SUETA LA O CAFEA

Catalina Ponor: "Horkina mi-a facut o cruce inainte de concurs" La 17 ani, cu o greutate de 47 kg si o inaltime de 1,56 m, a devenit una dintre cele mai populare sportive ale lumii, dupa ce la

Catalina Ponor:
"Horkina mi-a facut o cruce inainte de concurs"
La 17 ani, cu o greutate de 47 kg si o inaltime de 1,56 m, a devenit una dintre cele mai populare sportive ale lumii, dupa ce la Olimpiada de la Atena a castigat 3 medalii de aur. Intreaga delegatie olimpica a Romaniei a reusit sa mai adune doar 5 astfel de performante in palmares. Noua vedeta mondiala a gimnasticii, campioana olimpica cu echipa, la barna si la sol, este Catalina Ponor.
- Cand ai constientizat performanta remarcabila reusita la Atena?
- In nici un caz imediat dupa aflarea rezultatelor. Pe moment, nici n-ai cum sa-ti dai seama ce se intampla. E atata lume si forfota in jurul tau, ca e imposibil sa realizezi ca ar trebui sa fii cel mai fericit om din lume. A doua zi, cred ca am inceput sa constientizez, dar cel mai bine mi-am dat seama de isprava cand am ajuns in tara si toata lumea ma astepta la aeroport. Abia asteptam sa-mi imbratisez parintii.
- Dintr-o sportiva tanara si aproape necunoscuta, dupa Olimpiada ai devenit una dintre cele mai populare sportive ale lumii. Iti place sa fii in centrul atentiei?
- Sincer, da, imi place. E si o caracteristica a zodiei mele. Sunt leoaica, iar leii sunt mandri, cand au de ce. Pana la Atena, nu am participat decat la doua concursuri mai importante: la Campionatele Mondiale de la Aneheim, din 2003, unde am fost tripla vicecampioana mondiala, iar anul acesta, la Amsterdam, unde am devenit tripla campioana europeana. Atunci am deschis larg ochii si mi-am spus ca pot. La Atena, eram cumva obligata sa mentin un loc bun, asa ca a trebuit sa trag tare pentru a fi in stare de un rezultat bun la Olimpiada.
- Cat timp te-ai antrenat pentru Olimpiada?
- Doi ani si jumatate, ceea ce nu e foarte mult pentru o asemenea competitie.
- Cand si cum ai inceput gimnastica?
- Pentru ca saream tot timpul, fiind foarte energica de mica, la insistentele mele, bunica m-a dus la o scoala din Constanta unde exista si club de gimnastica. Aveam 4 ani si imi placea mult Nadia. Cand am mai crescut, o alta favorita a mea devenise Simona Amanar. La inceput, a fost mai mult o joaca gimnastica pentru mine, dar vremea a trecut si am fost selectionata in cea mai mare grupa. La un moment dat, au venit la noi la club, pentru o selectie nationala, antrenorii Mariana Bitang si Octavian Belu. Dupa vreo doua, trei saptamani, m-au sunat sa ma cheme la Deva. La inceput mi-a fost greu. Nu eram obisnuita cu regimul acela strict, acasa faceam aproape numai ce vroiam eu. Cu timpul, insa, m-am obisnuit si a fost bine.
- Cati dintre oamenii din jurul tau au anticipat un rezultat atat de fabulos: 3 medalii olimpice de aur?
- M-am gandit la un succes, dar de acasa am plecat cu un singur gand important: sa luam aurul in proba pe echipe. Personal, speram si intr-o medalie individuala, mai ales la barna.
- E aparatul tau favorit?
- Da, ma simt foarte sigura pe mine pe barna. Si solul imi place, mai ales acum, dupa castigarea titlului olimpic si la acest aparat. Mi-a fost insa un pic teama de Do Santos, gimnasta din Brazilia, despre care stiam ca are un exercitiu foarte bun. In final, s-a dovedit mai valoros al meu.
- Ai o stapanire de sine si o incredere iesite din comun. De unde aceste calitati, destul de rare printre sportivii romani?
- Cred ca seman cu mama mea. E adevarat ca nu am emotii in concursuri, oricat de importante ar fi. E o mare chestie, fiindca ma pot concentra suta la suta la ce trebuie sa fac. La Olimpiada, am avut mai multe emotii pe podium decat pe barna.
- Cu notele la cele doua aparate unde ai castigat aurul, cu nota de la sarituri si cu inca o evolutie decenta la paralele puteai obtine titlul la individual compus. Dar nu aveai exercitiu la paralele. E chiar un aparat atat de nesuferit?
- Pentru mine, este. Nu prea mi-a placut niciodata. Inca de la club, venisem la Deva cu un exercitiu destul de slab. Timpul scurs de la Mondiale si pana la Olimpiada a fost prea scurt ca sa-l mai pot imbunatati. Cine stie, poate la Beijing, daca o sa fiu sanatoasa...
- Ce ti-au spus antrenorii inainte de afisarea rezultatelor, cand ei anticipau, deja, deznodamantul?
- Nu si-au manifestat total bucuria decat dupa afisarea notei. Atunci nu prea au apucat sa-mi mai spuna mare lucru. Am plans impreuna.
- Ce alte gimnaste ti-au placut?
- Carly Paterson, campioana de la individual compus. A fost constanta pe aparate, si asta am admirat la ea. Imi mai place Svetlana Horkina. In ciuda aparentelor, rusoaica e o tipa foarte de treaba. inainte de concursul pe echipe, a venit langa mine, mi-a spus ceva ce nu am inteles in ruseste si mi-a facut o cruce. M-a impresionat gestul ei.
- Ce alte sporturi ai mai urmarit la Olimpiada?
- Mai multe, dar imi place mult inotul. Favoritul meu a fost americanul Michael Phelps.
- Ce faci acum? Esti in vacanta?
- Suntem la mare pana pe 8 septembrie. Pe urma, incepem antrenamentele, fiindca vin concursurile de Cupa Mondiala. O sa trec peste primul, care are loc in septembrie. O sa ma prezint la competitiile din octombrie si noiembrie.
- Cu familia cat timp iti petreci?
- Destul de putin. Acum, de exemplu, am stat 6 zile acasa. Am fost mai mult pe drumuri.
- Cine sunt prietenii tai?
- Parintii sunt cei mai buni prieteni ai mei. Sunt si foarte tineri, au putin peste 35 de ani. Apoi, fetele din lot sunt prietenele mele, primii antrenori, Matei Stanei si Gabi Dosoftei, si actualii antrenori, Mariana Bitang si Octavian Belu.
- Ce faci in timpul liber?
- Ascult muzica dance si house, ma uit la televizor, joc carti, remi, mai citesc cate o carte si mananc, uneori, dulciuri.
- Campioana olimpica, cu 3 medalii de aur castigate la 17 ani. Ce isi mai poate dori o tanara la varsta ta?
- Alte si alte medalii.
- Ai vreun mesaj pentru cineva?
- Da, primilor antrenori vreau sa le multumesc ca au facut primii pasi cu mine, m-au invatat lucruri frumoase si m-au recomandat actualilor antrenori. Iar lor, Marianei Bitang si lui Octavian Belu, vreau sa le multumesc ca m-au suportat atata timp si ca am ales un drum bun impreuna.