Sibiu: Florian Lutic „Rachetomodelele sunt viaţa mea!”

Face rachete în miniatură de la vârsta de 15 ani şi a reuşit să strângă în peste trei decenii dedicate aeromodelismului aproape 100 de rachetomodele. Sibianul şi-ar vinde opera doar pe foarte mulţi bani.

Este un om obişnuit, ca orice alt om din Sibiu care se trezeşte, merge la muncă, se întoarce acasă şi are câteva zile libere pe lună. Florian Aurel Lutic este un om normal dar căruia îi plac rachetele foarte mult. Şi are acasă aproape 100 astfel de maşinării, toate „parcate” înghesuit pe câteva rafturi. Rachetele lui Florian sunt din hârtie şi lemn şi reprezintă copii în miniatură a celor adevărate.  S-a îndrăgostit de modelism în urmă cu 35 de ani. O pasiune obişnuită... în anii ’70, atunci când a lipit prima hârtie care a luat formă de rachetă. Rară şi nebăgată în seamă, acum. „În 1972, când am descoperit eu aero-modelele, acest sport era foarte bine cotat, nu numai în România, ci şi în Sibiu. Erau cluburi, echipe şi de juniori şi de seniori. Acum nimeni nu-i mai dă importanţa cuvenită. Cred că şi datorită internetului şi a noilor preocupări ale oamenilor”, precizează Florian.

Sport costisitor şi puţin apreciat
A fost sportiv al Asociaţiei Sportive „Voinţa” cu care a urcat pe treapta a treia a podiumului la mondialele din 1983. Cu un an mai târziu a doborât recordul naţional la înălţime cu racheta Meteor-1, reuşind s-o trimită la 636 metri de sol. Premiile şi aprecierile au continuat să curgă, dar lucrurile s-au schimbat în ultimii ani în rău. „Înainte ni se asigura totul pentru participare şi nu trebuia să plătim nimic. Acum se cer bani la fiecare pas, şi la înscriere, pentru fiecare probă este pusă o taxă. Cu racheto-modelele nu se câştigă bani”, spune Florian. De aceea nici nu prea mai participă la concursuri, din cauza costurilor ridicate implicate de susţinerea unui astfel de sport. Unde mai pui că şi materialele sunt scumpe şi se găsesc greu. De patru ani de zile este arbitru al federaţiei şi a lăsa-o mai uşor cu construirea aeromodelelor.

Doar cu 3.000 de euro ar vinde-o pe Apolo 11
Din multitudinea de minunăţii care i-au ieşit din mâini, preferata lui este copia la scara 1:100 a rachetei Saturn V (Apolo 11) cu care au ajuns pe Lună Neil Armstrong şi Buzz Aldrin în 1969. A lucrat la ea mai bine de un an şi jumătate, timp în care coresponda cu inginerii de la NASA pentru schiţe sau detalii ale modelului. Este ca şi un copil pentru el, dar pentru 3.000 de euro, bani peşin, ar vinde-o. „Racheto-modelele sunt la fel de valoroase precum şi alte opere de artă. Am lucrat mult timp la ele ca să el vând ieftin”, spune omul cu o voce solemnă.

A concurat şi la curse auto de viteză pe traseu montan
A lucrat la Independenţa 25 de ani ca meşter sculer iar de trei ani este agent de pază. De soţie este divorţat şi are trei băieţi care îi împărtăşesc pasiunea. Dar nu la nivelul la care a înţeles-o el. Chiar dacă a acordat de-a lungul vieţii mult timp modelismului, preocupări precum schiul, drumeţiile sau cursele de viteză în coastă pe traseu montan şi-au făcut loc în programul lui Florian. Are 50 de ani dar şi acum mai ridică greutăţi, din dorinţa de a se menţine în formă. Este un visător într-o societate mercantilă dar niciodată nu s-a simţit ca un neadaptat.

Vrea sa-si ia motocicleta
Pentru a se deplasa prin oraş sau pentru a merge pe munte, Florian preferă două roţi cu motor. „Îmi plac motocicletele. Am încă din 1977 o mini Mobră, dar s-a cam stricat şi nu prea se mai găsesc piese. Aş vrea să-mi cumpăr o motocicletă de motocros”. Îi place să meargă pe munte şi adora schiul. Din toate lucrurile pe care le-a trăit, cel mai mult regretă eşecul în căsnicie. Mi-ar fi plăcut ca soţia mea să nu plece şi să fim o familie şi acum. Eu sunt familist, îmi place să am grijă de soţie şi de copii. Chiar nu i-am neglijat deloc pentru pasiunile mele, ieşeam des împreună la iarbă verde, la munte, la mare", încheie Florian.