Sebastian Ghita: "Baschetul este o a doua religie pentru oamenii din Ploiesti"

Asesoft face istorie pentru baschetul romanesc in Europa si daca cineva este "vinovat" pentru acest lucru, atunci este Sebastian Ghita, patronul echipei ploiestene, omul care, din pasiune, din

Asesoft face istorie pentru baschetul romanesc in Europa si daca cineva este "vinovat" pentru acest lucru, atunci este Sebastian Ghita, patronul echipei ploiestene, omul care, din pasiune, din ambitie, dar si din dorinta de a-si crea imagine, a luat o echipa de baschet anonima din Divizia B, a dus-o in Divizia A, a facut-o campioana Romaniei si nu are de gand sa se opreasca aici.
- Am inteles ca iti traiesti viata pe trei coordonate: familie, afaceri si baschet. Care dintre ele iti este mai aproape de suflet?
- Este greu sa aleg. Cel mai aproape imi este familia, dar viata mea nu inseamna nimic fara baschet, fara prieteni si fara afaceri. Cand sunt plecat in strainatate ma gandesc la Ploiesti ca la locul unde ma simt cel mai bine. Aici sunt prietenii mei, aici sunt legaturile mele cu baschetul.
- In lumea investitorilor din sport esti considerat o "specie" curioasa: un om care baga milioane de euro intr-un sport, constient ca nu o sa si-i scoata niciodata. Care este secretul? Ce te determina sa "pompezi" bani in cea mai frumoasa echipa romaneasca de baschet a momentului?
- Din cate stiu eu, foarte putini investitori din sportul romanesc, din fotbal, din baschet sau cine stie ce alt sport, isi scot banii. In cazul meu este clar ca nu am cum sa ma imbogatesc din baschet. De altfel, trebuie facuta o diferenta clara intre managerii din sport, cei care, cu adevarat, fac bani si investitori. Din pacate, eu a trebuit sa fiu si investitor, si manager, cate putin din fiecare. Am platit acesti bani, am facut investitia aceasta atat cat ne-am permis si cat am crezut ca ne lasa bunul simt. Sincer sa fiu am vrut sa aratam ca se poate si la noi si, dincolo de succesele sportive, am cautat, si am obtinut, o recunoastere a meritelor manageriale.
- Si totusi, de ce baschet?
- Am ales baschetul pentru ca este o placere de-a mea... Am jucat baschet in tinerete si am ramas cu sufletul alaturi de acest sport. Apoi, acest sport este purtator de imagine pozitiva in conditiile in care fotbalul este un sport purtator de imagine negativa.
- Si totusi, nu era mai putin costisitor sa va faceti reclama pe caile clasice?
- Ne facem reclama si in mass-media, ne prezentam produsele la targuri, dar dupa ce am devenit, in orasul nostru, apoi in zona si, normal, si in tara, o companie mai bine dezvoltata, am considerat ca este de datoria noastra sa implicam puterea noastra de organizare, resursele financiare in viata sociala si sa jucam si rolul social pe care trebuie sa-l joace corporatiile. Dar dincolo de toate este vorba de pasiune, desi incerc, in ultima vreme, sa schimb aceasta impresie. Am facut ce am facut din pasiune, dar a existat si un calcul economic foarte bine gandit. Ce-i drept, daca la inceput a fost numai un hobby, in timp a devenit destul de costisitor. Am investit milioane de euro, bani care, in cele din urma, au avut un singur scop: de a-i face fericiti pe oamenii din Ploiesti.
- De cand investesti in aceasta echipa?
- Daca stau bine sa ma gandesc, de prin 1999. Am luptat mult, dar eu cred ca se vad rezultatele. Si nu este vorba numai de calificari, de victorii sau de turnee finale. Cine vine la meciuri la Ploiesti stie ca aici nu se injura, lumea nu mananca seminte, in tribune sunt multe femei, multi copii, oameni care se simt bine. Iar aceasta este cea mai mare bucurie a mea...
- La prima vedere, baschetul nu este chiar atat de cunoscut, dar am auzit in ultima vreme niste sume uriase vehiculate in jurul acestui sport si incep sa privesc altfel acest sport...
- Este adevarat. In Europa se cheltuiesc foarte multi bani pentru baschet, exista destui jucatori platiti mult mai bine decat fotbalistii, iar exemplul de la noi este elocvent: la Ploiesti joaca un baschetbalist care are salariul mai mare decat oricare fotbalist din Divizia A. Imi pare bine ca am ajuns si noi la un nivel apropiat de ceea ce se intampla in Europa si acum nu-mi doresc decat sa obtinem performante din ce in ce mai mari. Indiferent de cat a costat si o sa coste acest lucru.
- Te-am vazut de cateva ori in discutii care, aparent, nu aveau nici o legatura cu baschetul si, totusi, se ajungea la baschet.
- Este interesant pentru mine sa vad ca acest fenomen a prins si ca lumea ma percepe ca pe baiatul ala care are treaba cu baschetul. In plus, nu am cunoscut pe nimeni care, in momentul in care am adus discutia despre baschet, sa-mi fi spus ca am facut un lucru rau ca mi-am bagat banii in sportul acesta. Dimpotriva. Toata lumea m-a felicitat si asta m-a facut sa merg inainte.
- Exista vreo legatura intre banii investiti de tine la Asesoft Ploiesti, venirea jucatorilor straini si cresterea valorica a campionatului nostru?
- Absolut. Lucrurile au mers mana in mana. Pe masura ce am adus jucatori straini mai buni, cunoscuti in Europa, chiar daca, uneori, la apus de cariera, numele echipei noastre a ajuns destul de cunoscut. Am inceput sa vedem mai mult respect din partea arbitrilor si din partea oficialilor. Mai mult, performantele jucatorilor straini au dat incredere si jucatorilor romani care au descoperit ca si ei sunt la fel de valorosi.
- Crezi ca putem spera ca in cativa ani baschetul nostru sa se dezvolte atat de mult incat sa avem o echipa valoroasa formata 100% din romani?
- Avem destula experienta acumulata in acesti 5-6 ani de cand suntem implicati in baschetul romanesc si este pacat ca aceasta experienta sa se piarda mai ales ca avem convingerea ca putem sa facem mult bine. Chiar intentionam sa punem bazele unui centru foarte puternic de copii si juniori care mai tarziu sa se constituie intr-o baza de selectie pentru echipa nationala si pentru celelalte echipe din Romania. Din fericire, il avem in baschet pe domnul Dobrescu, unul dintre cei mai pasionati oameni, cel care, de altfel mi-a si fost profesor cand eram mai tanar. A stiut de la inceput ce vrea sa faca, a adus alaturi de baschet un sponsor puternic, pe noi, si, iata, a creat un fenomen care se dezvolta cu fiecare zi.
- Ai vorbit mult despre oamenii din Ploiesti si despre ceea ce ai facut pentru ei. Cum simti ca iti raspund interesului pe care li-l arati?
- Spre marea mea multumire am observat un interes urias din partea oamenilor si pot sa spun fara falsa modestie ca pentru ei Asesoftul este ca o a doua religie. Tin minte ca dupa finala regionala, dupa turneul de la Ploiesti oamenii au avut caderi de tensiune si chiar au ajuns la spital. Cred ca asta spune totul despre dragostea lor pentru acest sport, pentru aceasta echipa si pentru acest oras.
- Ce astepti de la turneul din acest sfarsit de saptamana? Alte caderi de tensiune sau oameni fericiti?
- Eu am fost intotdeauna increzator si acesta a si fost, de altfel, principalul meu atu: credinta. Cand altii se indoiau ca o sa reusim, eu am privit lucrurile cu detasare si incredere: "O sa rezolvam si problema asta". Toata lumea spune ca Dinamo Moscova este o echipa foarte puternica, dar eu spun ca trebuie sa asteptam si sa vedem ce se intampla. Noi o sa dam totul si daca o sa pierdem inseamna ca rusii chiar au fost cu mult mai buni ca noi.
- De ce crezi ca ati primit voi cei de la Ploiesti dreptul de a organiza acest meci?
- Cred ca FIBA vrea sa ajute dezvoltarea baschetului in Romania si a luat o decizie care pe noi ne-a bucurat si ne-a onorat, iar pe rusii de la Dinamo Moscova i-a suparat foarte tare.
- In incheiere am o intrebare care, mai mult ca sigur, te va intrista. Cum este Asesoft, cum este viata ta, fara Toni Alexe?
- Acum imi aduc aminte niste cuvinte pe care le-am rostit atunci: "Cand prietenul meu Toni a murit, eu am murit odata cu el". Pe toti ne apasa, toti ne gandim la el si, paradoxal, pe masura ce trece timpul totul este din ce in ce mai dureros. Nimic nu se estompeaza. Pe mine ma apasa tragica intamplare, si daca acesta a fost pretul pentru toate performantele noastre, atunci am platit mult prea scump.