Scufiţa Roşie cu final schimbat

Cu toţii am visat în copilărie să intervenim pe ecranul de pînză spre a-i pune piedică poliţaiului fioros ce încerca să-l înşface de guler pe micuţul Chaplin. Un deus ex machina

Cu toţii am visat în copilărie să intervenim pe ecranul de pînză spre a-i pune piedică poliţaiului fioros ce încerca să-l înşface de guler pe micuţul Chaplin.

Un deus ex machina arunca pînă la urmă, în locul nostru, o coajă de banană în calea sergentului de stradă ce-şi bălămbănea bulanul de miliţian, astfel că briceagul peştişor pe care îl purtam cu sfinţenie în buzunare nu mai sfîşia cearceaful feeric.

Traian Băsescu îşi retrăieşte copilăria în faţa micului ecran, de vreme ce nu se sfieşte să-i dea două palme prin sticlă lui Tăriceanu şi să verse frapiera în capul moderatorului. Zadarnic i-o fi explicat doamna dirigintă că Regina Angliei nu-şi permite să zvîrle cu mătura după Tony Blair cînd acesta vorbeşte la BBC.

Obişnuit să joace fotbal cu o minge de cîrpă, Preşedintele insistă să dea cu şutul la poarta liberală, deşi băieţii i-au cam făcut-o, înfăşurînd în cîrpă un pietroi.

Ce zeu şi-ar putea pune în funcţiune maşinăria spre a salva finalul dramatic al acestui basm politic, început acum trei ani aşa de frumos?

Pe vremea cînd copiilor noştri, la culcare, televizorul le şoptea "leka noşci", încercam să le mai ofer şi eu un supliment după desertul bulgăresc. Cînd să-i povestesc Irinei, a nu ştiu cîta oară, Scufiţa Roşie, la secvenţa din pădure, în care lupul pofticios îi cere cozonacul şi vinul din coşuleţ, n-am mai apucat să interpretez refuzul politicos bazat pe faptul că bunătăţile îi sînt destinate bunicuţei, că, substituindu-se Scufiţei Roşii, Irina a strigat din toţi rărunchii: "Dau, lupule, dau!"

Cu burta plină de cozonac şi toropit de molan, evident că lupul umanizat n-ar mai fi mîncat pastramă de bunică şi nici n-ar mai fi avut parte de vînător.