SUETA LA O CAFEA

"In casa, sunt avocatul fetei mele" - declara ministrul Justitiei, Cristian Diaconescu - De ce ati acceptat portofoliul de la Justitie? Nu vi se pare ca zece luni este, totusi, o perioada foarte

"In casa, sunt avocatul fetei mele"
- declara ministrul Justitiei, Cristian Diaconescu
- De ce ati acceptat portofoliul de la Justitie? Nu vi se pare ca zece luni este, totusi, o perioada foarte scurta de timp?
- Atat pe plan intern, cat si pe plan extern se puneau foarte multe intrebari in legatura cu Justitia. Cred ca este momentul ca toti cei care pot da raspunsuri la aceste intrebari sa se apuce de treaba. Am lucrat in Justitie pana in 1990. Am avut, si in perioada in care am fost ministru de Externe, o relatie interesanta cu sistemul judiciar romanesc, mai ales cand am preluat zona cooperarii europene, deoarece tematica Justitiei a revenit in dialogul european si, evident, eu impreuna cu colegii mei am fost pusi in situatia de a da cateva raspunsuri. Am preluat pentru ca ma preocupa la modul sincer, personal, nu numai institutional, integrarea europeana si consider ca este extrem de important acest lucru pentru noi toti, pentru familia mea si pentru familia dvs., sa se rezolve cat mai curand aceasta problema, sa intram intr-o alta lume. Mi s-a parut ca ceva s-ar putea face in zona Justitiei si ceva s-ar putea transmite in plus fata de ceea ce s-a facut in zona Justitiei, in special pe dialogul cu Comisia Europeana, unde am destul de multi prieteni si parteneri, oameni de mare incredere. Justitia face parte din Capitolul 24, dar nu este neaparat o chestiune tehnica, este o problema de imagine a modului in care in Romania functioneaza statul de drept. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca Justitia este un argument al functionarii democratiei in Romania, este un reper, un criteriu nu numai pentru cetateanul roman, ci si pentru cei care privesc Romania din exterior. Justitia este o zona extrem de complexa si asteptarile partenerilor europeni sunt foarte mari. Acum vad ca si nivelul de asteptare al romanilor este la fel de ridicat. Toate aceste lucruri si, pana la urma, ideea unei provocari m-au facut sa accept functia de ministru al Justitiei.
- Timpul este foarte scurt, asteptarile sunt foarte mari. Credeti ca porcul poate fi ingrasat in ajun?
- Aceasta este, de fapt, adevarata problema, pentru ca in acest interval de timp trebuie sa luam masuri concrete, care nu trebuie sa fie doar tehnice, ci si convingatoare. Trebuie sa convingem opinia publica din Romania si milioanele de oameni care sunt angrenate in actul de Justitie de faptul ca bazele schimbarii s-au pus in mod serios, cert si ca beneficiile acestei schimbari vor aparea in cel mai scurt timp. Totodata, trebuie sa convingem opinia publica internationala si partenerii nostri europeni ca Justitia din Romania, in cel mai scurt timp, va fi ca sistemele judiciare din alte tari si ca, pana la urma, Justitia din Romania va da solutii europene, conform legilor, normelor europene, aplicand reguli de procedura europene, aceste reguli si norme fiind absorbite in sistemul national. Noi insa nu pornim de la zero. Realmente, in Romania, Justitia functioneaza, insa exista zone de confuzie, zone in care sistemul de drept nu este clar, este oarecum opac atat fata de cetatean, cat si fata de intelegerea sistemelor internationale. Va pot da un exemplu: curtile de arbitraj din Romania sunt apreciate in strainatate ca fiind zone in care sistemul judiciar functioneaza foarte bine, atat sub aspectul regulilor, normelor, procedurilor, cat si al conduitei celor care fac un act de justitie in aceasta zona. Daca Justitia din Romania va functiona normal si la parametrii de profesionalism si de decenta ai curtilor de arbitraj, nu vor mai exista nici un fel de obiectii.
- Faceti parte din tabara Iliescu sau din tabara Nastase?
- La MAE am lucrat cu decizii si valori transpartinice. Cred ca actul de justitie din Romania are o multime de valente, dincolo de atributele sau obiectiile care se pot face vizavi de un partid politic sau de segmente dintr-un anumit partid politic. Ce pot sa va spun e ca, in mod cert, si s-a vazut, inclusiv din semnalele aparute in mass-media, am beneficiat atat de sprijinul presedintelui Iliescu, cat si al premierului Adrian Nastase.
- Credeti ca daca PSD-ul va castiga alegerile veti fi numit ministru al Justitiei si in viitorul cabinet? V-ar tenta un nou mandat?
- Aceasta este o chestiune care, in primul rand, este legata de un nivel de decizie mult mai mare si, evident, tine de elemente mult mai complexe. Pot sa va spun ca, indiferent de ce se va intampla dupa 28 noiembrie, ar fi imoral sa nu fac pasii pe care ii pot face in aceasta perioada, fie si foarte scurta de timp, pentru ca se pot face multe lucruri, pentru ca tin neaparat sa nu ratam momentul politic 2004 in ceea ce priveste integrarea europeana. In conditiile in care cateva elemente de baza vor fi stabilite, noi vom incheia capitolul 24 - Justitie si Afaceri Interne - si vor fi puse baze clare in semnarea tratatului de aderare la jumatatea anului 2005. De aceea, consider ca absolut oricine, cu decenta si morala si cu o cunoastere medie a acestei tematici, poate continua activitatea la Ministerul Justitiei.
- Cum decurge colaborarea cu ministrul de stat Ioan Talpes, care coordoneaza activitatea Justitiei?
- Decurge in conditii foarte bune. In initiativele si principalele acte normative pe care le promovam din partea Ministerului Justitiei, precum si in temele esentiale, ne consultam evident si cu domnul viceprim-ministru. Dansul are experienta foarte mare in domeniul administratiei de stat si din acest punct de vedere reprezinta un sprijin pentru Ministerul Justitiei, ca parte componenta a sistemului administrativ de stat. Cooperarea este foarte buna.
- Ati fost si judecator...
- Din 1989 pana la 30 septembrie 1990.
- A incercat, in perioada cand erati judecator, vreo parte sa va cumpere ca sa-i dati o solutie favorabila?
- Nu vreau sa par nostalgic dar vreau sa va spun ca, intr-adevar, in acea perioada, in ceea ce priveste moralitatea magistratilor, regimul era si din acest punct de vedere extrem de drastic. Deci, inainte de 1989, nu neaparat datorita unui control extern asupra magistratilor - care exista in mod evident - cat datorita unei atitudini extrem de agresive sub aspect administrativ-disciplinar a Ministerului Justitiei, nici nu se punea problema unui dialog dincolo de un minut cu un avocat in afara salii de sedinta. Situatia era extrem de tensionata.
- Ce anume - eveniment, conjunctura - din viata dvs. a determinat aceasta schimbare de cariera: dupa 10 ani de magistratura, ati intrat in diplomatie?
- A fost vorba de o dezamagire. In februarie-martie 1990, in acea perioada tumultuoasa si extrem de contradictorie din multe puncte de vedere, ne-am adunat cativa tineri judecatori la Ministerul Justitiei, incercand sa schimbam ceva. Eram, in acea perioada, cu dl. Chiuzbaian, cu dl. Ninosu si cu alti colegi cu cariere si directii de viata dupa aceea extrem de variate. Si, de asemenea, in acea perioada se spunea ca sistemul judiciar trebuie schimbat din temelii, sunt niste oameni care trebuie sa plece si altii care trebuie sa vina. Si tin minte, atunci am organizat niste echipe de purificare morala, as putea spune. Ne-am raspandit in toata tara, luand instanta cu instanta la rand. Ideea era de a vedea ce se intampla si de a identifica raul din Justitie. Fiind mult prea entuziasti si mult prea putin obisnuiti cu profunzimile acestui sistem, am ajuns la concluzii contradictorii, unele dintre propunerile noastre s-au implinit, altele nu. Din pacate, lucrurile nu se miscau asa cum ne inchipuiam noi si am simtit nevoia sa schimb zona de referinta.
- Am citit CV-ul dvs. si am aflat ca aveti un copil. Ce varsta are?
- 16 ani.
- Cum il "judecati", ce corectii ii aplicati cand face greseli?
- Vreau sa va spun ca, la noi in familie, fata mea este copilul lui tata. E clar ca fata de ea nu ma pot plasa intr-o pozitie de judecata, ci mai curand intr-o pozitie de sustinere avocatiala. Cea mai mare bucurie pe care acest copil mi-a facut-o a fost intr-un moment de cumpana, atunci cand am plecat la post la Viena. Cora era in clasa a doua si am adus-o acolo, pentru ca urma sa isi continue studiile la o scoala germana. Vorbise putina germana in casa, noi nu cunosteam germana la un mod performant. Daca ea nu ar fi fost suficient de inteligenta sa ajunga rapid la un anumit standard de invatare a limbii germane, n-as fi avut ce sa fac, nu as fi avut nici o modalitate de a o tine cu mine. Nu stiu prin ce minune, cum a putut sa invete foarte repede limba germana, asa ca mi-a rezolvat o dilema morala in ceea ce o priveste. Am foarte multa incredere in ea, acum este la Liceul german din Bucuresti. De asemenea, a fost o perioada indelungata in care a trebuit sa stam numai noi doi in Austria, impreuna cu soacra mea. Si copilul s-a descurcat singur, foarte bine.
- Ce hobby-uri aveti, ce faceti in timpul liber?
- Imi plac foarte mult cainii, am trei catei, o teckelita foarte razgaiata si doi caini de pe strada. Nimic nu mi se pare mai sincer si mai adevarat decat atasamentul acestor animale. Imi plac magazinele de antichitati, sigur, mai mult sa privesc decat sa-mi pot permite a cumpara. Imi place sa ma plimb pe strazi si sa vad case vechi. Este un hobby al unui diplomat care a stat mult timp la post.
- A incercat cineva - din familie, din partid, din randul prietenilor - de cand sunteti ministru al Justitiei, sa va ceara o favoare, sa va puna o pila?
- Nu. Dar sunt foarte multi oameni - multi parand a fi interesati, altii din disperare - care te roaga insistent, unii in fata usii tribunalului, altii prin formule un pic mai sofisticate, sa te mai uiti o data la cazul lor. Deci, fara a-ti cere sa faci ceva, fara a-ti cere sa intervii, fara a-ti cere sa schimbi intr-un fel sau altul o decizie, te roaga sa te mai uiti o data la ce s-a intamplat. Macar pentru ideea de a vedea daca si ministrul Justitiei este de acord cu ei ca, intr-o anumita zona, la un anumit moment, li s-a facut o nedreptate. Sunt multi oameni care, in momentul in care fac o astfel de interventie, nu doresc sa schimbe o hotarare judecatoreasca, doresc sa fie ascultati. Am schimbat practica, si cei din Ministerul Justitiei care primesc audiente vor fi din ce in ce mai constransi de mine sa raspunda la aceste solicitari, sa faca raspunsuri elaborate, chiar daca concluzia e aceeasi. Omul trebuie sa inteleaga ca cel cu care a discutat i-a acordat atentie. La Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, un raspuns negativ se motiveaza pe trei pagini. Multi oameni se adreseaza Ministerului Justitiei, dar si mai multi oameni se adreseaza ministrului Justitiei, or - din acest punct de vedere - vreau sa va spun ca ma straduiesc ca toti acesti oameni sa primeasca raspuns. Sigur, multi vor sa forteze ca ministrul Justitiei sa intervina intr-un fel sau altul, dar nu e vina lor ca exista o anumita remanenta a unui anumit cliseu: autoritatea suprema in sistemul judiciar romanesc nu poate fi, in opinia multora, decat ministrul Justitiei si care, pana la urma, prin mijloace administrative, poate schimba hotarari. Nu trebuie sa-i acuzam pe acesti oameni ca asa gandesc, ci trebuie sa le oferim varianta normala, democratica, intr-un stat de drept. Si acest proces dureaza.