"Secretul unei căsnicii este să te întorci la starea iniţială de prietenie"

Când eşti un ministru care gestionează două portofolii uriaşe, al economiei şi al finanţelor, timpul nu prea mai poate sta în loc, nici măcar în weekend. Între un proiect de strategie

Când eşti un ministru care gestionează două portofolii uriaşe, al economiei şi al finanţelor, timpul nu prea mai poate sta în loc, nici măcar în weekend. Între un proiect de strategie energetică şi o proiecţie fiscal-bugetară, hobby-urile nu îşi mai găsesc loc decât în paginile gazetelor, atunci când povesteşti despre ele. Cu toate acestea, Varujan Vosganian nu îşi neglijează soţia, alături de care se află de 20 de ani, şi fiica, Armine, căreia i-a cedat locul de "şef" în familie.

Pe ministrul Vosganian poţi să stai ore în şir să îl asculţi şi să umpli apoi pagini întregi, pentru că are ce povesti. Despre bunicii săi născuţi în Anatolia care au trăit exod, foamete, molime, persecuţii, despre soţia sa, Mihaela, un compozitor renumit de muzică simfonică, despre fiica sa, Armine, care visează să fie şi regizor, şi actriţă celebră, sau despre pisica sa de opt ani, o "doamnă" care a pus stăpânire pe tot spaţiul casei. Totul e să aibă timp de poveşti, ceea ce nu se prea întâmplă.

Nu există zile libere pentru un ministru

De când a fost numit ministru al economiei şi, mai apoi, şi al finanţelor, programul lui Varujan Vosganian s-a extins considerabil. Cu atât mai mult cu cât nici funcţia de senator de Iaşi nu poate fi neglijată. "Am văzut într-o gazetă, de curând, printre sporturile năstruşnice, o întrecere cu bărbaţi care alergau cu nevasta în spinare. Ei, eu sunt un fel de ministru care aleargă cu senatorul în spinare, pentru că biroul senatorial trebuie să funcţioneze, votul în parlament trebuie să îl dau", spune, râzând, Varujan Vosganian.

Programul obişnuit începe la ora 8.00, odată ce sună primele telefoane, la birou ajunge în jur de 8.30 - 9.00, iar acasă, pe la ora 22.00. Sâmbăta şi duminica de obicei este plecat prin ţară. "Nu există zile libere când eşti ministru. Tot ce poţi să faci este să colecţionezi amintiri, pe care să le evoci când nu vei mai fi ministru", spune Vosganian.

"Trebuie să laşi aerul proaspăt să intre în casă"

Soţia sa, Mihaela Vosganian, nu se lasă înspăimântată de timpul lung petrecut fără soţul ei, pentru că, la rândul său, are o carieră foarte frumoasă. Pe lângă funcţia de profesor universitar, este compozitoare de muzică simfonică, conduce Asociaţia Română a Femeilor în Artă, călătoreşte în tot latul lumii pentru a ţine conferinţe sau a-şi prezenta lucrările, şi asta o ajută să treacă peste faptul că îşi vede soţul mai mult la televizor.

"Practic, toată perioada mea de maturitate s-a petrecut sub cupola parlamentului sau guvernului, deci e un exerciţiu de răbdare care s-a făcut în timp. În al doilea rând, există un anumit stil de igienă conjugală pe care trebuie să îl ai. E foarte simplu: trebuie să laşi aerul proaspăt să intre în casă, adică să deschizi larg ferestrele către lume...

Într-o căsnicie trebuie să introduci şi alte teme de dezbatere decât cele ale facturii la întreţinere şi asta înseamnă că fiecare trebuie să aibă preocupările lui, să mai existe şi discuţii pe alte teme, pentru că altminteri cercul căsniciei se strâmtează. Şi când oamenii trăiesc într-un cerc mai strâmt, inerent ajung să fie deranjaţi de temele obişnuite, cum ar fi firimiturile lăsate sub masă, sau veioza la care citeşti noaptea mai târziu decât trebuie, sau haina pe care nu ţi-o pui în cuier", explică Varujan Vosganian misterele unei căsnicii trainice.

E mândru, şi oarecum uimit de cum a zburat timpul, că, la cei 49 de ani ai săi (împliniţi miercurea aceasta - n.r.), 20 de ani de căsnicie au trecut fără să îşi dea seama.

Două decenii la braţ

Calităţile artistice ale amândurora au fost cele care i-au apropiat de la bun început, spune Vosganian şi povesteşte, glumind, cum s-a cunoscut cu soţia sa. "Aşa ne-am cunoscut: eu am ademenit-o să îi cânt la pian, după aceea am scris versurile la nişte coruri cu care ea a câştigat un premiu studenţesc. Am făcut şi o afacere proastă atunci, pentru că am câştigat 1.500 de lei, din care ea a luat 1.000 de lei, fiind compozitoare, şi eu 500 de lei, ca textier.

Am cumpărat un pick-up şi i-am dat 1.000 de lei, partea ei. Dar pe vremea aceea nu ştiam că o să ne căsătorim şi, când ne-am unit destinele, eu am venit cu pick-up-ul ca zestre. Dacă aş fi ştiut, aş fi economisit 1.000 de lei atunci", îşi aminteşte, râzând, ministrul finanţelor.

Adaugă însă că aceea a fost singura afacere proastă pe care a făcut-o în căsnicie. "Altminteri, suntem de 20 de ani împreună, avem un copil frumos. De curând am scris un oratoriu împreună, pe versuri din poemul meu, "Iisus cu 1.000 de braţe", dedicat eroilor revoluţiei, şi care urmează să fie cântat din nou la Sala Radio... Secretul unei căsnicii este să te reîntorci la starea iniţială de prietenie", spune Vosganian.

Pe scurt, fiica lui Varujan Vosganian, Armine, are 15 ani, a intrat în clasa a noua la Liceul "G. Coşbuc", face engleză, îi place mult limba spaniolă, dar cântă şi la pian. Cu toate acestea, la şcoală urmează un profil real. "Am zis că mai bine să faci matematica şi să nu îţi placă decât să nu ştii ce înseamnă matematica.

Cunoştinţele matematice sunt foarte importante, îţi ordonează gândirea, şi eu cred că umanul, aşa cum se face la şcoală, e mai degrabă o fugă de real", explică ministrul finanţelor.

Adaugă că, deşi nu îi spune fiicei ce să facă, ea repetă foarte îndeaproape biografia lui, dintr-un anumit profil. "Ba chiar a luat aceleaşi note pe care le-am luat eu la examenul de clasa a noua. Are cam aceleaşi linii în palmă ca şi mine şi eu zic că e mai degrabă bine decât rău că seamănă cu mine, pentru că eu am avut o viaţă gustoasă, care a meritat trăită", se mândreşte tatăl.

Recunoaşte că fata lor le moşteneşte înclinaţiile artistice, cântă frumos la pian, a scris chiar şi poezii într-un timp, preocupare la care a renunţat însă misterios. "Eu o suspectez că s-a îndrăgostit şi de aceea nu a mai scris poezii. Ştii că poezii nu scrii când eşti îndrăgostit, poezii începi să scrii când suferi după îndrăgosteală", explică Vosganian.

Se consolează însă cu faptul că are talent dramatic foarte bun şi crede că o să fie o actriţă foarte bună: "Unii spun că nu e meserie bănoasă, dar eu zic că trebuie să faci ce îţi place. La urma urmei, banul te ajută când eşti mulţumit...".

Un copil dormind e ca o apă liniştită

Discuţiile cu fiica sa sunt naturale, fără ascunzişuri, crede ministrul economiei. De altfel, recunoaşte că nu a fost niciodată un tată aspru, a lăsat-o să "întârzie la mall, la cinema mâncând floricele", a luat-o cu el în multe locuri, i-a prezentat mulţi oameni, regi, regine, mitropoliţi. "Acum este o fată plină de prospeţime, de vioiciune şi foarte deschisă, nu are inhibiţii", se mândreşte ministrul.

De altfel, la 12 ani îi aranja cravata când pleca de acasă, "profita când nu era nevastă-mea în ţară ca să mă însoţească la recepţii. Îşi punea poşeta, şterpelea şi pantofii cu oarecari tocuri ca să pară domnişoară mai mare"... îşi aminteşte, zâmbind, Vosganian.

Adaugă că, înainte ar fi spus că cel mai mult îi place să o privească pe fiica lui dormind, pentru că "atunci când vezi un copil dormind e ca şi cum te uiţi într-o apă liniştită". Acum, ar zice că îi place să meargă cu ea de mână. De altfel, încearcă să iasă cât mai mult cu Armine la plimbare, în parcul Circului sau Tineretului, unde el aleargă, iar ea îl urmăreşte pe bicicletă.

"Din păcate, acum i-au furat bicicleta...", spune Vosganian. Deşi îi place şi să joace ping-pong, ministrul Vosganian recunoaşte că nu mai are timp pentru asta. Nu cade în capcana de a spune la care din ei doi ţine Armine cel mai mult: "Nu întreb niciodată asta. Părinţii mei s-au despărţit când aveam doi ani şi mă întrebau unii şi alţii pe cine iubeşti mai mult, cu cine vrei să stai mai mult, cu mama sau cu tata. Eu cred că ne iubeşte pe amândoi, pe fiecare în felul lui".

Cei mai buni cunoscători ai lumii sunt vânzătorii de flori

La piaţă merge o dată la două săptămâni, atunci când îi cumpără mâncare mamei sale. "Mai merg seara, în pieţele în care mai sunt totuşi fructe, la Obor, în Piaţa Amzei, şi mai stau de vorbă cu oamenii. Cei mai buni cunoscători ai lumii sunt cei care vând flori, ei ştiu cele mai multe lucruri despre lume... Ei îmi spun dacă fac bine sau fac rău... şi când fac bine îmi dau flori pentru acasă", spune, râzând, ministrul.

De gătit nu a gătit însă niciodată în adevăratul sens al cuvântului, pentru că i-a plăcut întotdeauna să inventeze bucate, dar nici nu pare a fi foarte pretenţios la mâncare. Spune că îi plac "mâncărurile fierbinţi, fumos colorate şi iuţi". La cinema nu merge, dar îi place foarte mult regizorul rus Andrei Tarkovski, iar dintre echipele de fotbal ţine cu Rapid.

"Cartea Şoaptelor" se pregăteşte de tipar

Deşi nu a mai scris nimic în ultimele luni, Varujan Vosganian, care are deja câteva volume de literatură la activ, lucrează la corectura unui roman care va fi defintivat în toamnă. "Romanul se cheamă <> şi vorbeşte despre copilăria mea când lucrurile cele mai importante se spuneau în şoaptă, despre bunicii mei, despre cum au ajuns ei în România în urma masacrelor.

Vorbeşte despre oameni care au trăit în mod real, dar citind cartea îţi dai seama că niciodată fantezia nu ajunge să spună lucrurilor aşa cum le face viaţa şi sunt unele împrejurări atât de neverosimile...", ne dezvăluie câteva lucruri Vosganian.

Între timp, singura "operă" pe care o scrie de vreo 200 de ori pe zi, spune, glumind, Vosganian, este "propria semnătură", pe care o aşază "cu osârdie" pe tot felul de acte.

De citit îşi mai face însă timp şi chiar, foarte rar, de a participa la întâlniri cu scriitorii. "A citi este obligatoriu pentru cineva care face şi poetică, este exact ca exerciţiul de abdomene dacă vrei să îţi rămână corpul agil.

Altminteri te osifici, intri în clişee. Literatura te salvează. În plus, a citi e şi un gest de smerenie, pentru că deschizi cartea, adică ceri sfatul altuia, îl asculţi", spune Vosganian. Bagajul de lectură este variat, de la John Saul, Stephen King, romane poliţiste până la scriitori români ca Nichita Danilov, Gabriel Chifu, Ioan Flora sau, preferatul în poezie, Nichita Stănescu.

Un ministru cules din schiţele lui Cehov

În concluzie, Varujan Vosganian nu se poate plânge că are o viaţă anostă. De altfel, spune că dacă ar fi să o ia de la capăt nu ar schimba nimic şi că toate lucrurile din viaţa lui "au venit fatal, providenţial la întâlnire". Deşi îşi consumă mai tot timpul în spaţiul public, nu se plânge, conştient de rolul său mult mai important pentru comunitate decât cel dinainte.

"Ceea ce deosebeşte munca de parlamentar de cea de ministru este că atunci când eşti ministru şi iei o hotărâre, semnezi un ordin şi aproape vezi pe fereastră cum viaţa oamenilor se schimbă. De aceea nu poţi greşi, pentru că greşelile nu se iau înapoi. Atunci când eşti ministru trebuie să măsori de două ori până tai o dată", explică Varujan Vosganian.

Partea mai puţin plăcută a lucrurilor: că, uneori, se simte în postura de "general" din schiţele lui Cehov: "Cehov avea o schiţă <> , în care o nuntă dacă nu avea generali, nu era o nuntă, de preţ. Şi atunci, fiecare nuntă se întrecea în a invita câte un general pe care să îl aşeze în capul mesei"...