Scoala - legata de caruta politica

"Ion Gavrila, tractorist prin mila Domnului si prin voia poporului, primar al comunei Vascauti, emit decizia de numire in functia de director al Scolii generale cu clasele I-X a d-lui manager X, de

"Ion Gavrila, tractorist prin mila Domnului si prin voia poporului, primar al comunei Vascauti, emit decizia de numire in functia de director al Scolii generale cu clasele I-X a d-lui manager X, de profesie zugrav-instalator cu cursuri de management, absolvite la Universitatea populara din Afumatii Copaceni". Aceasta nu e o gluma in tuse groase. Nici un scenariu scris la betie. Este, prin grija Guvernului Romaniei, perspectiva luminoasa a invatamantului romanesc. Este ciorna deciziilor de numire a directorilor celor peste 18.000 de unitati scolare si prescolare existente pe teritoriul tarii, decizii ce se vor emite incepand cu anul scolar 2005. Este, adica, proiectul de lege de modificare a Legii invatamantului, aprobat de Guvern, depus la Parlament si aflat astazi pe masa deputatilor Comisiei de invatamant. In cele 11 luni scurse de cand a fost numit, ne-am tot intrebat ce-o fi facand ministrul Educatiei, prof. univ. Alexandru Athanasiu. Acum ne-am dumirit. A lucrat puternic si adanc, ca sa definitiveze mareata opera intreprinsa de PSD, imediat dupa instalarea la putere, in 2000, cand s-a votat primul document (Ordonanta de Urgenta 32/2001), prin care s-a trecut la descentralizarea sistemului de finantare, adica trecerea finantarii educatiei de la executia bugetara centrala la cea locala. S-a realizat apoi, succesiv, legiferarea trecerii bunurilor si cladirilor unitatilor de invatamant preuniversitar de stat in proprietatea domeniului public al comunelor, oraselor si municipiilor, inclusiv al sectoarelor municipiului Bucuresti. Pentru cine a uitat amintim ca, inca din 2000, au inceput sa se arate binefacerile acestei descentralizari "orientale". Cum venea sa pice frunza, in fiecare toamna, reparatul si igienizarea scolilor Capitalei se transformau in motiv de disputa electorala intre primarul general si primarii de sectoare, pusi pe aratat muschii si aruncat pisica moarta dintr-o curte in alta. Asa s-a facut ca marea majoritate a scolilor Bucurestiului isi deschideau portile in cea mai sordida stare: WC nedesfundate, acoperisuri si geamuri sparte, becuri lipsa si cate si mai cate. Din pacate, situatia din Bucuresti s-a multiplicat mai ales in mediul rural, unde vina au purtat-o fix primarii pe care acum Guvernul vrea sa-i insarcineze cu responsabilitatea conducerii procesului instructiv-educativ. Pana acum se asigura protectia scolii fata de politic, pentru ca directorul acesteia era si este numit de catre inspectoratul scolar, adica de reprezentantul Ministerului Educatiei. De bine, de rau exista o logica si o continuitate. De-acum?! In expunerea de motive se invoca existenta unor studii si analize ca baza a schimbarilor propuse. Pentru intimidare sunt pomenite Banca Mondiala, Departamentul de Dezvoltare Internationala de pe langa Guvernul Marii Britanii, ba chiar si prevederile Cartei europene a autonomiei locale. Ce-or fi spunand studiile acelea nu se stie, pentru simplul motiv ca niciodata MEC nu a vorbit despre ele pana acum. N-ar fi de mirare, in aceste conditii, ca respectivele studii sa fie realizate prin alte tari ale Europei, ca tot se incearca sa ni se spuna ca asa se intampla lucrurile pe acolo. Isi inchipuie oare premierul si ministrul Educatiei ca a ajuns Romania sa aiba primari adevarati? Isi inchipuie! Fiindca Romania nu-i are. Primarul roman este extrem de rar om cu scoala superioara, adica macar egal la studii cu un director de scoala. Apoi, primarul roman este in slujba partidului - in cazul fericit cand nu se slujeste decat pe sine si ale sale interese - si nu a comunitatii care l-a ales. Cei 14 ani de democratie au aratat ca manualul ingineriilor financiare a fost tocit de atata studiu, existand, har Domnului, destule exemple de primari ajunsi in zeghe. In fine, daca la sate e cum e, la oras totul e ridicat la cub: coruptia, nepotismul, despotismul. Imaginati-va ce va pati directorul scolii in care invata Marionela Mischie, daca fata tatii nu va rade toate premiile de la toate clasele si de la toate olimpiadele scolare. Cum s-ar stropsi baronul spre nemernicul de profesor care-ar mai indrazni sa se apropie de catalog ca sa scrie nota 9! Cine stie poate tocmai pentru a nu mai fi atat de "domn" directorul asta de scoala s-a gandit Guvernul ca n-ar strica sa nu mai fie musai profesor, ci, asa, oricine vine de pe strada, dar are in buzunar o adeverinta ca a absolvit cursurile de management scolar. Daca treci peste uluiala, peste revolta, peste anecdotic, adica peste toate etapele impactului cu asemenea prevederi, ajungi la adevar. Adevarul trist si respingator ca statul roman se grabeste sa-si ia mana de pe scoala, de pe Educatie: ani si ani de subfinantare, ani si ani de salarii proaste, la limita mizeriei pentru dascali, dispret fata de copiii care mai cred ca scoala le poate da o sansa. Manuale idioate, proaste si jerpelite, laboratoare pustii, tabla fara creta, peste 2.000 de scoli din chirpici si peste 8.000 de scoli cu closete in fundul curtii. Umilinta si descurajare, coruptie si lipsa de disciplina. Toate acestea sapa adanc in structura sistemului national de invatamant, facandu-l pe zi ce trece tot mai putin performant, tot mai putin compatibil, tot mai putin prioritate nationala. Cand taisul intruziunii politicului, al trocului politicianist - te pun director, daca intri in partid si tu, si mama, si tot neamul tau, si toti dascalii tai, va fi refrenul oricarei formatiuni politice ce va veni la primarie - va atinge aorta scolii, se va aseza linistea peste noi. Au fost destule semne pana acum ca in Romania clasa politica, guvernantii nici nu se omoara de dragul scolii, nici n-o respecta prea mult. Dar chiar sa incerce s-o puna-n zgarda, la caruta, nu ne asteptam.