Schema de compromitere a Dosariadei

Pe de-o parte, din cauza criteriilor exclusiv politice de numire a membrilor din componenţa consiliului, pe de alta, din pricina relei-credinţe cu care SRI şi-a tratat obligaţiile legale în

Pe de-o parte, din cauza criteriilor exclusiv politice de numire a membrilor din componenţa consiliului, pe de alta, din pricina relei-credinţe cu care SRI şi-a tratat obligaţiile legale în domeniu. Altfel spus, până acum un an, CNSAS nu a avut pe ce documente să lucreze, astăzi nu are cum să lucreze eficient pe cele 1.300.000 de dosare preluate în custodie. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă procesul de predare-primire s-ar fi făcut treptat încă de la înfiinţarea instituţiei. Este lesne să ne imaginăm sentimentul de neputinţă pe care îl încearcă oricine caută ceva, nici măcar într-un car cu fân, darmite într-un convoi. Procedeul utilizat ne duce cu gândul la o schemă clasică, utilizată de toate serviciile secrete care se respectă: "Îngroparea adversarului în informaţii". Prima lovitură militară, care în lumea modernă este de regulă decisivă, este precedată de un val imens de informaţii, false sau adevărate, nici nu mai are importanţă, menit să blocheze întreaga capacitate de prelucrare a inamicului. S-a putut merge până acolo încât, spre exemplu, pentru paralizarea sistemului poştal, Germania nazistă s-a pregătit, în a doua conflagraţie mondială, să expedieze zeci de milioane de plicuri spre milioane de adrese din Marea Britanie.
La fel, URSS, din ordinul lui Stalin, în perioada de alianţă cu Hitler, oferea Germaniei mărfuri în cantităţi imense şi la preţuri derizorii doar în scopul blocării căilor de comunicaţii feroviare.
De altfel, Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii este şi va rămâne, atât timp cât va mai exista, supus anotimpurilor politice, ceea ce înlătură total caracterul de obiectivitate şi pragmatism al deciziilor luate.
În privinţa naturii juridice, hotărârile pe care le emite se înscriu, pe undeva, în zona hotărârilor unui organ jurisdicţional oarecare, departe de caracterul juridic independent şi de efectul unei hotărâri judecătoreşti. Altfel spus, raportul sus-menţionat este acelaşi cu acela dintre hotărârile comisiilor de judecată ale CAP-urilor şi sentinţele instanţelor judecătoreşti.
În privinţa vinovăţiei unei persoane, numai o instanţă legal constituită se poate pronunţa printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Nu este cazul CNSAS. Verdictele acestei instituţii încalcă grav drepturile omului, deoarece, fiind intens mediatizate, prejudiciază iremediabil prestigiul şi credibilitatea unei persoane. Nu mai vorbim despre inexistenţa prezumţiei de nevinovăţie, ca numitor comun al tuturor cazurilor în care CNSAS se pronunţă.
Celebrele certificate şi verdicte dictate de instituţie nu sunt altceva decât acte provizorii menite să-i scoată pe unii din peisaj, iar pe alţii să-i menţină în top. Celor din prima categorie nu le mai rămâne decât calea justiţiei pentru a-şi dovedi nevinovăţia. Nenorocirea acestora este că, în cazul în care obţin o hotărâre judecătorească definitivă favorabilă, repararea prestigiului se face după ani buni, moment în care victma este deja istorie pentru societate.