Sacul cu şoricei

deschis sacul, ci de şoriceii care au ros din interior. Exact aşa se vede acum agitaţia care a cuprins formaţiunile membre ale Alianţei D.A. În timpul ăsta, omul cu sacul spune că, până la

deschis sacul, ci de şoriceii care au ros din interior. Exact aşa se vede acum agitaţia care a cuprins formaţiunile membre ale Alianţei D.A. În timpul ăsta, omul cu sacul spune că, până la urmă, nici nu are nevoie de şoriceii aceştia, că îşi va găsi alţii până să vină vremea lui.
Aparent, scandalul din Alianţă a venit de nicăieri. Dintr-odată, la un sfârşit de săptămână, liberalii s-au inflamat pe o chestiune veche de o lună şi au pus piciorul în pragul pedist. Cu toate astea, condiţiile contractuale şi ultimatumul dat arată că mariajul celor două formaţiuni este de mult pe ducă. Ceea ce s-a întâmplat în aceste zile este doar vârful aisbergului care a îngheţat relaţiile de prietenie dintre PD şi PNL. Fiecare partid încearcă acum să-şi conserve identitatea şi să obţină un procent cât mai mare din bunurile comune, respectiv din voturile Alianţei. Declaraţia PNL a definit clar direcţia pe care doresc liberalii să meargă în următorii ani, indiferent dacă pediştii vor rămâne sau nu alături de ei. Documentul, mai degrabă o platformă politică, nu are nimic comun cu programul Alianţei, chiar dacă este asezonat cu referiri la un eventual sprijin politic pentru Băsescu la următoarele alegeri. Democraţii, lăsaţi în ofsaid, au găsit rapid o soluţie. Vor peţi un alt partid, poate unul istoric, cu sânge la fel de albastru ca al liberalilor, doar, doar vor intra în marea familie politică populară. În acelaşi timp, pe la colţuri se vorbeşte şi de o altă majoritate parlamentară, construită cu binecuvântarea preşedintelui Băsescu. Chiar dacă momentul acesta va trece şi cele două partide se vor pune încă o dată la masa împăcării, semnul dat de liberali este foarte limpede, în sensul introducerii unei acţiuni de divorţ. Simplul fapt că au vorbit pentru prima oară în public de mama soacră, care nu i-a lăsat să aibă o casă bună arată cât de departe au ajuns lucrurile.
Dacă pentru Alianţă lucrurile stau prost, aceeaşi perspectivă o are şi Băsescu. Oricât de încrezător ar fi în forţele proprii, imaginea preşedintelui nu va putea fi dezlipită de actuala guvernare. El i-a adus la guvernare, el i-a manevrat din umbră şi, chiar dacă i-a criticat, rămâne în ochii opiniei publice drept principalul artizan al acestei construcţii politice şi guvernamentale. Cu bune, dar şi cu rele. Pur şi simplu nu se poate spăla pe mâini spunând, gata, nu mai am nimic de-a face cu ei. Orientarea lui spre o colaborare cu parlamentul poate fi privită doar ca o nouă ţintă. Este destul de puţin probabil că vreun alt partid parlamentar, în afara celor care sunt acum la putere, ar accepta să colaboreze cu Traian Băsescu după experienţa Coaliţiei. Nu ar fi decât alţi şoricei în alt sac. Aşa că preşedintele nu are decât să rămână cu Alianţa de gât sau să deschidă din nou subiectul anticipatelor, în aşa fel încât până la prezidenţialele din 2009 lumea să uite de asocierea de acum. Cât priveşte partidele Alianţei, ele rămân în căutarea identităţii pierdute, dar şi a unui făgaş pe care să meargă la viitoarele alegeri. Un lucru e sigur. 2008 nu le va mai prinde împreună, în acelaşi sac.