"Schimbarea climei ne prinde nepregătiţi"

Rectorul Universităţii Ecologice avertizează că avem nevoie de politici eficiente şi uşor aplicabile care să protejeze natura Multe reglementări de mediu necorelate, ignoranţa civică

Rectorul Universităţii Ecologice avertizează că avem nevoie de politici eficiente şi uşor aplicabile care să protejeze natura

Multe reglementări de mediu necorelate, ignoranţa civică şi lipsa unui plan de management eficient al efectelor schimbărilor de climă ne conservă un soi de ignoranţă provincială faţă de mediu, crede Mircea Duţu, rectorul Universităţii Ecologice.

- Dacă ar fi să facem o agendă a problemelor de mediu de la noi, ce ar fi în top?

- Cred că ultimii ani demonstrează că România e una dintre cele mai afectate ţări de schimbările climatice din Europa. Ar trebui evaluate aceste mutaţii şi pe baza lor s-ar impune să se elaboreze un plan de adaptare. În acelaşi registru, ar trebui să vedem care sunt principalele surse de poluare şi zone poluate. Avem 1.000 de acte normative în materie de mediu, multe din ele necorelate. Dacă această euforie a elaborării de legi
s-ar tempera, s-ar impune un cod al mediului, bine structurat, care să cuprindă toate reglementările de mediu. Ne-ar trebui o strategie naţională de protecţie a mediului şi dezvoltare durabilă.

- Mai suntem într-un climat temperat-continental?

- Ordinea climatică mon-dială stabilită acum 8.000-10.000 de ani este pe cale de a se deregla. Este prima etapă, cea mai evidentă - de evoluţii inedite, contrarii stabilităţii. Se vorbeşte tot mai mult de dispariţia celor patru anotimpuri tradiţionale. Dacă această etapă va continua, vom trece probabil la alta, când temperatura medie va creşte cu mai mult de 2 grade Celsius. Atunci s-ar înregistra o serie de modificări substanţiale la nivelul echilibrului ecologic şi viaţa noastră s-ar putea modifica ireversibil în rău. După cum spunea Al Gore, creşterea cu 4 grade a temperaturii medii instalează haosul climatic. După haos urmează o nouă etapă, în care nu suntem siguri că fiinţa umană îşi va mai găsi locul.

- Cât de adaptabili suntem la aceste mutaţii?

- Până acum, ordinea climatică a avut variaţiuni mici, acum suntem în faţa unei provocări extraordinare. Schimbarea se produce rapid. Depinde de noi cât ne putem adapta la acest ritm.

Sunt voci care spun că în 100 de ani populaţia globului se va concentra în zonele polare. Acum 10.000 de ani suprafaţa planetei era ocupată de numai câteva sute de mii de oameni. Asta le permitea să se refugieze cu uşurinţă în zonele mai puţin afectate de clima nefavorabilă. Azi suntem 6,5 miliarde de fiinţe pe planetă; prin urmare, posibilităţile de adaptare sunt cu mult scăzute. Ţările dezvoltate vor avea prima şansă, pentru că această problematică are o componentă economică importantă. Să vedem ce s-a întâmplat anul acesta în România. Teoretic, iarna avem nevoie de energie pentru încălzire, vara avem nevoie pentru sisteme de climatizare. Consumul energetic va fi enorm, astfel că aceste schimbări negative ne prind total pe picior greşit, exact într-o criză a combustibililor fosili extraordinară. Ceea ce presupune căutarea de noi forme de energie.

- De ce credeţi că oamenii reacţionează lent?

- Eu cred că încălzirea globală a devenit un fenomen care nu mai poate fi stagnat, ci doar ritmul lui încetinit. De acum ar trebui acţionat pe două căi - micşorarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea individuală la noile condiţii de mediu. Principala direcţie ar fi cea legată de atitudinea fiecăruia dintre noi - prin adoptarea unui mod de viaţă eco-compatibil. Deşi există o convenţie-cadru privind schimbările climatice, semnată încă din 1992, în urma semnalelor trase de oamenii de ştiinţă, guvernele nu au luat măsuri efective. Nici la nivel individual conştientizarea pericolului nu este prea mare. Aici intervine un element de ordin constitutiv. Se spune că creierul uman nu este capabil să perceapă pericolul eco-climatic, cum percepe alte pericole, cum ar fi terorismul. Şi asta pentru că creierul a rămas la organizarea de acum 2.000-3.000 de ani. Percepem mult mai acut pericolul care vine din partea altui om, decât cel referitor la climă. Pericolul ecologic este văzut ca exterior, asemeni unei boli, care poate să vină sau nu. Atât timp cât nu-i simte consecinţele în mod acut, omul nu-i dă importanţă.

- Suntem în plină epocă de consum, cum se împacă asta cu modul de viaţă eco-compatibil pe care-l propuneţi?

- Asta este marea problemă, tipul de dezvoltare predominant în prezent şi care, prin mondializare, ajunge şi în ţările emergente. Acest mod de viaţă lasă puţine şanse unei abordări frontale asupra problematicii eco-dinamice. Trebuie să fim conştienţi că un anumit soi de eco-climat la nivel mondial e mai mult proclamat, decât promovat. Oamenii de ştiinţă consideră că acest mod de viaţă ar trebui fundamental reevaluat, dar nimeni nu e dispus să o facă. Se vorbeşte de un capitalism eco-compatibil, de regândirea noţiunilor de dezvoltare şi de progres. Până acum noi am redus dezvoltarea la creşterea economică pură.

- Ce relaţie există între nivelul de trai şi cultura ecologică?

- Sigur. E o relaţie de feed-back. Dacă am un nivel de trai ridicat, doresc să am şi un mediu de calitate. Această atitudine trebuie să fie adoptată de toţi cetăţenii, dar pentru asta trebuie o informare corectă asupra stării mediului, transformarea informaţiilor în convingeri, iar convingerile în atitudini. Or, noi suntem în prima etapă. Deocamdată primim multe informaţii care ne dezorientează şi nu ştim cum să reacţionăm.

- Ce ne-ar ajuta să putem gestiona mai eficient criza?

- Ar trebui să elaborăm o stategie naţională de adaptare pe termen lung şi să pregătim specialişti de aplicare a acestei strategii. Nu trebuie să gândim după formula "După noi, potopul…". Aţi văzut ce greu a fost cu o singură lună de caniculă, dar dacă vor veni trei…

- Cât ne-ar lua să facem un asemenea plan?

- Cel puţin cinci ani, şi asta pentru că avem modelul francezilor. La ei s-a înfiinţat în 1993 un comitet consultativ asupra drepturilor generaţiilor viitoare. Era un grup de reflecţie, nu afecta cu nimic. Ar trebui să ne ghidăm după acest model, pentru că avem de-a face cu un viitor care nu mai are răbdare.

- Ecologiştii se asortează mai bine cu stânga sau cu dreapta politică?

- Mai ales după experimentul roşu-verde se spune că ecologismul politic este ca un pepene - verde la suprafaţă şi roşu în mijlocul lui. Dacă asta a fost prima generaţie a ecologismului politic născut în anii 1970, după 2000 ecologismul n-a mai fost o politică de stânga sau de dreapta. Este o politică ce reprezintă interesele tuturor.

Specialist în Dreptul Mediului

Mircea Duţu a fost procuror la Parchetul Tribunalului Bucureşti (1981-1983), apoi ziarist la "Scânteia Tineretului", Bucureşti (1984), consilier juridic (1984-1990). Fiind cercetător ştiinţific principal de gradul I la Institutul de Cercetări în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, Bucureşti (1991-1997), a fost cooptat în colectivul care a înfiinţat Universitatea Ecologică din Bucureşti, unde a devenit profesor de Drept al Mediului şi prodecan al Facultăţii de Drept, începând din anul 1993. Apoi a fost ales decan (1998-2001) şi din 2001 este rectorul Universităţii Ecologice din Bucureşti.