Satele ecologice, laboratoare de producere a energiei

Adevărate locuri "verzi", satele ecologice din reţeaua "Living Routes" demonstrează că oamenii pot trăi în mod natural. În multe dintre acestea sunt folosite panourile fotovoltaice pentru

Adevărate locuri "verzi", satele ecologice din reţeaua "Living Routes" demonstrează că oamenii pot trăi în mod natural. În multe dintre acestea sunt folosite panourile fotovoltaice pentru electricitate

Sunt sate ecologice construite cu ajutorul orăşenilor care învaţă cum să trăiască natural în medii străvechi şi pline de istorie. Răspândite în toate colţurile lumii, satele ecologice sunt exemple vii care arată că omul poate să trăiască în confort şi să protejeze mediul în acelaşi timp.

"Auroville" în India, "Findhorn" în Scoţia, "Kibutz Lotan" în Israel, "High Amazon" în Peru, "Eco-Yoff" în Senegal, "Huehuecoyotl" în Mexic, "Ecoversidade" din Brazilia, "Sirius Community" în Statele Unite ale Americii fac parte din "Living Routes", reţea internaţională de adevărate laboratoare vii.

Satele ecologice sunt comunităţi rurale în care oamenii se străduiesc să trăiască în acord cu mediul înconjurător şi să-l agreseze cât mai puţin.

Pentru a reuşi acest lucru, ei combină mai multe aspecte precum designul ecologic, clădirile ecologice, producţia verde, energia alternativă. Iniţiatorii programului spun că principala motivaţie pentru construirea unor sate ecologice este alegerea şi angajamentul oamenilor pentru a stopa practicile ce distrug mediul şi în acelaşi timp planeta.

Ei spun că oamenii trăiesc de milenii în comunităţi aşezate în apropierea naturii, în structuri sociale. Multe dintre aceste "ecovillages" au existat dintotdeauna şi mai există şi astăzi, luptând pentru supravieţuire.

Ecologiştii spun însă că acum satele ecologice sunt create special pentru ca oamenii să poată trăi în continuare în comunităţi legate de pământ, într-un mod care să asigure în viitor supravieţuirea tuturor formelor de viaţă.

Satele ecologice sunt soluţia pentru una dintre problemele majore ale timpului nostru - creşterea fără precedent a ratei demografice. Pentru a supravieţui, rasa umană trebuie să înveţe să trăiască ecologic, sunt de părere tot mai mulţi oameni de ştiinţă.

Primele sate ecologice au fost recunoscute în 1998 ca bune practici de supravieţuire de către Naţiunile Unite. Atunci au fost incluse pe lista primelor 100 de practici de supravieţuire din lume.
Satele ecologice, prin susţinerea modurilor de viaţă care pot fi continuate şi în viitor, sunt modele ce pot fi puse în practică imediat.

Traiul într-o comunitate ecologică e un mod simplu prin care se combate degradarea mediului, dar în acelaşi timp se păstrează şi un anume grad de confort. Ele ne arată cum putem supravieţui în secolul XXl.

"Kibutz Lotan" aduce pacea între palestinieni şi israelieni

Aşezat aproape de deşertul Negev, în sudul văii Arava, Kibutz Lotan e un experiment ce pune alături palestinieni, beduini şi evrei, care depun eforturi pentru o pace reală şi de durată. Aceştia aduc în acelaşi loc experienţa lor în design ecologic, clădiri ecologice şi agricultură verde.

Sătenii din Kibutz vor să restabilească habitatul natural prin folosirea hranei ecologice şi a unei tehnici "bio" pentru construcţii precum folosirea chirpiciului ori balegă amestecată cu paie şi resturi menajere.

Atunci când a fost conceput, programul a avut în vedere ca "sătenii" să folosească gândirea critică şi luarea deciziilor de comun acord. Satul e situat la distanţă egală de Ierusalim şi Tel Aviv. Locuitorii au în derulare câteva proiecte educaţionale, inclusiv o Şcoală pentru pace, unde predarea să se facă în limbile arabă şi idiş.

"Findhorn" din nordul Europei

"Comunitatea Findhorn a luat naştere în 1962, când familia Peter şi Eillen Caddy împreună cu Dorothy Maclean au construit un hotel. După scurt timp, acesta a fost mistuit de flăcări, fapt care i-a determinat pe cei trei prieteni să se mute într-o mică rulotă de lângă Marea Nordului.

Aici, Peter a construit o grădină, ceea ce a făcut ca Dorothy să-şi descopere abilitatea de a proteja şi a îngriji plantele.

În timp, au venit şi alţi oameni să locuiască în această regiune, iar în 1972 a fost înregistrată ca Fundaţia Findhorn. Astăzi, comunitatea este în creştere şi e cunoscută ca fiind vegetariană. Are aproximativ 40 de membri din 40 de ţări care de străduiesc să creeze un model pozitiv de supravieţuire pentru umanitate şi planetă.

Membrii comunităţii au grădini ecologice, cu o agricultură ce foloseşte puterea vântului ca resursă energetică, plus un sistem de canalizare ecologic . Acum, oraşul are 30 de clădiri "verzi" şi un plan pentru construirea altor 40 în următorii ani.\

Findhorn e membru fondator al reţelei "Global Ecovillage", iar în 1997 a primit recunoaşterea din partea Naţiunilor Unite pentru model de bună practică al unei organizaţii nonguvernamentale. În 2001 a fost creat un colegiu, denumit după numele fundaţiei, unde se ţin cursuri şi traininguri despre dezvoltarea personală.

"EcoYoff" din Senegal

Satul ecologic din vestul Segenalului a fost creat într-o zonă unde bogăţia naturală n-a fost distrusă deloc. Aici, studenţii din mai multe ţări vin şi cercetează alături de cei senegalezi ce metode să folosească pentru a îmbunătăţi viaţa sătenilor din zonă.

Tinerii îşi încep programul cu un tur prin EcoYoff. Apoi sunt duşi să viziteze un sat pescăresc vechi de 600 de ani - Dakar, unde sunt iniţiaţi în cultura senegaleză. Studenţii învaţă cum să folosească hrana în mod natural şi cum să protejeze pădurile de Acacia.

"Oraşele de care Pământul are nevoie"

"Ecoversidade" din centrul Braziliei

A fost construit în 1998 pe o zonă defrişată. Cei care au participat la construirea lui s-au gândit la un prototip de sat ecologic, unde să poată învăţa şi locui inclusiv studenţii. De aici şi denumirea de Ecoversidade. Localitatea mai e cunoscută şi sub numele de Ecocentro IPEC şi e situată în centrul Braziliei, în apropierea oraşului Piren, din regiunea Goias.

Satul ecologic ţine legătura atât cu Universitatea naţională din Brazilia, dar şi cu ministere, şcoli şi organizaţii nonprofit. El funcţionează ca un model de aşezare rurală, în care sunt folosite tehnologii moderne.

Specialiştii consideră că Ecocentro IPEC a devenit cel mai important centru de acest fel din America Latină, care demonstrează ca viitorul ecologic e posibil. Cei care merg în Brazilia vor vedea că în Ecoversidade există 15 construcţii bio, cu toalete construite cu un amestec de bălegar, cu sisteme de tratare a apei, cu grădini şi mâncare ecologică şi cu un sistem de energie regenerabilă.
"Sirius" din Massachusetts

Foştii membri ai comunităţii Finhorn din Scoţia au pus bazele unei comunităţi ecologice şi în Statele Unite ale Americii. După ce au căutat un loc potrivit, membrii de la Finhorn s-au stabilit în vestul statului Massachusetts, unde odată trăiau triburile de indieni americani. Satul a fost numit după cea mai strălucitoare stea - Sirius.

Astăzi, comunitatea are 30 de membri care trăiesc în armonie cu pământul. Ei folosesc ca surse de energie puterea vântului şi pe cea fotovoltaică. Locuiesc în case construite ecologic şi se hrănesc din grădini, unde totul se cultivă natural.

"High Amazon" în Peru

Satul ecologic din Peru e aşezat lângă apele Amazonului. E destinat taberelor studenţeşti, în care tinerii vin şi fac practică în timpul vacanţelor. Studenţii ajută comunităţile locale prin târgul "Oro Verde", un târg prin care e promovată, printre altele, cafeaua produsă în condiţii ecologice.

"Auroville", construit pe principii filosofice

Bazat pe principiile filosofului indian Sri Aurobindo şi a Mirei a Alfalssa, Auroville e un experiment uriaş pentru crearea unui oraş internaţional în care să locuiască 50.000 de persoane. Situat în sudul Indiei, Auroville a fost conceput după viziunea franţuzească "The Mother", care propovăduieşte folosirea energiei solare pentru viaţa de zi cu zi.

Oraşul a fost inaugurat pe 28 februarie 1968, când peste 5.000 de oameni din 124 de ţări s-au adunat pentru a celebra deschiderea porţilor sale. După ce festivităţile s-au încheiat, o mare parte din cei prezenţi au început reconstruirea peisajului devastat într-un ecosistem viu în care să convieţuiască o comunitate internaţională.

Astăzi, Auroville se întinde pe o suprafaţă de 3.218 metri şi e locuit de 1.900 de persoane din 40 de naţiuni. În primii 10 ani de existenţă, acolo au fost plantaţi un milion de copaci, ceea ce a dus la refacerea treptată a pădurilor şi la recuperarea faunei pierdute.

Unele specii de păsări s-au reîntors în acest habitat natural. În prezent, în oraş există 150 de case alimentate cu electricitate de la panourile fotovoltaice şi 15 ferme ecologice. Auroville este considerat pe plan internaţional "oraşul de care pământul are nevoie".

"Huehuecoyotl, satul artiştilor din Mexic

Aşezat lângă un vulcan din centrul Mexicului, Huehuecoyotl a fost construit în 1982 de un grup internaţional de muzicieni şi artişti nomazi, de activişti politici şi ecologişti care îşi petrecuseră 10 ani călătorind prin lume. Deşi astăzi mulţi dintre ei s-au stabilit aici, unii încă mai practică nomadismul artistic prin America Latină.

Comunitatea de la Huehuecotyotl se dedică în principal adoptării stilului de viaţă ecologic, artelor şi practicării metodelor holististice care menţin sănătatea. Huehuecotyotl a fost introdus în reţeaua Ecovillage din 1997. Sătenii ajută localităţile învecinate care sunt foarte sărace. Este vorba de cele din Santo Domingo Ocotitlan şi de un sat atzec foarte vechi - Tepoztlan.