Satu Mare: Portret - Adriana Pricop are o carte de vizită impresionantă în baschetul românesc

Cu o experienţă de 25 de ani în sport la cel mai înalt nivel, Adriana este convinsă că mai are un cuvânt de spus în baschetul românesc

A fost remarcată încă de mică şi a făcut repede pasul spre marea performanţă, fiind legitimată în 1988, la doar 16 ani, în echipa Mobila Satu Mare care evolua în Divizia A. Datorită calităţilor pe care le avea a intrat în vizorul celor de la Universitatea Cluj, o forţă la aceea oră în baschetul românesc, cu care a câştigat un titlu de campioană şi două titluri de vicecamapioană a ţării. Au urmat o serie de succese cu echipa din Dej şi în special cu ceea din Târgovişte, cu care a ieşit de două ori campioană naţională. „ A fost una dintre cele mai bune perioade din cariera mea, pot s-o consider apogeul meu în baschet şi tot acum cred  am atins maturitatea mea deplină  ca sportivă”. A mai jucat o perioadă şi la Sportul Studenţesc după care a încetat pentru un timp cu baschetul deoarece a devenit mămică a două fetiţe superbe.

A contribuit la cel mai mare rezultat obţinut de baschetul sătmărean

După ce a colindat ţara în lung şi în lat, perindându-se pe la tot felul de echipe, Adriana a revenit la Satu Mare, aici unde se simte cel mai bine şi unde şi-a întemeiat o frumoasă familie. Pentru o perioadă a renunţat să mai joace însă mirajul baschetului a fost şi încă mai este mult prea mare  pentru a o ţine departe de acest fenomen. Aşa că a revenit, cu mari speraţe, în echipa de baschet a LSP CSM Satu Mare cu care a reuşit în 2008 să promoveze în Divizia A. Din postura de căpitan de echipă a reuşit, împreună cu celelalte fete de la CSM, o performanţă unică până acum în sportul de echipe sătmărean, locul trei în Campionatul Naţional.” Chiar dacă am câştigat atâtea titluri de campioană şi vicecampioană  naţionale  rezultatul obţinut cu fetele de la CSM î-mi este cel mai la inimă. Este minunat să obţii asemenea rezultate la tine acasă, mai ales că echipa este la primul an în Divizia A. Am făcut mulţi oameni fericiţi cu performanţa noastră şi asta poate este cel mai important.” 

Adriana este hotărâtă să continue. „ Nici nu concept să nu mai joc încă cinci ani în baschetul mare, şi în cârje vin dacă e nevoie” ne spune ea amuzată. Iubeşte mult prea mult baschetul pentru a se putea lăsa deocamdată de acest sport.
După foarte mulţi ani petrecuţi în baschet ,Adriana este fericită că poate împărtăşii  şi altora din vasta ei experienţă. Aşa că ea este profesoară la Clubul Sportiv Şcolar unde are o grupă de fete pe care doreşte să le îndrume spre marea performanţă. “ Vreo cinci-şase fete ar putea deveni componente de bază a echipei CSM peste câţiva ani. Ar fi o mare satisfacţie şi pentru mine să le pot vedea evoluând în primul eşalon al baschetului feminin.”

Ce-i place
Baschet, baschet  şi iar baschet. „ Să ştii că eu nu sunt o pretenţioasă  şi în afară de baschet chiar nu-mi place foarte multe, poate şi fiindcă n-am prea mult liber”. Fiind o fire energică este mereu într-o continuă mişcare găsindu-şi tot timpul să facă ceva. Este adepta lucrului serios şi bine făcut.

Ce nu-i place

Nu-i plac minciuna, neserioziatea şi lucrul făcut pe jumătate. "De mică m-au învăţat ai mei că decât să fac un lucru pe jumătate atunci mai bine să nu-l fac deloc. Cred că asta este un din folozofiile mele în viaţă".

Ţi-ai îndruma fetiţele spre baschet?

A.P – Sigur dacă ele vor dori acest lucru le voi sprijinii din tot sufletul. Însă eu mi-aş dori să facă volei, ceea ce a făcut cu mult success şi tatăl lor, fiindcă e un sport mai feminin. Iar dacă vor să facă modeling  le voi srijinii şi în acest demer.

Te simţi împlinită atât în sport cât şi în viaţa de familie?

A.P – Da,trebuie să recunosc că atât pe plan sportive cât şi în pe plan familiar mă consider pe deplin împlinită. Un singur regret am totuş,i că tata nu mai e ca să poată vedea ce am realizat până acum. Sunt sigură că ar fi tare mândră de mine.