Şansă pentru România sau noroc pentru Traian Băsescu?

Mă număr printre cei care cred că Traian Băsescu va mai câştiga un mandat la Cotroceni. Nu neapărat opţiunile personale trimit către această constatare, cât o minimă şi sumară analiză a

Mă număr printre cei care cred că Traian Băsescu va mai câştiga un mandat la Cotroceni. Nu neapărat opţiunile personale trimit către această constatare, cât o minimă şi sumară analiză a scenei politice româneşti acum şi pe termen mediu.
Indiferent din ce unghi am privi competiţia către cea mai înaltă şi mai legitimă funcţie în stat, Traian Băsescu dispune, de departe, de cele mai multe atuuri.
Domnia sa are, aşa cum s-a văzut până acum, stofă de câştigător. A fost, pe rând, parlamentar, ministru, primar general al Bucureştiului şi, iată-l acum, preşedintele României. Are apoi ştiinţa/capacitatea de a-şi înlătura fără milă adversarii. Nu şovăie când este vorba să recurgă la absolut toate metodele permise (şi chiar mai puţin ortodoxe) pentru a ajunge în primul rând şi nu-şi uită adversarii nici chiar după ce aceştia au pierdut cursa.
Un alt aspect care vine în sprijinul domnului Băsescu, deşi poate că în mare măsură i se datorează, este acela că, pentru moment, scena politică românească este destul de săracă în personalităţi care să-i poată face faţă. Mircea Geoană abia dacă reuşeşte să gestioneze propriul partid, liberalii au şi ei probleme de organizare, Vadim Tudor şi ceilalţi lideri din opoziţie au, de pe acum, un traseu cu final previzibil. E greu de crezut şi că în următorii doi, trei ani va apărea un personaj puternic, providenţial, despre care acum să nu ştim nimic. Aşadar, chiar dacă pe această temă se pot scrie studii vaste, concluzia pare destul de clară, anume că Traian Băsescu îşi poate face planuri pe zece ani la Cotroceni.
Ceea ce nu-i puţin lucru. Evident, cu condiţia ca săptămâna viitoare ori peste un an să nu facă vreo prostie cât casa, care să-l scoată din cursă. Şi cam atât cu consideraţiile pozitive, pentru că risc să cad în encomiastic. Despre fostul preşedinte Emil Constantinescu, Traian Băsescu a spus că nu a lăsat nicio dâră în politica românească. Judecând după ce s-a întâmplat în aceşti aproape doi ani de mandat ai actualului preşedinte, se poate afirma aproximativ acelaşi lucru.
Traian Băsescu riscă să repete experienţa mandatului de la primărie: atunci declara că nu poate face mare lucru pentru că nu are majoritate în consiliul instituţiei, acum pare să ne transmită că nu-şi poate pune planurile în aplicare din cauza neînţelegerilor cu primul-ministru şi a certurilor din coaliţia aflată la guvernare. Pentru un proiect de zece ani, aceşti doi ani de început ar putea fi consideraţi un fel de antrenament, o perioadă de acomodare, de reglare a tirului. Însă, pentru ce va urma după 1 ianuarie 2007, mai ales că această dată se suprapune cu intrarea României în Uniunea Europeană, preşedintele Băsescu nu mai are nicio scuză. România, în ansamblul ei, trebuie modernizată, iar Traian Băsescu poate şi este dator să dea consistenţă acestui proces. România rurală trebuie scoasă din condiţia de ev mediu, iar preşedintele Băsescu va trebui să determine clasa politică şi administraţia să împlinească acest deziderat. Politica românească trebuie să abandoneze balcanismele de toate felurile şi să se facă după reguli moderne, iar preşedintele trebuie să dea tonul în acest sens.
Omul Traian Băsescu trebuie să devină Preşedintele României. Şi-a asumat de bunăvoie acest rol, electoratul i-a dat girul şi legitimitatea necesare. Consider că lui Traian Băsescu i-au ajuns doi ani în care a ridicat cârciuma la rang de cabinet şi element primordial de comparaţie. Nici alţi preşedinţi din lumea civilizată nu-şi mai pot permite cu aceeaşi dezinvoltură toate tabieturile de dinaintea instalării în funcţie. Este "tainul" pe care îl plătesc, însă ştiu bine că, pe termen lung, câştigul pentru ei şi pentru ţară poate veni înzecit.
Nu ştiu câţi şefi de stat îşi vor dori să se mai întâlnească cu preşedintele României, dacă vor mai vedea imagini precum acelea de la Golden Blitz, cu un Traian Băsescu transpirat şi cu şpriţul în faţă, în compania unui Becali rudimentar, cu un Dan Pavel pleşuv şi umil alături. Nimeni nu-i cere lui Traian Băsescu să folosească în discuţiile cu prietenii citate din cărţile de politologie şi nici să-şi iubească soţia cu cravata la gât. Dar nici să pretinzi că, în "timpul liber", tu, preşedintele ţării, te poţi comporta ca orice Ghiţă de la Sculărie, asta iarăşi nu se face! Traian Băsescu are de ales. Domnia sa poate intra în istorie ca omul care a scos România din sărăcie şi subdezvoltare şi a aşezat-o în rândul ţărilor civilizate. Preşedintele Băsescu poate fi o şansă pentru România, iar România următorilor ani, o şansă pentru omul Traian Băsescu.
La cealaltă variantă nici nu vreau să mă gândesc, deşi sugerează o scenă tentantă pentru un prozator: un "bun mesean", la o cârciumă de prin zona Mihăileanu-Foişorul de Foc, cu un şpriţ "mai de vară" în faţă, explicându-le colegilor de pahar cum că el a fost cândva ditamai preşedintele României. Răspunsul lui Dorel, altădată.