Sărbători de odinioară

Frenezia sărbătorilor de odinioară era trăită de întreaga comunitate, dincolo de cronologia vârstelor. Copiii mergeau cu Moş Ajunul, cu Steaua, cu Sorcova mai apoi. Pentru Moş Ajun se

Frenezia sărbătorilor de odinioară era trăită de întreaga comunitate, dincolo de cronologia vârstelor. Copiii mergeau cu Moş Ajunul, cu Steaua, cu Sorcova mai apoi. Pentru Moş Ajun se pregăteau din timp. Mergeau la colindat împreună cu prietenii, dar nu colindau la întâmplare: aveau prioritate rudele, vecinii sau cunoscuţii. Adunau covrigi, mere, nuci. Mai făceau şi glume uneori, pentru că multe case de la periferie erau foarte prost luminate. Când deschideau oamenii uşa, interesându-se de câţi copii sunt la colindat, aceştia răspundeau cu un număr mult mai mare şi întindeau ambele mâini pentru a primi astfel darurile întreite. Acasă, seara, se făcea inventarul darurilor. Venea apoi rândul Stelei. Aproape fiecare copil de mahala îşi construia, care cum putea, câte o stea sau o repara pe aceea de iarna trecută. Era îmbrăcată apoi în beteală, cu şnururi de hârtie tăiată fâşii. Centrul stelei era adesea improvizat din armătura unei site de mălai sau făină, care nu mai era bună. De ea era lipită o icoană tipărită a Maicii Domnului cu Pruncul, iar în spatele ei era aprinsă o lumânare. Alături de cei care mergeau cu Steaua, mai erau şi cetele de irozi, formate din adolescenţi, între 15-18 ani. Erau îmbrăcaţi în mantale, ca militarii, cu săbii de lemn, şi dacă întâlneau cetele copiilor cu Steaua, mai mici ca vârstă, aceştia din urmă trebuiau să închine Steaua irozilor. Adică să le ofere toate darurile strânse. Apoi brad de Crăciun, în vechime, nu se făcea în orice casă. Era destul de rar pe la margine de oraş câte un brad împodobit cu hârtie colorată, jucărioare mici din lemn vopsit sau flori artificiale. Globuleţele erau un produs prea scump pentru cei mulţi. În vechime, era obiceiul ca, de Crăciun, copiii să primească haine groase, bocanci, pantaloni, palton sau un costum; erau înnoite de obicei hainele de iarnă. Moşul aducea şi primele jucării mecanice la mahala, importate în interbelic din spaţiul german. Erau maşinuţe, camioane, avioane, tancuri, trenuleţe care mergeau pe şină. Fetele aveau o gamă foarte variată de păpuşi, maşini de gătit cu lemne în miniatură, cu tot felul de accesorii, dar existau şi jucării mai ieftine precum Hopa-Mitică, Piticuţ, soldăţei de plumb, tot felul de pitici...