Şeful Spitalului Universitar, sedus de istorie

De aproape doi ani, de când a fost numit managerul uneia dintre cele mai importante unităţi medicale bucureştene, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB), viaţa profesorului Gheorghe

De aproape doi ani, de când a fost numit managerul uneia dintre cele mai importante unităţi medicale bucureştene, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB), viaţa profesorului Gheorghe Iana a devenit

mai complicată. Orele petrecute alături de familie
s-au redus la minute, concediile sunt aproape inexistente, iar pasiunile de altădată au fost înlocuite
cu sarcinile de serviciu.

"Viaţa mea era mai simplă înainte. Conduceam serviciul de imagistică din spital, predam studenţilor şi medicilor rezidenţi. Aveam mai mult timp liber", se confesează prof. Iana.
De mai bine de 20 de ani, trăieşte o continuă poveste de dragoste, înfiripată în anii studenţiei. "Pe soţia mea, Irina Monica, am cunoscut-o în primul an de facultate, când am fost repartizaţi în aceeaşi grupă. Am petrecut mult timp împreună, în vacanţe, la petreceri studenţeşti şi aşa mi-am făcut curaj să o invit, într-o seară, în oraş. După patru ani de prietenie, ne-am căsătorit".

Acum, cei doi au o fetiţă în vârstă de 10 ani, Alexandra Maria, elevă în clasa a patra la Liceul teoretic "Alexandru Vlahuţă" din Bucureşti. Pentru medicul Iana, ultimul concediu adevărat a fost în urmă cu doi ani, când încă îşi mai putea face timp pentru a pleca în vacanţă cu familia şi prietenii. "Acum ne este mai greu să ne sincronizăm, să avem concediu în aceeaşi perioadă", mărturiseşte directorul unuia dintre cele mai importante spitale din Bucureşti.

"De multe ori chiar preferăm să ne luăm concediu în perioade diferite, pentru a ne ocupa mai mult de copil. Pentru vara aceasta încă nu mi-am stabilit perioada de vacanţă, însă Irina împreună cu fetiţa noastră tocmai s-au întors după un sejur la mare.

Din fericire, soţia mea - medic laborant la Centrul de Reumatologie <> din Capitală" - îşi poate dedica mai mult timp educării Alexandrei, deoarece are un program mai lejer, de şase ore pe zi. Deşi se mai plânge din când în când de timpul limitat al tatălui, fetiţa se bucură atunci când îl vede pe acesta în emisiunile televizate şi chiar îl sună pentru a-i spune cum s-a descurcat "pe sticlă". Atunci când tatăl său are drumuri scurte de făcut, fetiţa este nelipsită din maşina acestuia. Curioasă din fire, ea este interesată de tot ceea ce vede în jur, cerându-i tatălui explicaţii.

Chiar dacă are o vârstă fragedă, copila de 10 ani îi înţelege tatălui nevoia de a-şi petrece câte un weekend în casă atunci când este obosit. Exact ca un om mare, ea participă la reuniunile din familie, părerile sale fiind luate în considerare de părinţi. Timpul petrecut la muncă este compensat însă de cinele săptămânale din familie, când cei trei discută despre diverse evenimente care s-au petrecut în timpul săptămânii.

Hoinar la volan

Gheorghe Iana, un medic îndrăgostit de volan şi de istorie

Directorul Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti, mare pasionat de natură şi drumeţii, este nostalgic după copilăria încărcată de tradiţii .

Dr. Iana nu aşteaptă venirea concediului pentru a se dedica uneia dintre pasiuni: şofatul. Puţinul timp liber de care dispune îl petrece călătorind, chiar dacă alte persoane la 50 de ani preferă să-şi petreacă vacanţa într-un loc preferat. "Rareori apuc să stau două zile într-un singur loc", ni se destăinuie dr.Iana. Litoralul românesc şi Grecia se numără printre destinaţiile favorite.

Îi plac locurile încărcate de istorie, motiv pentru care a străbătut întreaga ţară, de la mănăstirile din nordul Moldovei până la cel mai vechi pământ al ţării: Dobrogea. Revede cu plăcere locurile în care şi-a petrecut anii tinereţii, descoperindu-le, de fiecare dată, o altă semnificaţie. Cedează fără regret confortul unui hotel de patru stele în favoarea atmosferei pe care o găseşte într-o gospodărie tradiţională din Moeciu. Ca destinaţii din afara ţării, Grecia este una dintre favorite.

"Prefer sudul Greciei, unde istoria se îmbină cu tradiţiile locale şi unde există mai multă linişte decât în orice altă zonă. Atena este un oraş frumos, însă atât de aglomerat încât nu îţi doreşti să stai în el. Am vizitat capitala grecească numai pentru farmecul Acropolelor. În rest, mai prefer Austria, Franţa şi Italia. Când mă decid asupra locului pe care urmează să-l vizitez, îmi stabilesc din timp o rută de care ţin cont. Nu plec fără să mă documentez cu privire la principalele atracţii ale zonei".

Fetiţa a fost nelipsită din toate aceste excursii. Ea moşteneşte pasiunea tatălui pentru călătorie şi artă. Atunci când nu pleacă cu părinţii, Alexandra merge în excursii cu colegii. Pe timpul vacanţei, din lipsă de timp, părinţii au înscris-o la o şcoală de vară. Este un sistem bun, care îi salvează pe părinţii ocupaţi. "Copiii au un program de opt ore, în care merg la înot, joacă tenis, se organizează excursii, învaţă noţiuni de informatică, toate aceastea într-un cadru organizat şi supravegheat. Grupele mici, formate din cel mult 12 copii şi vârstele apropiate ale acestora le permit să socializeze şi să lege prietenii".

Amintiri din copilărie

Deşi meseria de medic este una dură, în care ai de-a face zi de zi cu suferinţa oamenilor, dr. Iana nu şi-a pierdut sensibilitatea sufletească, dobândită în anii copilăriei. S-a născut în Râmnicu Vâlcea, într-o zonă pitorească, străbătută de Olt. "Unele amintiri din copilărie se estompează, altele rămân vii, însă multe dintre ele nu mai au aceeaşi semnificaţie pentru tinerii din zilele noastre. De exemplu, fata mea se distrează jucându-se pe calculator.

Sunt tot felul de jocuri moderne care te solicită să devii un personaj într-o lume virtuală. Eu am fost crescut altfel. Mergeam la înot, la pescuit, la fotbal. Iarna mergeam la colindat cu ceilalţi copii, bucurându-ne de omătul care ne scârţâia sub picioare. Iernile de atunci nu mai sunt. Toată ziua eram pe uliţă. Şi sărbătorile de iarnă aveau o altă semnificaţie acolo, în acel cadru încărcat de tradiţii.

Slujbele, biserica, oamenii… Mă atrageau în special ritualurile religioase. Nu cred să fi fost vreo sărbătoare la care să nu mă fi dus la biserică". Bunicii au fost cei care i-au insuflat pasiunea faţă de religie. De la bunicul, care avea grijă de biserica din sat, dr. Iana a moştenit şi pasiunea pentru istorie. De artă s-a simţit atras în urma întâlnirii cu pictorul care se ocupa de restaurarea lucrărilor din biserică. De la acesta a învăţat şi alfabetul chirilic, ajungând ca la opt ani să poată descifra înscrisul cărţilor bisericeşti vechi.

Latura umană l-a fascinat de mic. Încă de atunci îi plăcea să stea de vorbă cu oamenii, să îi cunoască şi să îi ajute. Tocmai de aici a pornit şi înclinaţia către medicină. De-a lungul anilor de şcoală nu l-au ocolit nici preocupările artistice. "De atunci am rămas cu convingerea de a nu colecţiona artă. Arta trebuie admirată, şi nu colecţionată în propria casă".

A studiat în cadrul cercurilor şcolare, timp de cinci ani, pictura şi fotografia artistică. Apoi a urmat liceul sanitar tot în Râmnicu Vâlcea şi facultatea la Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1990, plasându-se printre fruntaşi. "În şcoală aveam materii şi profesori. Îmi plăcea istoria, dar nu şi profesorul, însă învăţam de plăcere. Literatura şi matematica în schimb nu îmi plăceau foarte mult, dar am avut noroc de profesori foarte buni care au ştiut cum să mă atragă".

Între tactica lui Napoleon şi diplomaţia lui Churchill

Plăcerea de a citi cărţi de istorie s-a păstrat de-a lungul anilor, indiferent de cât de ocupat îi este programul de muncă. Biblioteca personală însumează peste o mie de volume, mai noi sau mai vechi, în funcţie de vârsta şi maturitatea intelectuală pe care le avea atunci când le-a achiziţionat.

În momentul de faţă vorbeşte cu pasiune despre o nouă carte care îi suscită interesul: "Diplomaţia" lui Henry Kissinger. O altă carte pe care dr. Iana o reciteşte cu plăcere este "Despre minciună", scrisă de Gabriel Liiceanu. Dr. Iana spune că citeşte cu plăcere istoria universală, declarându-se admiratorul tacticilor de luptă ale lui Napolen şi al celor diplomatice ale lui Churchill.

Dacă acasă se delectează cu lecturile favorite, la serviciu alege să citească literatura de specialitate, pentru a fi la curent cu tot ce apare nou în materie de tehnică medicală şi management sanitar. Se ocupă şi cu scrisul, însă tot referitor la domeniul în care se plasează profesional.

"Din păcate, fiica mea nu îmi împărtăşeşte şi această pasiune. Alexandra preferă literatura în format digital, uitându-se mai degrabă la un documentar pe CD în loc să citească o carte. Eu când eram de vârsta ei şi primeam o carte care mă atrăgea nu o lăsam din mână până nu o terminam de citit. Acum, fiecare carte este însoţită de un CD, aşa că tinerii preferă latura informatică decât latura umană a lecturii".