"Sah la regizor", o provocare adresata teatrului romanesc

Ieri, la sediul Fundatiei Culturale Romane, cartea de debut a Cristinei Modreanu, "Sah la regizor", a fost "aruncata" pe piata. Prezentarea cartii si a autorului a revenit lui Augustin Buzura,

Ieri, la sediul Fundatiei Culturale Romane, cartea de debut a Cristinei Modreanu, "Sah la regizor", a fost "aruncata" pe piata. Prezentarea cartii si a autorului a revenit lui Augustin Buzura, Ludmilei Patlanjoglu, lui Dan Puric si lui Cristian Tudor Popescu. "O carte cu totul si cu totul exceptionala", a afirmat Augustin Buzura, Ludmila Patlanjoglu spunand ca ""Sah la regizor" reprezinta botezul unui tanar critic de autoritate". Dan Puric, actorul invitat sa vorbeasca despre cartea unui critic de teatru, a catalogat aceasta premiera totala drept "revers al medaliei care ma onoreaza". "Cristina Modreanu are un caracter de erezie in critica teatrala romaneasca, isi ia responsabilitatea tratarii unui fenomen, cu o atitudine atipica. Face o critica in integrum, in acest volum nefiind analizate doar spectacolele, ci si mecanismele sociale si politice. Nu se lasa condusa de ierarhii prestabilite si coterii intelectuale, ci incearca sa clarifice, intr-un spatiu confuz, ce se intampla cu noi". Pornind de la un citat din Noica: "Frumusetea femeii este ca lumina, se distribuie, dar nu se daruie", actorul a sfarsit spunand: "Inteligenta si sensibilitatea Cristinei Modreanu s-au raspandit peste tot in carte si s-a daruit sufletului teatrului romanesc". Cristian Tudor Popescu, redactorul-sef al cotidianului Adevarul, a accentuat "influenta ziarului in ceea ce scrie Cristina Modreanu, care a devenit gazetar inainte de a fi critic teatral si care a castigat si a pierdut ceva venind in critica dinspre ziar, dinspre presa cotidiana". Printre cele castigate a amintit faptul ca textele Cristinei Modreanu pot fi citite si intelese nu doar de catre specialisti, iar la pierderi Cristian Tudor Popescu a mentionat "o anume candoare, o anume inocenta, pe care le avea cand a venit la ziar si pe care eu am fost menit sa le sfasii". Daca va intrebati de ce si-a ales ca titlu "Sah la regizor", Cristina Modreanu va explica in debutul volumului: "Pentru ca tot e vorba de partide de sah, am dus metafora pana la capat si, incercand sa contrazic impresia unuia dintre regizorii "portretizati" aici - cum ca am juca, noi, criticii, cu ei, regizorii, o partida de sah fara sa vedem cu adevarat piesele -, am decis, pentru acest inceput editorial, sa declar "sah la regizor"".