SUETA LA O CAFEA

Mircea Radu: "Nu am avut pana acum 1.000 de femei" - Te flateaza sau te deranjeaza ca lumea, in special publicul tau, te priveste ca pe un mare cuceritor? - Cum m-ar putea deranja ca lumea crede

Mircea Radu: "Nu am avut pana acum 1.000 de femei"
- Te flateaza sau te deranjeaza ca lumea, in special publicul tau, te priveste ca pe un mare cuceritor?
- Cum m-ar putea deranja ca lumea crede despre mine ca as fi un Don Juan? Era oarecum de anticipat ca prezentand o astfel de emisiune, in care se pune accent pe sentimente si emotii, mi se va pune o astfel de eticheta. Numai ca lumea ar trebui sa stie ca eu nu sunt asa in realitate. Nu am avut pana acum o mie de femei, ca Don Juan. Se spune ca barbatul este suma femeilor pe care le-a avut. Eu, la cei 35 de ani ai mei, cred in chestiunea asta.
- Si esti multumit de suma?
- Da, sunt, au fost destul de multe experiente in viata mea.
- Si cu toate acestea, esti tot celibatar. Cum se face ca tocmai tu nu ti-ai gasit jumatatea?
- Nu e obligatoriu ca prezentatorul acestei emisiuni sa fie cuplat cu cineva.
- Nu e obligatoriu, dar admiratoarele tale, cele care iti urmaresc emisiunea cu sufletul la gura, precis vor sa stie daca ai o iubita.
- E dificil sa raspund. Sigur ca nu sunt singur, dar profesia imi ia cam 80 la suta din timp. Vreau ca restul sa fie al meu si numai al meu, sa nu imi expun viata sentimentala la televizor.
- Este exact ceea ce faci tu la emisiunea ta... Ce ai spune daca tu, Mircea Radu, un inginer instalator (n.r. aceasta este profesia de baza a vedetei), te-ai trezi ca la usa casei tale e caravana "Din dragoste"? Ai primi-o?
- Imi este iarasi greu sa dau un raspuns, dar cred ca da, as primi-o. Pentru ca as avea respect pentru omul acela care vine cu mesajul la mine. I-as strange mana prezentatorului si i-as spune "Uite care e chestia: Eu cu domnisoara X nu mai am nici o treaba, si ce am avut de impartit cu ea, am lamurit deja".
- Ai avut si tu parte de dezamagiri sentimentale?
- Da, desigur. Dezamagirile au insemnat atunci cand imaginea unei femei nu a corespuns cu actiunile ei.
- S-a intamplat ca femei care veneau disperate sa-ti ceara ajutorul sa se indragosteasca de tine?
- Da. Pe la inceput, prin toamna lui 2000, exista un segment, in emisiune, care se numea "Gaseste-ti perechea". O femeie de vreo 27 de ani, care vroia sa-si intalneasca ursitul, dupa ce a ales pe cineva din cei cinci pretendenti, a venit la mine in culise sa-mi spuna "Stii, eu am venit, de fapt pentru tine". I-am spus ca nu amestec meseria cu relatiile personale.
- Dar daca ar fi fost invers, daca tu te-ai fi indragostit de ea, ai fi reactionat la fel?
- Daca era o femeie extraordinar de frumoasa, primul imbold ar fi fost sa ma duc la ea si sa vad ce se poate lega.
- Ce crezi ca admira femeile la tine? Se stie de slabiciunea pe care o au pentru Mircea Radu doamnele care fac parte din publicul emisiunii tale.
- Nu e nimic mai magulitor decat sa te iubeasca oamenii, mai ales femeile. Unele dintre ele ma plac pentru numele meu nereusind sa vada mai mult, altele ma plac pentru ceea ce sunt eu in afara ecranului. Vreau sa-ti mai spun ceva. Cand a inceput "Din dragoste" - nu am discutat despre asta, dar stiam, simteam - era un fel de rusine sa te uiti la emisiune daca aveai pana in 30 de ani. Mai sunt anumiti oameni si acum care cred ca e o tampenie, o emisiune lacrimogena. Nu e deloc asa.
- Spune-ne tu cum e.
- "Din dragoste" e un reality-people show. Ceva intre stiri si divertisment. Atunci cand prezint un caz, ma straduiesc sa raspund la cele cinci intrebari: cine, ce, unde, cand, de ce si cum, exact ca in cazul unei stiri. Iar momentele de divertisment sunt acelea in care razi cu lacrimi de ceea ce iti povestesc invitatii. Chiar am insistat dintotdeauna, la montaj, sa se lase acele momente, fiindca eu cred ca ajungi mult mai repede la sufletul oamenilor fiind natural.
- Dar pentru ei nu prea e nimic amuzant in faptul ca s-au parasit, au suferit, s-au certat, s-au batut...
- Eu vorbesc de situatiile haioase. Si rad de povestile lor, nu de ei.
- Cum faceti selectia cazurilor prezentate? Vorbiti cu oamenii mai intai, va intalniti cu ei, cum se intampla?
- Oamenii ne scriu. Vin cam zece scrisori pe zi. Dupa ce se citeste scrisoarea, daca se interpreteaza ca ar fi o poveste buna, cu potential de audienta, de genul relatii extraconjugale sau relatii de lunga durata, se sta de vorba cu acea persoana, la telefon. Care persoana poate fi un bun scriitor, dar un vorbitor prost, si atunci renuntam la caz. Noua ne trebuie un bun vorbitor sau macar unul care are acel ceva, care nu este mediocru. Asa se nasc povestile la "Din dragoste".
- Cand invitati in studio partenerul celui parasit, cum procedati ca cei doi sa nu se intalneasca dinainte, pentru a nu va strica scenariul?
- In primul rand, facem in asa fel, incat sa vina in zile diferite din orasul sau din satul lor. Iar cand ajung la noi, sunt paziti tot timpul de redactorii nostri.
- Cum monitorizati cazurile prezentate in emisiune, asa-zisele impacari? Aveti certitudinea ca oamenii aceia chiar se impaca si traiesc fericiti pana la adanci batraneti, sau nici nu e important pentru voi lucrul acesta?
- In show-ul nostru se pune mult suflet, pasiune si efort. Cine isi imagineaza ca mersul prin tara e numai o placere, se insala. Eu fac drumuri de sute de kilometri pentru anumite cazuri. Revenind la intrebare, se mai intampla ca ei sa ne scrie dupa o perioada de timp si sa ne spuna ca au ramas impreuna.
- Se intampla des asa ceva?
- Nu prea des. Am stat de vorba, in platoul emisiunii "Din dragoste", cu peste o mie de oameni, in cei trei ani jumatate. Dintre acestia, cam 20 ne-au scris. Se presupune ca acei oameni au ramas sigur impreuna, dar mai exista si posibilitatea ca multi altii sa se fi impacat si sa fi ramas impreuna. Dupa cum poate fi posibil ca unii sa se fi impacat in show-ul nostru si sa se fi despartit in tren.
- Toti "subiectii" te primesc cu bratele deschise atunci cand se trezesc cu tine si caravana ta la usa? E vorba totusi despre niste lucruri delicate. Poate sunt unii care nu vor sa faca din esecul lor sentimental o dezbatere nationala.
- Eu nu fortez pe nimeni. Sunt si oameni care spun nu, dar incerc sa vorbesc cu ei, fara camera, si sa le spun ca trebuie sa vina macar in caravana, sa vada mesajul, din respect pentru omul acela cu care s-a iubit candva. Si de multe ori merge. Eu cred ca lumea are incredere in mine si in corectitudinea felului in care imi fac meseria.
- Spune-ne un caz care te-a impresionat.
- Sunt multe. Cazurile in care sunt implicati copiii ma impresioneaza cel mai tare. Ei poate nu inteleg, la varsta lor, ce li se intampla, dar peste un timp isi vor da seama si vor judeca.
- Ce preocupari extraprofesionale ai?
- Meseria mea, cum am mai spus, imi ocupa foarte mult timp, dar nici nu prea imi place sa am timp liber. Pe mine vacantele ma deprima. Dorm o saptamana, dar dupa aceea nu stiu ce sa fac cu mine. In rest, ascult muzica, ma uit la filme si imi place sa ma uit pe geam. Recunosc ca pacatuiesc ascultand muzica simfonica in masina. In rest, imi mai place sa ascult Beatles si sa experimentez lucruri noi. Asa cum s-a intamplat cu actoria. In martie, va fi lansat "Sistem nervos", filmul lui Mircea Daneliuc in care am si eu un rol. De fapt, joc exact rolul meu, acela de prezentator al unei emisiuni.
- Si daca n-o sa devii actor, o sa prezinti la nesfarsit "Din dragoste?"
- Tatal meu a lucrat intr-o uzina 40 de ani. O emisiune, la un post comercial, sta pe post atata vreme cat are audienta. Mie imi place mult ceea ce fac. Imi place sa am succes. Ma gandesc ca am plecat de jos si am ajuns unde sunt. Imi place sa cred ca tatal meu nu are nevoie de nimic, fiindca pot sa-i cumpar orice, ca am banii mei si nu ma intretine nimeni. Multi dintre cei cu care ma intalnesc pentru emisiunea mea cred ca ma cunosc atat de bine, incat isi permit tot felul de apropieri, ori cu chestia asta nu sunt neaparat de acord. Eu sunt mai degraba un tip retras decat un tip care vrea sa fie in centrul atentiei. Nu stiu daca este modestie sau timiditate.