Saracia nu mai creste economia

Fie si numai privit prin prisma faptului ca este primul acord stand-by finalizat cu succes de un guvern postceausist, momentul eliberarii ultimei transe de imprumut de catre Fondul Monetar

Fie si numai privit prin prisma faptului ca este primul acord stand-by finalizat cu succes de un guvern postceausist, momentul eliberarii ultimei transe de imprumut de catre Fondul Monetar International pentru tara noastra poate fi apreciat drept istoric. Ecourile deciziei de la Washington nu pot fi decat favorabile si un atu important in procesul aderarii la Uniunea Europeana. Semnalul FMI este ca, in sfarsit, un guvern din Romania a fost capabil sa se conformeze conditiilor deseori dure incluse intr-o intelegere cu organismul financiar international. De remarcat ca actuala echipa de la Palatul Victoria a reusit, spre deosebire de celelalte, sa finalizeze un astfel de acord, fara ca aceasta sa presupuna o prabusire a Produsului Intern Brut. Ce va urma in epoca post-FMI? Planul guvernamental pentru cresterea economica a anului viitor este de 5,5 la suta. Ritmul inalt de majorare a PIB este o necesitate pentru Romania, care trebuie sa-si propuna reducerea intr-un timp cat mai scurt a decalajelor de dezvoltare, nu in raport cu statele occidentale dezvoltate din Uniune, chestiune de generatii, ci macar cu cele care vor deveni membre cu drepturi depline din 2004. Daca este de pe-acum previzibil ca nici aceste decalaje nu vor fi facil de surmontat, la fel de clar este ca Romania trebuie sa faca eforturi ca la data aderarii sa fie intr-o pozitie economica din care sa poata profita de includerea in piata comuna. Experienta ultimilor 4 ani dovedeste ca economia romaneasca poate sustine ritmuri inalte de crestere, insa acest lucru este relevant doar daca se are in vedere de unde s-a plecat. In context, declaratia ministrului de Finante, Mihai Tanasescu, potrivit careia vom ajunge in 2004 la valoarea PIB din 1989 ne scuteste de alte comentarii. Atingerea unei cresteri de 5,5 la suta nu este, pe de alta parte, un obiectiv comod, nici din perspectiva anului electoral, nici din cea a motoarelor acestei cresteri. Mihai Tanasescu, intrebat de premisele pe care s-a bazat Executivul in elaborarea bugetului cand a fost avansat procentul de crestere, a prezentat doua coordonate principale: investitiile si cererea interna. Dintre analizele referitoare la rezervele de dezvoltare in anii viitori, cea mai apropiata de realitate si, in acelasi timp, ingrijoratoare ne pare cea a ministrului de Externe, Mircea Geoana. "Este clar pentru noi ca structura economica actuala a Romaniei, care a condus la un anumit tip de exporturi ca principal motor de crestere economica, a ajuns aproape de saturatie." Fara sa le numeasca, domnia sa s-a referit la exporturile in lohn. Incepand cu anul 2000, gratie unui mix inteligent de stimulente fiscale promovat de guvernul Isarescu, Romania a reusit sa iasa din marasmul economic. Cea mai importanta dintre aceste masuri a fost stimularea exporturilor printr-o cota redusa de impozitare a profitului, conditionata de tinerea valutei in bancile romanesti. Instrumentul prin care s-a realizat relansarea economica, dupa ani in sir de scadere a PIB-ului, a fost lohn-ul. Economia romaneasca a reusit sa se impuna cu marfuri pe pietele externe, cu deosebire pe cea a UE, prin singurul avantaj comparativ de care dispune: forta de munca ieftina. Si aici nu este vorba doar despre tricotaje si incaltaminte, ci de majoritatea produselor exportate. Saracia romanilor a scos economia din saracie. Saturatia de care a vorbit Mircea Geoana nu se refera, credem noi, atat la pierderea acestui avantaj comparativ al fortei de munca ieftine - statistica arata ca salariile din domeniile care aduc valuta Romaniei sunt in continuare la nivelul exprimat plastic de Theodor Stolojan: cat subventia rezervata lunar unei vaci in statele UE. Problema majora este ca acest tip de exporturi nu mai pot face fata cresterii importurilor, astfel ca acum se poate vorbi de o crestere economica bazata pe acestea din urma. Economia romaneasca, in pofida cresterii inregistrate, nu a reusit, in ultimii 4 ani, sa faca pasul de la exportul in lohn la cel de produse cu valoare adaugata mai mare. Simultan, calendarul aderarii la UE a impus renuntarea treptata la discriminarea fiscala pozitiva a exportatorilor si, pe de alta parte, la barierele din calea importurilor. Principalul obstacol in calea unui salt calitativ al produselor exportate a fost anemia investitiilor straine directe, un motor al cresterii care nu a functionat la parametrii prognozati. Nu insiram aici cauzele ce au tinut departe investitorii strategici de Romania, pentru ca au fost amintite in numeroase randuri. Consideram, pe de alta parte, ca a miza in 2004 pe prea multe astfel de investitii, in conditiile unui an electoral ce pune firesc in expectativa orice decizie de investitie majora, ar fi hazardat. Mai degraba, daca doresc ca atingerea obiectivului de crestere sa aiba sanse mari de reusita, autoritatile ar trebui sa acorde o atentie sporita resurselor interne si mai ales sectorului agricol. Rezervele de crestere in agricultura sunt foarte mari, cu conditia sa fie puse in valoare. Pentru aceasta insa este absolut necesar ca guvernantii sa invete din experienta trista a anului 2003, cand agricultura a tras PIB-ul in jos cu 4 puncte procentuale.