Scrutinul din SUA - un referendum asupra războiului din Irak

de dincolo de Ocean.Mulţi consideră aceste alegeri, a căror miză este reînnoirea întregii componenţe a Camerei Reprezentanţilor (435 de locuri) şi a unei treimi din membrii Senatului (33 de

de dincolo de Ocean.
Mulţi consideră aceste alegeri, a căror miză este reînnoirea întregii componenţe a Camerei Reprezentanţilor (435 de locuri) şi a unei treimi din membrii Senatului (33 de locuri) - fiind, de asemenea, în joc posturile de guvernator din 36 de state, precum şi cele ale unui important număr de oficialităţi locale -, ca un veritabil referendum asupra războiului, respectiv dacă trebuie menţinută actuala direcţie ("stay the course"), cum doreşte Partidul Republican de guvernământ, sau dacă această direcţie trebuie schimbată, cum susţine Partidul Democrat de opoziţie. În ultima zi a campaniei electorale, preşedintele Bush a încercat să răstoarne curentul favorabil democraţilor, sprijinind candidaţii republicani din Texas (statul său natal), Arkansas şi Florida şi afirmând că păstrarea de către partidul de guvernământ a controlului asupra Congresului este vitală pentru interesele ţării. Din păcate pentru el, unii din candidaţi au căutat să evite un asemenea ajutor, considerându-l mai degrabă dăunător, dat fiind scăderea accentuată a popularităţii preşedintelui.
Până şi neoconservatorii încep să aibă dubii
Mai mult, mişcarea neoconservatoare, care a avut până acum o influenţă covârşitoare asupra politicii externe a Administraţiei Bush, pare a se distanţa de preşedinte. Richard Perle, poreclit "Prinţul întunericului", a declarat, într-un interviu, că intervenţia în Irak, pe care la început a sprijinit-o cu entuziasm, a fost o idee greşită. Iar fostul "textier" al cuvântărilor prezidenţiale, David Frum, cel care a inventat expresia "axa răului", opinează acum că eşecul din Irak nu mai poate fi evitat şi că vina aparţine preşedintelui.
Raportul de forţe din Congres, în probabilă schimbare
Republicanii sunt confruntaţi şi cu o serie de răsunătoare scandaluri de corupţie sau cu tentă sexuală, ca şi cu nemulţumirile provocate de proasta gestionare a consecinţelor catastrofale ale uraganului Katrina. În asemenea condiţii, se estimează că ei vor pierde - pentru prima oară din 1994 - majoritatea în Camera Reprezentanţilor, pentru aceasta democraţii având nevoie să câştige 15 mandate în plus faţă de cele deţinute în ultima legislaţie. În schimb, situaţia este mai nesigură în Senat, unde democraţii au nevoie să câştige şase mandate în plus. Oricum, preşedintelui îi va fi greu să conclucreze cu un parlament unde partidul său nu mai este majoritar, multe din proiectele sale legislative riscând să fie blocate.
Chiar dacă vor câştiga majoritatea în ambele Camere, democraţii vor acţiona însă cu prudenţă în ce priveşte războiul din Irak. Schimbări spectaculoase nu sunt de aşteptat imediat. Democraţii ar putea reduce cheltuielile destinate operaţiunilor militare din Irak, dar îşi vor asuma atunci riscul de a fi acuzaţi că trădează interesele soldaţilor aflaţi în bătaia puştii inamice. De aceea, schimbările vor fi probabil treptate, o răsturnare de proporţii fiind posibilă după scrutinul prezidenţial din 2008.