Schimbarea climei, cea mai mare problemă a lumii

Ultimul raport ONU consideră că niciodată omenirea n-a avut de înfruntat un pericol atât de grav. Încălzirea globală constituie cea mai mare ameninţare la adresa dezvoltării umane.

Ultimul raport ONU consideră că niciodată omenirea n-a avut de înfruntat un pericol atât de grav.

Încălzirea globală constituie cea mai mare ameninţare la adresa dezvoltării umane. Aceasta este concluzia raportului "Combaterea schimbărilor climatice: solidaritatea umană într-o lume divizată", realizat de Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) şi prezentat concomitent la New York şi în Brazilia.

Raportul analizează situaţia în care se află populaţia a 177 de ţări. Autorii au evaluat, de asemenea, impactul pe care fenomenul de încălzire globală îl va avea asupra starii de sănătate, speranţei de viaţă şi educaţiei locuitorilor din statele respective.

Raportul apare într-un moment deosebit, având în vedere că, peste câteva zile, la Bali, în Indonezia, vor avea loc negocierile pentru semnarea unui nou acord multilateral cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Noul acord urmează să intre în vigoare începând cu 2012, atunci când Protocolul de la Kyoto va lua sfârşit. Raportul PNUD propune "o abordare în paralel" a problematicii încălzirii globale: pe de o parte, reducerea emisiilor de gaze, iar, pe de altă parte, cooperarea internaţională în ceea ce priveşte adaptarea la schimbările climatice.

Autorii raportului recomandă ţărilor dezvoltate să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puţin 80 la sută până în 2050 şi, în plus, să plaseze problematica adaptării la schimbările climei în centrul parteneriatelor internaţionale pentru reducerea sărăciei.

Conform raportului, lumea se îndreaptă către un "moment de răscruce" care ar putea avea ca rezultat izolarea ţărilor sărace de restul lumii. Schimbările climatice sunt o ameninţare pentru întreaga oamenire. Însă oamenii săraci, un grup care nu a contribuit la povara ecologică pe care o acumulăm, sunt totuşi cei mai afectaţi şi suferă cel mai mult", a precizat Kemal Derviş, administrator PNUD.

Potrivit raportului în cauză, eşecul în combaterea fenomenului de încălzire globală va face ca, cel puţin 40 la sută din săracii lumii, adică 2,6 miliarde de persoane, să se confrunte cu puţine şanse de viitor. Fenomenul de încălzire globală a fost calificat şi de Ban Ki-moon, secretaul general al ONU, drept o "dublă catastrofă, cu efecte adverse pe termen scurt pentru dezvoltarea celor mai săraci, urmată de pericole la scară largă pentru umanitate".

SUA trebuie să-şi reducă emisiile de CO2

Ţările dezvoltate sunt şi cele mai mari producătoare de emisii de gaze cu efect de seră. Islanda, Norvegia, Australia, Canada, Irlanda, Suedia, Elveţia, Japonia, Olanda, Franţa, Finlanda, SUA, Spania, Danemarca şi Austria sunt cele mai dezvoltate 15 ţări din lume, potrivit datelor examinate de experţi, valabile pentru anul 2005. Pe de altă parte, cele mai slab dezvoltate state africane sunt Nigeria, Guineea-Bissau, Burkina Faso şi Sierra Leone.

"Primele 20 de state care se plasează pe lista celor mai dezvoltate ţări au produs în 2004 mai multe emisii de CO2 faţă de cele situate la mjilocul şi spre sfârşitul listei, în vreme ce China şi India sunt cele două state care au poluat cel mai mult între ţările din grupa lor", se mai arată în raportul experţilor ONU. Pe de altă parte, în acelaşi an, Statele Unite ale Americii au emis aceeaşi cantitate de CO2 cât India şi China la un loc.

Autorii raportului punctează că SUA, ''cea mai mare economie mondială şi una din marii emiţători de CO2'', este prima care ar trebui să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră din cel puţin două motive: protejarea propriilor cetăţeni şi prevenirea unor catastrofe ireversibile pe toate planurile, mai ales în cele mai sărace ţări ale lumii.

Experţii ONU precizează că încălzirea globală reprezintă o situaţie de criză "cu un grad de urgenţă implacabil, care leagă prezentul de trecut", criză care încă poate fi stopată. Ei estimează că mai avem "zece ani pentru a-i schimba cursul". "Privind spre viitor, încălzirea globală ameninţă cu îngheţarea şi pierderea avantajelor obţinute vreme de generaţii, nu numai în ceea ce priveşte reducerea sărăciei extreme, ci şi în privinţa sănătăţii, hranei, educaţiei şi a altor domenii", comentează experţii Naţiunilor Unite.

"Combaterea schimbărilor climatice: solidaritatea umană într-o lume divizată" identifică mai multe ameninţări la adresa omenirii din cauza schimbărilor climatice.

Încălzirea creează emigranţi climatici

Autorii precizează că sistemele agricole se vor prăbuşi din cauza secetelor îndelungate, a temperaturilor ridicate şi a inundaţiilor şi vor lăsa aproximativ 600 milioane de oameni să se confrunte cu malnutriţia. Zonele semiaride ale Africii subsahariene care şi acum se luptă cu cel mai mare nivel al sărăciei din lume ar putea suferi, până în 2060, o pierdere a potenţialului de productivitate cu până la 26 la sută.

De asemenea, pentru că retragerea gheţarilor şi modificarea cursurilor ploilor au creat probleme ecologice multor arii din sudul Asiei şi nordul Chinei, 1,8 miliarde de oameni suferă din cauza lipsei de apă potabilă. Experţii ONU scot în evidenţă apariţia emigranţilor climatici. Peste 70 milioane de locuitori ai Bangladesh-ului, 22 milioane de vietnamezi şi şase milioane de egipteni ar putea fi afectaţi de inundaţiile cauzate de încălzirea globală.

Soluţii pentru evitarea schimbărilor climatice

Autorii Raportului Dezvoltării Umane solicită guvernelor să stabilească o sarcină comună pentru a evita schimbările climatice. Ei pledează pentru un punct de plecare de 2 grade Celsius peste nivelul preindustrial (nivelul actual este de 0,7 grade Celsius). Dar experţii avertizează că, dacă tendinţele actuale vor continua în acest ritm, suntem mai degrabă predispuşi unei creşteri până la 4 grade Celsius decât unei menţineri a nivelului de 2 grade.

Conform raportului, majoritatea statelor dezvoltate au eşuat în realizarea celei mai modeste reduceri - în medie, cinci la sută faţă de nivelul anului 1990 - stabilit prin Protocolul de la Kyoto, fiind astfel greu de presupus că vor atinge obiective mai pretenţioase.

"Combaterea schimbărilor climatice" sugerează, în plus, o serie de politici necesare pentru a diminua decalajul dintre afirmaţiile privind securitatea climatică şi politica energetică pentru a evita schimbarea drastică a climei. Printre cele mai importante sunt: impunerea unui preţ pe carbon, standarde de reglementare în domeniul energiei mai drastice, precum şi sprijinirea dezvoltării energiilor cu emisii reduse de carbon.