Sateliţii lui Saturn, Pan şi Atlas, seamănă cu două OZN-uri

Ultimele imagini aduse de sonda spaţială Cassini arată că sateliţii planetei cu multe inele sunt rotunzi şi plaţi ca două farfurii zburătoare. Cele două luni de dimensiuni mici, Atlas

Ultimele imagini aduse de sonda spaţială Cassini arată că sateliţii planetei cu multe inele sunt rotunzi şi plaţi ca două farfurii zburătoare.

Cele două luni de dimensiuni mici, Atlas şi Pan, ale planetei Saturn sunt asemenea obiectelor zburătoare neidentificate, arată noile observaţii făcute de sonda spaţială Cassini, informează revista "New Scientist". E posibil ca lunile, care sunt situate pe inelele gigant ale planetei, să se fi format în două etape, arată cercetătorii. Ultimele imagini aduse de naveta spaţială arată că luna Pan se situează pe inelul A al planetei, în timp ce luna Atlas stă în afara acestui inel.

Potrivit cercetătorilor, într-o primă fază, baza corpurilor cereşti de pe inelele lui Saturn au fost rămăşiţele unui imens bloc de gheaţă, care s-a spart la începutul formării planetelor. În a doua fază, inelele s-au completat cu acelaşi material ca şi însăşi planeta Saturn.

Scenariul ar putea explica de ce inelele sunt regulate la mijloc şi neregulate către poli. Ambii sateliţi ai lui Saturn au o formă turtită, fiind mai mult laţi decât înalţi, de aici şi concluziile cercetătorilor că seamănă cu nişte OZN-uri.

Carolyn Porco, directorul de proiect de la Institutul de Ştiinţe din Boulder, Colorado, a declarat că vrea să obţină imagini cu o rezoluţie mai mare a lunilor.
"Credeam că forma acestor corpuri îmi va spune ceva despre originea lor. Dar niciodată nu mi-am imaginat că ele ar putea arăta asemănător cu OZN-urile", a declarat Carolyn Porco pentru revista "New Scientist".

Noi ipoteze pentru Pan şi Atlas

Cu ajutorul imaginilor capturate de naveta spaţială, oamenii de ştiinţă speră să stabilească originea faimoaselor inele ale lui Saturn. Una dintre ipoteze ar fi că la începuturile formării Sistemului Solar, în apropierea planetei, s-au spart corpuri de gheaţă, ceea ce a dus la formarea inelelor. Dacă aşa s-a întâmplat, atunci corpurile lui Pan şi Atlas au fost fragmentate în timpul acestei explozii, arată cercetătorii. După ce inelele s-au aplatizat, particulele acestora au căzut pe Lună, ceea ce a dus la construcţia crestelor ecuatoriale.

Neptun va fi reanalizat

Procesul probabil că s-a oprit cu mult timp în urmă, din moment ce orbitele lunilor au rolul să împiedice materialele din jurul lor să se oprească pe suprafaţa lor. Nu este încă sigur dacă aşa au stat lucrurile şi în alte locuri din sistemul nostru solar. Neptun are câteva asemenea corpuri cereşti în jurul lui, dar astronomii nu au avut niciodată imagini apropiate ale acestora.

"Primul lucru pe care îl facem atunci când naveta spaţială va ajunge pe Neptun e să ne uităm foarte atent la aceste luni ale lui Neptun şi să vedem dacă forma lor ne poate spune ceva despre formarea lor", a spus Carolyn Porco.

Inelele lui Saturn, formate din particule de gheaţă

Planeta Saturn este cunoscută pentru inelele sale, care sunt cele mai spectaculoase din Sistemul Solar. Iniţial, din cauza instrumentelor astronomice care se foloseau pe vremuri, s-a crezut că Saturn este o planetă triplă. Instrumentele au evoluat şi au putut fi observate şapte inele, denumite inelele D, C, B, A, F, G şi E, în ordinea depărtării de planetă.

Cercetătorii au stabilit că diametrul întregului sistem de inele este de 480.000 de km, dar grosimea lor este de numai câteva sute de metri. Studiile arată că inelele sunt formate din particule de gheaţă ce au de la câţiva milimetri până la câţiva metri în diametru.

Toate aceste particule orbitează în jurul planetei cu viteze asemănătoare şi dau senzaţia de inel solid. Sondele spaţiale ce au studiat planeta au văzut că există mii de inele separate de goluri, numite diviziuni. Cel mai uşor se observă diviziunea sondei spaţiale Cassini, ce are o grosime de 4.700 km.

Câmp magnetic mult mai intens decât pe Terra

Câmpul magnetic al planetei Saturn este dat de rotaţia nucleului. Acest câmp magnetic este de 578 de ori mai intens decât al Terrei. Datele culese de cercetători arată că planeta emite un puls radio cu o perioadă de 10 ore şi 39,4 minute, asociat cu rotaţia nucleului.

Oamenii de ştiinţă consideră că magnetosfera lui Saturn, zona unde câmpul magnetic al planetei este mai puternic decât vântul solar, se întinde dincolo de orbita satelitului Titan. Imaginile luate cu telescopul spaţial Hubble arată că la polii planetei se formează aurore.

Atmosfera lui Saturn e turbulentă

Potrivit cercetătorilor de la Institutul de Ştiintele Spaţiului, atmosfera planetei Saturn e turbulentă. Se observă benzi de nori, dar şi furtuni gigantice, mai mari decât pe Terra. Planeta Saturn are o mulţime de sateliţi naturali. Numărul exact nu este sigur, mai ales că multe bucăţi mari de gheaţă, care orbitează acest uriaş al Sistemului Solar, ar putea primi acest nume.

Totuşi, în urma unor observaţii atente, în anul 2007 astronomii au căzut de acord să se oprească la 60, la care - eventual - s-ar putea adăuga încă trei, dacă se va dovedi că traiectoriile lor respectă periodicitatea impusă unui satelit. Dintre toate aceste "luni", numai 48 au primit nume proprii, iar dintre ele cea mai mare este Titan, care depăşeşte în dimensiuni planeta Mercur. Uriaşul Saturn este a şasea planetă de la Soare.

Saturn are două sisteme de rotaţie

Pe Saturn au fost observate două sisteme diferite de rotaţie: la ecuator, planeta face o rotaţie în jurul axei în 10 ore şi 14 minute (sistemul I), iar la poli, o rotaţie în 10 ore 39 minute şi 24 secunde (sistemul II). Cercetătorii au observat că Saturn, ca şi Jupiter, este compus în majoritate din hidrogen şi heliu, plus urme de metan, apă, amoniac şi roci.

Volumul lui Saturn este de 755 de ori mai mare decât al Terrei. Discul planetei Saturn este turtit la poli, diametrul la ecuator fiind cu 10% (13.000 km) mai mare decât cel de la poli. Asta din cauză că planeta se roteşte foarte repede în jurul propriei axe. Pentru că este o planetă gazoasă, nu se roteşte ca un solid.

Saturn, acoperit de benzi colorate

În centrul planetei se află un nucleu solid metalic. Nucleul este înconjurat de un alt strat, format din hidrogen foarte compresat. Peste acest strat se găseşte hidrogen lichid "mai relaxat" şi heliu în stare vâscoasă. Aceste două elemente devin gazoase la suprafaţă şi formează atmosfera lui Saturn.
Imaginile aduse de sondele spaţiale arată că Saturn e acoperit de un strat foarte gros de nori, strat pe care se pot vedea benzi colorate diferit.

Aceste benzi se formează din cauza diferenţelor de temperatură ale gazelor din atmosferă. Agitaţia în atmosferă este foarte mare, norii mişcându-se cu viteze ce ajung până la 500 m/s. În atmosferă, se observă furtuni gigantice, cea mai mare fiind cea de la polul sud al planetei. Această furtună are 8.000 km în diametru şi vânturile din interiorul ei se mişcă cu o viteză de 550 km/h.

Saturn are şi o particularitate inedită: este mai uşor decât apa. Oamenii de ştiinţă spun că, dacă planeta ar fi aruncată într-un ocean gigantic, Saturn ar pluti. Chiar şi aşa, gravitaţia este puternică, Saturn fiind una dintre planetele ce modifică traiectoria cometelor.

Aurorele, cauza unei atmosfere fierbinţi?

Ani de zile, astronomii au crezut că atmosfera lui Saturn şi a planetelor gigant e fierbinte din cauza absorbirii razelor solare. Astăzi însă, misterul e dezlegat. Fenomenul a fost asemănat cu ceea ce se întâmplă cu aurora de pe Pământ. Planetele gigantice sunt cunoscute pentru aurorele spectaculoase din zona regiunilor polare. Oamenii de ştiinţă considerau până nu de mult că încălzirea generată de auroră a fost adusă la ecuator printr-un proces necunoscut.

Aurorele se produc atunci când particulele încărcate (electroni şi protoni) intră în atmosfera planetei pe lângă liniile de câmp magnetic. Însă noile calcule ale oamenilor de ştiinţă arată că acest mecanism nu face decât să răcească atmosfera de la latitudinile mici, din apropierea ecuatorului. Cercetătorii vor trebui să reconsidere întreg procesul prin care au ajuns la concluzia încălzirii atmosferei.

Opoziţiile faţă de Soare, la 1 an şi 12 zile

Datele astronomilor arată că distanţa medie dintre Saturn şi Soare este de 1.429.400.000 km, adică 9,54 de unităţi astronomice. Pentru a face o rotaţie completă în jurul Soarelui, planetei îi trebuie 29,4 ani. Saturn poate fi observat de pe Pământ timp de 10 luni pe an, momentele cele mai prielnice fiind cele în care planeta se află la 180 grade de Soare. Astronomii numesc un astfel de moment opoziţie, care are loc, pentru Saturn, o dată la 1 an şi 12 zile.