Adevarul.ro

Europarlamentarii au discutat ieri, la Strasbourg, aplicarea unui sistem care va permite accesul egal la tratamente medicale tuturor cetăţenilor UE . Parlamentul European îşi va da astăzi votul asupra propunerii de Directivă privind drepturile pacienţilor care beneficiază de asistenţă medicală peste graniţă.

Directivă UE: Tratamentele medicale în străinătate vor fi decontate de statul român

Directiva va stabili reguli clare pentru cetăţenii europeni care până acum nu erau siguri dacă şi când banii daţi pe tratamentul într-o altă ţară UE decât cea a lor le vor fi returnaţi.Proiectul de directivă arată că, la ora actuală, există prea multe incertitudini în ceea ce priveşte accesul la asistenţă medicală, rambursările şi responsabilitatea pentru supravegherea clinică atunci când vine vorba de tratamente peste graniţă. „Prezenta directivă trebuie să le permită tuturor pacienţilor - nu numai celor mai bine informaţi sau celor mai bogaţi - să beneficieze de o serie de drepturi deja recunoscute în ceea ce priveşte asistenţa medicală", se arată în expunerea de motive prezentată ieri europarlamentarilor. 

Ce înseamnă directiva pentru pacienţi

„Pentru pacienţi, această directivă va însemna că orice tratament în străinătate se va putea rambursa, la nivelul la care este decontat în ţara lui. În cazul României, diferenţa de decontare va fi una substanţială, dar este un pas înainte, în sensul că pacienţii nu vor mai plăti tot", a declarat, pentru Adevărul Europa, europarlamentarul Cristian Buşoi.

Cheltuielile unui pacient român pentru tratamentul în străinătate se vor rambursa, de sistemul naţional, doar în limita la care s-ar deconta unui spital românesc. Regula stabileşte că în acest moment, în România, se decontează însă la cel mai mare tarif, cel cu care lucrează Institutul Inimii din Târgu-Mureş. Chiar şi aşa, suma rambursată ar putea fi de zece ori mai mică faţă de costurile pe care pacientul le-a avut într-un spital din Franţa sau Germania.

Un alt lucru pe care noua directivă l-ar putea reglementa este rambursarea banilor. „În prezent, în România există formularul E112 care să-ţi dea autorizare prealabilă, dar pacienţii nu ştiu dacă şi când îşi vor putea lua banii. Directiva va stabili termene clare pentru rambursare", a mai explicat Buşoi.   

Regulile noi ale directivei

Directiva va oferi pacienţilor opţiunea de a -şi alege singuri locul de tratament şi posibilitatea de a aplica pentru cele mai bune servicii. Dacă un pacient alege să plece într-o altă ţară pentru a se trata, ţara de provenienţă a acestuia va suporta în mod direct toate cheltuielile şi se va ocupa de toate detaliile financiare dintre pacient şi ţara în care acesta doreşte să se trateze. Trebuie însă ca ţara de provenienţă a pacientului să aibă legalizată rambursarea cu tratamentul respectiv. Dacă, spre exemplu, un cetăţean german doreşte să meargă la dentist în străinătate, dar statul german nu plăteşte pentru astfel de servicii, atunci pacientul va trebui să-şi acopere singur costurile. În afară de cazurile izolate în care statul nu decontează, în sistemul naţional, anumite servicii medicale, autorizarea tratamentului în străinătate nu poate fi respinsă, decât dacă ţara de provenienţă a pacientului are motive „clare, corecte, obiective şi limitate".

Traseu legislativ

În iulie 2008, Comisia Europeană a adoptat propunerea pentru o nouă lege europeană a sănătăţii publice transfrontaliere. În aprilie 2009, Parlamentul European a avut prima audiere a legii. Astăzi, după ce va fi discutată în plenul Parlamentului European de la Strasbourg, directiva ar putea fi adoptată. Ea va deveni obligatorie pentru statele membre în trei ani.

Consecinţele reglementării

- Fiecare cetăţean european va avea dreptul să beneficieze în alt stat membru, fără autorizaţie prealabilă, de asistenţa medicală în regim nespitalicesc, la care ar fi fost îndreptăţit în ţara lui şi de rambursarea cheltuielilor în limitele prevăzute de regulile din statul al cărui cetăţean este.

- Fiecare cetăţean va avea dreptul să primească, în altă ţară UE, asistenţa medicală spitalicească la care ar fi fost îndreptăţit în propriul stat membru. Dacă pacienţii sunt prea mulţi, se poate  introduce un sistem de autorizare prealabilă pentru  rambursarea cheltuielilor.

- Costul serviciilor medicale nespitaliceşti oferite în alt stat membru ar trebui, de asemenea, să fie rambursate de către statul membru de afiliere.

- Dacă un tratament nu este inclus de către un stat membru în drepturile cetăţenilor săi pe teritoriul său, propunerea de directivă nu creează un drept nou conform căruia pacienţii să poată beneficia de acel tratament în alt stat membru şi de a le fi rambursate costurile. 

Ce vor însemna noile reguli pentru sistemul românesc

Experţii în management medical susţin că aplicarea acestei directive va expune sistemul medical românesc unui efort financiar suplimentar. Cu cât numărul celor care vor dori să se trateze în străinătate va fi mai mare, cu atât rambursările se vor face mai greu. „Pe termen scurt, da, poate să însemne o cheltuială mai mare pentru sistemul românesc, dar o parte din bani, în loc să meargă în ţară, va merge în străinătate. Pe termen mediu şi lung însă, această directivă ar putea să determine spitalele româneşti să-şi îmbunătăţească serviciile", a mai declarat Buşoi.

Descurajarea turismului medical 

O altă problemă vizează rambursarea cheltuielilor medicale, şi nu dreptul pacienţilor de a călători. Comisia Europeană susţine că pacienţii au dreptul la rambursarea cheltuielilor pentru tratamentele pe care le-ar putea oferi şi spitalele locale, dar nu cele pentru tratamentele în staţiuni din alte state UE.

„Avem deja mobilitatea muncitorilor, a studenţilor. Mobilitatea face parte din drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni. Însă nu este vorba de încurajarea turismului medical. Pur şi simplu dorim să permitem o ofertă mai mare de sănătate publică pentru pacienţi", a declarat Françoise Grossetête, raportorul Parlamentului European pe această directivă. În prezent doar 4% din pacienţii europeni spun că recurg la tratamente transfrontaliere, ceea ce reprezintă doar 1% din bugetele europene de sănătate publică.