Sanatatea - din nou la UDMR?

N-am nici o legatura cu numirea ministrului Sanatatii, a tinut sa precizeze seful statului, acesta e atributul premierului. De fapt, n-ar fi fost rau daca presedintele isi folosea influenta pentru a

N-am nici o legatura cu numirea ministrului Sanatatii, a tinut sa precizeze seful statului, acesta e atributul premierului. De fapt, n-ar fi fost rau daca presedintele isi folosea influenta pentru a rezolva criza din Sanatate. Iata, l-am trimis pe medicul meu personal, conf. dr. Mircea Beuran, sa vindece sistemul de compensare a medicamentelor! Departe de a linisti spiritele, asigurarile oferite de dl. Iliescu dau de gandit: nu cumva si noul ministru se va impotmoli pe drum, pana sa ajunga cu reforma la patul bolnavului? In timp ce presedintele facea cuvenitele delimitari "doctrinare", din Senat se auzea vocea senatorului Oprescu, cerand trecerea Casei de Asigurari in subordinea Comisiilor parlamentare de specialitate. Adica in subordinea sa, ceilalti membri avand prea putina influenta politica si o imagine publica sora cu anonimatul. Premierul iese la contraatac, cu o declaratie taioasa ca o lama de bisturiu: daca parlamentarii doresc sa controleze Casa de Asigurari, atunci sa ia si Ministerul Sanatatii. Sa stie lumea pe cine injura cand nu e vata in spitale! Puse cap la cap, zicerile de mai sus ne arata ca exista un oarecare interes pentru a controla Casa de Asigurari (care ruleaza sume de aproape un miliard de dolari) si o discreta distantare de un minister ce trage in jos popularitatea politicienilor. Ce sa mai spere, atunci, romanii de la cele doua institutii? In primul rand, e greu de spus daca mai sunt doua, dupa ce ministerul si-a subordonat Casa de Asigurari. Masura a fost una de criza, intr-un moment in care lucrurile scapasera de sub control: se cheltuiau fonduri de doua ori mai mari decat disponibilul financiar. Multi au considerat-o actul de deces al sistemului de asigurari. Din punctul lor de vedere, in iunie ar fi trebuit sa-i facem parastasul de sase luni. Iata ca nimeni nu s-a inghesuit sa tina coliva "nemtoaicei", institutia fiind, se stie, importata din tara cancelarului Bismarck. Ba, mai mult, pe 1 iulie, Casa e legata de maini si de picioare printr-o ordonanta de urgenta, menita sa intareasca disciplina financiara. Prevederea trece din nou spitalele pe buget fix. Sub amenintarea cu inchisoarea, directorii nu mai au voie sa depaseasca nici cu un leu bugetul alocat, pe capitole: atata la gaze, atata la salarii, atata la varza de la cantina. Fie-i tarana usoara! Doar de la bugetul fix al spitalelor si criza medicamentelor se pleca, in urma cu cinci ani, punandu-se sperantele in Asigurari. Si iata ca ne-am intors la punctul de start. Sa privim totusi jumatatea plina a paharului! Medicii de familie s-au transformat din slujbasi la stat in "privatizati", care-si tin contabilitatea si fac investitii in aparatura. Spitalele sunt ceva mai independente, iar bugetele, fixe sau nu, se calculeaza local, nu la minister. Multi dintre directori au inteles ca spitalele trebuie sa-si castige fondurile prestand servicii medicale, ca ele pot fi inchise si ca trebuie sa-si justifice existenta. Jumatatea goala pare mai "mare". Sistemul trebuia sa ofere oamenilor servicii mai bune. Cum s-o faca, la aceiasi bani? Premiind calitatea! Daca pacientul nu e multumit de felul in care e tratat, se muta la alt doctor, iar medicului "sanctionat" ii scad veniturile. In practica, populatia din mediul rural nu are cum sa aleaga: bun-rau, in comuna e un singur medic. Diagnosticul, oricat de bine s-ar purta doctorul, tot nu face doi bani fara medicamente. Iar criza acestora n-a putut fi rezolvata. In spitale, oricat opereaza un medic, nu ia un salariu mai mare decat un coleg al sau care sta si sprijina gardul. In concluzie: calitatea medicinei nu-i nici mai buna, nici mai rea, dupa introducerea Asigurarilor, nevoia de spaga n-a disparut, iar economiile se fac la ordin si cu duba Politiei la poarta. Bun, daca nu merge Casa de Asigurari, ce vrea sa conduca senatorul Oprescu? Pe ce se va baza ministrul Beuran, ca sa nu-l faca de ras pe presedintele Iliescu? N-are decat trei variante. Unu: intoarcerea la un sistem de comanda, cu masuri dure de control. Metoda e riscanta pentru ca se vor radicaliza sindicatele. Si pe controlori cine-i verifica sa nu ia spaga? Doi: introducerea asigurarilor de sanatate. Nu e o greseala! Sistemul "Bismarck" n-a murit din vina unor defecte genetice. El inca nu a fost aplicat in totalitate in Romania. Criza e din prea putina restructurare, nu din exces de reforma. Sistemul a fost supraincarcat cu sarcini care nu-i apartin (plata rezidentilor si a nenumarate tratamente, imposibil de sustinut chiar si in Germania). Pe de alta parte, s-au tot dat derogari de la somaj, s-au inchis ochii, in loc sa se inchida unitatile ineficiente. Se vor face acum, in prag de alegeri, toate aceste operatii dureroase? Daca nu, ramane solutia numarul trei: sa preia din nou portofoliul Sanatatii UDMR, cu electoratul ei stabil...