Sclave sexuale pentru cel de-al Treilea Reich

În Germania, pe locul lagărului de femei de la Ravensbrück, din nordul Berlinului, a fost inaugurat ieri un muzeu dedicat sclavelor sexuale ale celui de-al Treilea Reich. În cadrul

În Germania, pe locul lagărului de femei de la Ravensbrück, din nordul Berlinului, a fost inaugurat ieri un muzeu dedicat sclavelor sexuale ale celui de-al Treilea Reich. În cadrul muzeului nu sunt prezentate fotografii şi nici nu sunt spuse explicit numele femeilor care au îndurat această soartă, dar cifrele şi dezvăluirile sunt suficient de zguduitoare.

Oficial, dincolo de zidurile de la Ravensbrück era un lagăr. În realitate, închisoarea era un bordel absolut funcţional, rezervat cadrelor militare, cu sute de femei arestate din toată Europa. Pe mâinile fetelor erau scrise cu negru cuvintele "femeie de bordel", astfel încât,
chiar dacă ar fi scăpat, femeile "murdare" să nu se poată căsători cumva cu un arian. Cele mai multe "locatare" ale acestui lagăr au ajuns aici pentru că au fost considerate "recalcitrante" faţă de regimul nazist. Indiferent ce rasă erau, după ce primeau eticheta de "elemente antisociale", femeile frumuşele erau imediat trimise la Ravensbrück.

Unele scăpau şi deveneau menajere

Se pare însă că cele mai frumoase şi mai docile erau recrutate imediat de mai marii armatei, care le duceau în casele lor şi le foloseau atât ca menajere, cât şi ca prostituate, pentru că le era mai comod aşa. Conform dosarelor, de multe ori chiar soţiile naziştilor erau cele care solicitau "un ajutor pentru menaj" de la Ravensbrück, dar nu se ştie câte dintre ele bănuiau la ce erau bune fetele. Cu un cinism greu de închipuit, în dosare era menţionat faptul că femeia are unul sau mai mulţi copii internaţi în lagăre, deoarece familiile naziste considerau că "mamele" sunt cele mai ascultătoare "menajere".

Multe nici n-au spus familiilor ce au păţit în lagăr

După război, un atelier de tatuaje din Berlin a avut grijă să şteargă, contra cost, teribilele cuvinte scrise pe mâna dreaptă a prizonierelor. De ruşine, cele mai multe nici n-au spus familiilor ce soartă au avut. Deschiderea dosarelor, la împlinirea a 50 de ani de la închiderea lagărului, a permis istoricilor ca, începând din 2005, să studieze soarta acestor femei. Muzeul este un omagiu adus celor care au suferit în tăcere şi au încercat să uite şi să ierte că au fost în Infern.