Sâmbăta de Sus, o destinaţie pentru iubitorii de natură

Sălbatic şi modern în acelaşi timp, satul renumit pentru fântâna tămăduitoare de la Mănăstirea Brâncoveanu se pregăteşte să intre în circuitul turistic naţional prin construirea unei

Sălbatic şi modern în acelaşi timp, satul renumit pentru fântâna tămăduitoare de la Mănăstirea Brâncoveanu se pregăteşte să intre în circuitul turistic naţional prin construirea unei pârtii de schi.

Între Braşov şi Sibiu, la câţiva kilometri de Făgăraş, se află comuna Sâmbăta de Sus. Aici, la poalele Carpaţilor Meridionali, vin anual mii de turişti amatori de natură, linişte şi aer curat.

Localnicii sunt sănătoşi "pentru că beau lapte de bivoliţă şi mănâncă ce-şi cresc în curte". Ei cultivă plantele şi cresc animalele ca întotdeauna, adică în condiţii ecologice. Nu folosesc erbicide sau insecticide, dar îşi îngraşă pământurile cu gunoi de grajd.

Schimbările climatice au ajuns însă şi în acest colţ de rai: vara este din ce în ce mai cald, iar iarna ninge tot mai puţin şi zăpada nu mai rezistă aşa cum se întâmpla odinioară.

"Când omul vine la noi, se duce mai întâi la Măn ăstirea Brâncoveanu şi la fântâna ei tămăduitoare. Urcă apoi pe potecă până la Cabana Sâmbăta, la cota 1.400, după care merge la Lacul Urlea, despre care se spune că nu are fund. Cine vine la noi se îndrăgosteşte pe loc de Sâmbăta", spune Ioan Croitoru, primarul comunei de la poalele munţilor Făgăraş.

Anual, localitatea este vizitată de mii de turişti. Unii vin doar ca să urce la pas Meridionalii, pe poteca ce duce spre Vârful Moldoveanu, cel mai înalt vârf din România, prin pădurea seculară de foioase şi de conifere. Alţii vor doar să se odihnească şi să mănânce păstrăv. Toţi însă pleacă încântaţi.

Pădurea virgină a Sâmbetei

Comuna are în proprietate peste 1.200 de hectare de pădure, unde încă te poţi întâlni cu ursul sau poţi da peste trofeele pierdute ale cerbilor carpatini, în drumul lor spre pârâiaşe. "Mestecenii, arinii, carpenii, fagii, brazii şi molizii - acestea sunt bogăţia noastră", spunea pădurarul Liviu Nistor. Pădurile din Sâmbăta adăpostesc monumente ale naturii, precum floarea-de-colţ, capra neagră şi cocoşul de munte.

Ele sunt ocrotite de lege încă dinainte de 1940. Din loc în loc, pe versanţi, se văd pâlcuri întregi de jnepeni şi ienuperi. De asemenea, se găsesc peste tot fructe de pădure. "Avem afine din belşug. De aceea, la noi se face afinată şi gem de afine ca nicăieri în altă parte", se laudă primarul. Ba mai mult, vara, când iedera este înflorită, golul alpin devine roşu.

Mai mult decât atât, pădurea Sâmbetei este plină de animale sălbatice, printre care urşi, cerbi, căprioare, lupi, vulpi, râşi şi jderi. "Prin alte locuri, vânatul mic şi mare a cam dispărut. La noi încă mai există şi de aceea trebuie să avem grijă de el", mai spune Liviu Nistor.

Laptele de bivoliţă, izvor de sănătate

Coborând în sat, din loc în loc, în faţa porţilor înalte ale caselor îngrijite sunt "expuşi" câte doi, trei cartofi - albi şi roşii. Sunt de vânzare. În Sâmbăta, toată lumea cultivă "picioici". E mâncarea de bază. "Noi nu avem timp pentru că sâmbetenii sunt ocupaţi, dar oltenii, muntenii, moldovenii vin aici în fiecare an ca să le dăm cartofii pe porumb. La noi, pământul e arid, condiţiile sunt vitrege şi cu toate acestea ne descurcăm. Dacă ar avea sâmbetenii pământul din Bărăgan, vai ce bogaţi ar fi!", spunea Ioan Croitoru.

"La Sâmbăta nu se folosesc erbicide sau insecticide şi toată lumea îngraşă pământul cu gunoi de grajd. Pomii nu se stropesc cu chimicale. De aceea, merele sunt viermănoase şi bune", explică primarul. Oamenii din Sâmbăta îşi cresc animalele şi păsările în condiţii ecologice.

În urmă cu vreo 20 de ani, în zonă, aici, se creşteau bubaline. "Dacă vedeai o vacă în sat, te minunai. Toată lumea avea bivoli", îşi aminteşte primarul. Acum, nu au mai rămas decât câteva familii care mai cresc aceste cornute. Un litru de lapte de bivoliţă costă în jur de 3 lei. "Dar nu se poate compara cu cel de vacă. Laptele de bivoliţă este mai gras şi mai sănătos", explică o localnică.

Satul are supermarket!

Localitatea are 1.600 de locuitori, unii dintre ei fiind plecaţi, ce-i drept, la muncă în străinătate. Totuşi, la Sâmbăta de Sus, discrepanţa dintre sat şi oraş tinde să se estompeze puţin câte puţin. "Avem în sat un supermarket care concurează cu unul de la Bucureşti", spune Ioan Croitoru. La acest magazin sunt angajaţi numai localnici. În plus, tot aici există o fabrică modernă de procesare a laptelui, unde se face bine-cunoscuta brânză Gouda. Peste 20 de săteni lucrează în această întreprindere care funcţionează deja de un an.

Proiecte ecologice şi turistice

În Sâmbăta de Sus urmează să fie implementate mai multe proiecte ecologice şi turistice. Şase microhidrocentrale vor fi montate pe Valea Sâmbetei, iar, în curând, sătenii îşi vor duce gunoiul la o groapă ecologică, care se construieşte lângă Făgăraş. Aceasta din urmă va trebui dată în funcţiune, potrivit legii, până în 2009.

În plus, este în lucru şi un drum forestier până la cota 1.400, iar în golul alpin va fi creată o pârtie de schi. Pe de altă parte, Castelul Brâncovenesc, localizat în comună, aflat acum în paragină, va fi consolidat pentru a intra în circuitul turistic. Trebuie spus că Sâmbăta a fost mult timp proprietatea familiei Brâncoveanu. Primul castel a fost construit de Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti. În timp, castelul s-a degradat şi a fost demolat. Însă, Grigore Brâncoveanu, nepotul domnitorului, a construit un nou castel care şi el, la rândul lui, se află într-o stare deplorabilă.

>> Cine vine la noi se îndrăgosteşte pe loc de Sâmbăta
Ioan Croitoru,
primarul comunei Sâmbăta de Sus

Istoria Mănăstirii Sâmbăta

Mănăstirea Brâncoveanu, din Sâmbăta de Sus,
este anual vizitată de mii de turişti români şi străini. Istoria renumitului locaş monahal începe în secolul al XVII-lea, atunci când Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, a ridicat pe Valea Sâmbetei o
mănăstire în piatră, lângă o biserică de lemn ce fusese anterior ridicată de boierul Preda Brâncoveanu.

Istoria spune că brâncovenii au ales acest loc pentru că izvorul, căruia astăzi i se spune Izvorul Tămăduirii, avea puteri vindecătoare. Hramul bisericii are loc în fiecare an de Sfânta Maria, la 15 august. Atunci, mii de credincioşi din toată ţara vin la slujba care se ţine la altarul ridicat la marginea pădurii.