Sănătatea Dunării, la control

18 oameni de ştiinţă din opt ţări au plecat într-o expediţie, cu scopul de a verifica "starea de sănătate" a fluviului Un grup de specialişti europeni au plecat, la bordul a trei

18 oameni de ştiinţă din opt ţări au plecat într-o expediţie, cu scopul de a verifica "starea de sănătate" a fluviului

Un grup de specialişti europeni au plecat, la bordul a trei vapoare, din sudul Bavariei, urmând să ajungă în Deltă, la punctul în care Dunărea se varsă în Marea Neagră. Misiunea lor durează şase săptămâni, iar la sfârşitul acesteia va fi redactat un raport cu rezultatele verificărilor.

Acest proiect a fost lansat la iniţiativa Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Dunării (IKSD), cu sediul la Viena. Documentul final, ce va conţine concluziile celor 18 specialişti, va fi trimis fiecărui stat riveran al bătrânului fluviu. Timp de şase săptămâni, vor fi studiate calitatea apei, substanţele prezente, sedimentele, flora şi fauna "Dunării albastre", pe parcursul a 2.375 de kilometri.

Prelevările de mostre se vor face în 95 de puncte ale fluviului, dar şi ale unor afluenţi, pe teritoriul a 11 ţări. "Cooperarea pe Dunăre este un exemplu cunoscut dincolo de graniţele europene. Ea atestă că raritatea resurselor de apă nu conduce neapărat la conflicte, ci, dimpotrivă, constituie un motor pentru colaborare", a declarat, cu ocazia debutului misiunii, secretarul de stat german al Mediului, Astrid Klug. Cele trei vapoare au plecat, iniţial, în amonte, către Kelheim (Bavaria), pentru a efectua o primă prelevare, apoi au coborât din nou pe fluviu.

Războaiele au adus metale grele în apele Dunării

Comisia Internaţională pentru Protecţia Dunării a fost creată în 1998. Activităţile sale nu ţin doar de studierea şi protejarea Dunării, ci şi de afluenţii fluviului ori resursele acvatice subpământene ale întregului bazin dunărean. Începând cu ianuarie 2007, România a preluat, pentru un an, preşedinţia acestui organism internaţional.

O primă expediţie pentru evaluarea "sănătăţii" Dunării a avut loc în 2001, la doi ani după încheierea războiului din Iugoslavia. La acea vreme, a fost redactat un raport, care a arătat că, din cauza metalelor grele şi a petrolului scurs în apele fluviului, diversitatea biologică este pusă în mare pericol. În primăvara acestui an, la Bucureşti, 17 state riverane Dunării şi Mării Negre au semnat o declaraţie prin care şi-au luat angajamentul să diminueze poluarea apelor şi să le readucă la "gradul de curăţenie" din 1960.

România, cea mai mare poluatoare a Dunării

După 1989, an în care Dunărea şi Marea Neagră au fost intens poluate, situaţia ecologică s-a ameliorat pentru câţiva ani, datorită falimentului economiilor din fostele ţări comuniste. În prezent, însă, dat fiind că, în mare parte, aceste state şi-au revenit din punct de vedere industrial, daunele ecologice nu au întârziat să apară. Ţara noastră, care posedă cel mai lung segment din cursul fluviului, contribuie major la otrăvirea acestuia. Spre exemplu, Germania şi Austria (pe suprafaţa cărora Dunărea are un traseu mai scurt) poluează, împreună, cât România.

Dar şi celelalte ţări contribuie la degradarea apelor fluviului. În octombrie anul trecut, sute de tone de petrol, provenind din Prahovo (Serbia), s-au vărsat în Dunăre. Analizele făcute până în prezent arată că poluarea s-a făcut şi cu bariu, arsenic, nichel, la care se adaugă cantităţile enorme de deşeuri. Dar cel mai grav incident, aflat pe locul doi pe lista dezastrelor ecologice din Europa, s-a petrecut în anul 2000. Circa 100 tone de apă infestată cu cianură, provenite de la o mină de aur a societăţii Transgold din Maramureş, au ajuns în apele Tisei, unul dintre afluenţii importanţi ai Dunării.