Secretara facultăţii, inamicul public nr. 1

Un zâmbet mare, întins pe toată faţa, o cantitate apreciabilă de răbdare şi rezistenţă crescută la umilinţe. Doar înarmat cu cele de mai sus poţi să te postezi în faţa uşii de la

Un zâmbet mare, întins pe toată faţa, o cantitate apreciabilă de răbdare şi rezistenţă crescută la umilinţe. Doar înarmat cu cele de mai sus poţi să te postezi în faţa uşii de la secretariat, în căutarea unei note rătăcite sau cu scopul clar de a obţine o adeverinţă. "Înapoi, domnişoară, unde crezi că eşti aici?! Tu nu vezi că programul cu studenţii începe la ora 13.00?", îţi aruncă "doamna secretară" o săgeată otrăvită, dacă te încumeţi să-i încalci spaţiul personal la 13 fără 4 minute. şi te mai şi priveşte într-un fel anume, de parcă ar vrea să-ţi reducă subit dimensiunile. Te tragi înapoi, temătoare şi resemnată, şi încerci o nouă abordare, la oră fixă, ca să nu mai ai necazuri. Degeaba! Când începe programul oficial cu studenţimea, doamna are întotdeauna altceva de făcut: îşi vâră capul în nişte dosare, s-o vezi că-i ocupată, are de dat un telefon urgent sau iese, pur şi simplu, din secretariat ca "să rezolve nişte treburi". Un lucru e clar: în anii de facultate, parcă nu-i nimeni capabil să umilească un student într-un asemenea hal, cum o face secretara...
Cuibul cu viespi
Roşu la faţă, plin de nervi şi de gânduri răzbunătoare. Aşa iese de la secretariat orice student care-şi face curaj să pătrundă în "cuibul cu viespi". Ai, n-ai dreptate să ceri ceea ce ceri, vei sfârşi întotdeauna prin a fi "înţepat" cu o replică usturătoare: că n-ai învăţat încă să te uiţi la ceas, că nu ştii să citeşti afişul de pe uşă, că ele au de completat note în cataloage, n-au vreme de dat adeverinţe, că secretarele nu sunt la cheremul studenţilor, şi aşa mai departe. Toate afirmaţiile, pe ton de superioritate, şi însoţite de priviri concludente. "În anul I de facultate îmi era groază, efectiv, să mă duc la secretara de an. Ea era o deşteaptă şi tu, o proastă! Exact aşa te făcea să te simţi, minutele alea cât stăteai în faţa ei. Nici nu ştiai cum s-o iei, ce să-i zici, cât de umilă să fii, ca să pleci cât mai repede de-acolo, cu actele sau cu informaţia care-ţi trebuia", povesteşte Andreea, fostă studentă la Facultatea de Jurnalism şi ştiinţele Comunicării din Bucureşti. Adina, studentă la Psihologie, are motive clare de nemulţumire: a aflat notele la examenele din vară cu o săptămână şi jumătate înaintea sesiunii de restanţe din toamnă, că atunci au fost afişate. "Nu cunosc niciun caz similar, nicio altă facultate din Bucureşti nu întârzie atât de mult cu afişarea rezultatelor. Cum e posibil să îţi afli notele cu o săptămână şi jumătatea înaintea sesiunii de restanţe??? Nimeni nu se gândeşte oare că sunt studenţi din provincie, care nu-şi permit să vină în Bucureşti să-şi vadă situaţia şcolară? şi dacă suni la secretariat (aşa cum mi s-a întâmplat şi mie) şi ceri o informaţie, să ţi se închidă telefonul în nas, după ce-ţi trântesc un scurt:
treci pe la facultate, că sunt afişate la avizier
- avizier care, după cum ştiţi, este în interior, şi în perioada de concediu acea parte a clădirii este închisă".
Cronică de meci
Inspirată de convieţuirea cu secretarele, Delia a scris şi o cronică de meci: meciul continuu dintre studenţi şi secretare. Iată un fragment din cronica publicată pe un grup de discuţii al studenţilor la Facultatea de Psihologie şi ştiinţele Educaţiei: "În sferturile de finală, meciul Studenţi - Secretare: 0-1. Din rezultatele preliminare, se pare că
mingea
se află în careul secretarelor. Studenţii aleargă, aleargă, dar sunt pasibili de gol. Secretarele şi-au studiat bine schema de joc şi au mari şanse să le scoată peri albi studenţilor. Aşteptăm cu sufletul la gură următorul meci din noul an universitar. Din rezultatele meciurilor anterioare, se pare că studenţii au fost prinşi mereu pe picior greşit. (...) Despre meseria de secretară... Nu cred că cineva chiar îşi propune să se facă secretară la vreo facultate. Tocmai faptul că secretarele ajung să fie secretare în facultăţi le face să fie atât de nemulţumite şi necooperante, dar şi neeficiente. Greşeala pe care o fac - şi pe care o fac mulţi dintre noi - e că amestecă viaţa privată cu viaţa profesională. Rezultatul se vede clar! Pe de altă parte, acest lucru nu interesează pe student... şi bine face! El e serios şi îşi plăteşte taxele şi vrea aceeaşi seriozitate din partea lor. şi dacă ne gândim, are şi el problemele lui, nu numai secretarele. El de ce nu ar amesteca probleme zilnice cu resposabilităţile de student? Să salute în sictir, să nu plătească taxele, să ţipe când nu i se dă răspuns la o cerere, nu i se întocmeşte o adeverinţă sau atunci când nu vede notele la avizier în timp util".