Semn rau

Pe 21 ianuarie a.c., Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa a fost invitat la Cotroceni de presedintele Iliescu, nicidecum nu a solicitat aceasta intalnire, asa cum a pretins dl. Iliescu in

Pe 21 ianuarie a.c., Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa a fost invitat la Cotroceni de presedintele Iliescu, nicidecum nu a solicitat aceasta intalnire, asa cum a pretins dl. Iliescu in debutul discutiilor, plasand o minciuna atat de inutila si rau prevestitoare incat mi-a fost si jena s-o taxez. Sussemnatul a incercat sa explice d-lui presedinte ca agresiunile fizice tot mai ingrijoratoare asupra unor jurnalisti au o cauza importanta in ostilitatea si dispretul mergand pana la ura al prea multor politicieni fata de presa. Ca, daca responsabili de rang inalt trateaza asa presa, nu e deloc de mirare concluzia mafiilor locale ca s-a dat liber la ciomagit ziaristi. Iar cand agresorii nu sunt nici macar gasiti de autoritati, darmite pedepsiti, ca in cazurile de la Timisoara si Miercurea-Ciuc, ce-i mai ramane de gandit simplului cetatean? Daca un ziarist poate fi batut fara probleme, pe mine, un amarat, ma mai apara guvernul asta in vreun fel? Dl. presedinte a ascultat toate acestea bataind din picior. Dupa ce "si-a luat angajamentul", usor plictisit, ca va interveni in apararea presei, dl. Iliescu a explodat: dar ce, voi, presa, nu denigrati? Aruncati cu noroi, faceti rau cu cuvantul, care poate fi mai periculos decat glontul - si a dat ca exemplu campania Iliescu-KGB. Au si politicienii dreptate sa se supere, a mai spus zambind atos. Nu mi-a mai ramas decat sa comunic respectuos domniei-sale ca exista totusi o diferenta: de incasat, deocamdata o incaseaza doar jurnalistii. Cand oi vedea si primul politician cu ochiul cat sarmaua, nasul spart si macar o coasta rupta... Pornind din varful dealului Cotrocenilor, valul de agresivitate al guvernantilor fata de presa se umfla cu fiecare zi. Ultimul racnet, dl. Iliescu a gasit vinovatul pentru starea sumbra a Justitiei, care e, de lunga vreme, acuza principala adusa guvernului de catre Bruxelles: presa! "Bosii" presei corup Justitia, nu politicienii, zice presedintele. Dl. Adrian Nastase, dupa ce declara ca nu se pune problema schimbarii d-nei Rodica Stanoiu, constata ca presa n-a inteles nimic, ca de la Parlamentul European am primit doar o critica tovaraseasca. Asa cred dansii ca pot prosti pe nenumaratii romani care stiu pe pielea lor cum e cu Justitia la noi. Acestia au inteles din presa simplitatea brutala a situatiei: e nasol! Cu mult mai nasol decat ceea ce tine de d-na Stanoiu, desi, in locul d-nei ministru, mi-as fi dat de mult demisia din considerente de onoare profesionala si umana. Presa nu e un justitiar fara pata si prihana, nu e o profesoara de maniere elegante, nici altar de inchinat. In presa romana, inlauntrul careia traiesc si muncesc de atatia ani, exista coruptie, exista santaj, slugarnicie, prostie, se scrie la comanda sau nu se mai scrie, tot la comanda, se exagereaza, se minte, exista lichele, megalomani, ticalosi. Dar tot acolo am intalnit si jurnalisti cinstiti, oameni care nu si-ar vinde scrisul pentru nimic in lume, am intalnit demnitate, constiinta, loialitate. Presa libera nu e un model moral, dar ea aduce pe lume, pana la urma, adevarul, chiar daca acoperit cu tot soiul de materii dezgustatoare, asa cum e si un copil nou-nascut. Daca cinci posturi de radio mint, al saselea, aflat, poate, intr-un apartament de bloc, spune adevarul. Si adevarul se intinde, silindu-le pe cele cinci sa-l bage in seama. Daca o televiziune ignora realitatea, alta o pune pe ecran. Un ziarist dat afara de la un ziar pentru ca a vrut sa-si faca meseria corect, poate gasi de lucru la altul. Caile si mijloacele presei nu sunt, de multe ori, nici morale, nici frumoase, dar ele conduc, mai devreme sau mai tarziu, la realitate. Caci, e bine sa stiti stimati cititori: astazi, realitatea o naste presa, altfel n-am trai decat un sir subtire, cenusiu si inform de fapte si vorbe. Este un mecanism implacabil, metasocial, dincolo de ce vrem si ce suntem noi jurnalistii. Istoria arata ca el poate fi oprit intr-un singur fel: prin instalarea dictaturii. Nu prin telefoanele agitate, "de sus", pe care le primesc in ultima vreme aproape dupa fiecare numar al Adevarului... Nu cred ca presa trebuie sa fie prin definitie o forta de Opozitie. Verbul muncii de presa nu este a se opune, cu orice pret, ci a prezenta si interpreta realitatea. Prin urmare, nu cred ca menirea gazetarului este sa atace cu orice prilej Puterea. Insa atunci cand Puterea ataca presa, acesta este, poate, cel mai graitor semn rau pentru viitorul zisei Puteri. Prin urmare, sa citim ziarele, sa ascultam radiourile, sa ne uitam la televiziuni si vom sti cum stau lucrurile. Asta daca vrem sa mai stim...