SUETA LA O CAFEA - Cu un porc puteam cumpara cinci femei

- isi aminteste Tudor Marin, un speolog care a descoperit cascada cea mai adanca din Papua Noua Guinee

Tudor Marin a participat, in Papua Noua Guinee, la una dintre cele mai mari expeditii speologice din lume. Impreuna cu alte 22 de persoane, Tudor Marin a trait in jungla o luna si jumatate in conditii de izolare totala, dar a putut, astfel, sa cunoasca viata din Papua. Si asta la doar 30 de ani.
- Cum ai fost ales sa participi la expeditie?
- Federatia Franceza de Speologie a trimis o invitatie Federatiei din Romania, in baza unui parteneriat care exista intre cele doua foruri. Eu am fost nominalizat alaturi de alti trei invitati straini, pentru ca am mai lucrat cu ei, ma cunosteau si aveam un anumit grad de omogenitate impreuna. Pana la urma, am fost singurul care nu eram francez. Ceilalti nu au putut onora invitatia.
- Ce ai facut in Papua Noua Guinee?
- Am explorat peste 11 kilometri de noi galerii de pestera, le-am topografiat si am ajuns la cascada subterana cea mai adanca, aflata la minus 100 de metri. De asemenea, am explorat cea mai lunga pestera din masivul Bairaman, lunga de peste cinci kilometri si am facut prima coborare de canion in acest masiv. A fost destul de dificil, pentru ca am avut de-a face cu o vale adanca si cu pereti ingusti, cu cascade si cu o diferenta de nivel de 800 de metri. La capatul canionului, exista o cascada de peste 200 de metri cadere de apa. in ultimele zile ale expeditiei, am descoperit o pestera cu picturi rupestre si cu fragmente de oase umane, care se pare ca sunt cele mai vechi relicve descoperite in aceasta tara. Expeditia a avut si o latura umanitara. Din banii grupului si din banii nostri personali am platit toate taxele, rechizitele si un profesor pentru ca micutii din satul Maito sa inceapa scoala. Am continuat lucrul pentru programul "Apa pentru Maito", prin care se doreste captarea si amenajarea unei surse de apa pentru acest sat izolat. Medicul echipei a plecat cu zece zile mai devreme si i-a tratat pe localnici cu medicamentele expeditiei. Oricum, la sfarsit le-am lasat peste 50 de kilograme de medicamente.
- Care a fost sarcina ta?
- Am deschis poteci in jungla si am intrat primul in mai multe pesteri. Am coborat primul cascada de 100 de metri din pestera Melchior Malu, cea mai mare cascada subterana cunoscuta pana acum, am facut coborarea de canion in premiera. A fost foarte dificil de echipat si de parcurs, si chiar am dormit o noapte suspendat la mijlocul unui perete din canion. Ne-am pus hamacele, apa am avut langa noi si am dormit relativ confortabil. Am mai facut partea de explorare si echipare si am facut parte si din echipele de filmare si fotografiere, iar in ultimele zile am lucrat cu o echipa de hidrogeologi. Ei au intrat in pestera si au varsat coloranti in anumite puncte de pe parcursul apei, iar noi am stat la exterior si am cronometrat. Astfel, am putut sa realizam o harta hidro-geologica a masivului.
- Cat de dificila a fost expeditia?
- Tot cu explorarea pesterilor m-am ocupat pana acum, dar cadrul natural a sporit dificultatea. Este greu sa ajungi pana la pestera, trebuie sa-ti tai poteca prin jungla, drumul e alunecos, iar cand ajungi la gura pesterii esti deja obosit. Este foarte cald, e umezeala si daca te prinde noaptea trebuie sa te intorci si trebuie sa te feresti de tantari. Un coleg a facut greseala sa urce pana in tabara in pantaloni scurti si trei saptamani nu a facut decat sa-si trateze ranile. Sunt mai multi factori, si fizici, si psihologici, care te afecteaza. Noi am avut o tabara de baza, aflata la peste 1.200 de metri altitudine si de acolo am facut tabere avansate, pentru a explora diferite obiective. in fiecare zi, intre ora 12 si 18, ploua in zona si cand ploua destul de tare exista risc de viitura. Apa poate sa creasca si ramai blocat in pestera. in pesterile cu risc de viitura am intrat seara sau la miezul noptii. in fiecare zi am avut parte de cate un cutremur. Cel mai mare a avut 5,5 grade pe scara Richter, dar colegii francezi au prins, in 2003, unul de 8,3 grade. O parte spectaculoasa a expeditiei a constituit-o explorarea cu paramotorul, care este, de fapt, o parasuta cu un motor. Colegii francezi au survolat masivul Bairaman si au salvat pe GPS posibilele locuri de intrare in pesteri. Apoi, din tabara de baza, am stabilit o ruta catre acele intrari.
- Ati avut parte de probleme sau de incidente nedorite?
- Nu a fost decat un mic incident, cand un bolovan a cazut pe piciorul unui coleg. Dar a fost un tip curajos si s-a cusut singur. Am avut, in schimb, probleme specifice junglei. Orice rana netratata, nespalata sau necuratata, ajunge sa se transforme intr-o plaga care nu se mai opreste. Ne-am confruntat cu conjunctivite pentru ca tot timpul esti murdar pe maini si, instinctiv, pui mana la ochi. Cateodata aveam stari de ameteala si de disconfort fizic din cauza medicamentelor impotriva malariei.
- Cum v-au primit bastinasii?
- Foarte bine, pentru ca francezii mai fusesera acolo in 2002 si 2003 si stiau ca primesc ajutor de la noi. Cat timp a tinut expeditia, am stat impreuna si sase dintre localnici ne-au ajutat. La sfarsit, tot ce a insemnat echipament de tabara le-a ramas lor. La intoarcere am petrecut cateva zile in capitala insulei Noua Britanie. Fosta capitala, Rabaul, a fost distrusa in 1994 de vulcanul Tavurvur si, de aceea, a fost mutata cu 15 kilometri la sud si acum se numeste Kokopo. De vreo doua luni, vulcanul a inceput sa emita din nou cenusa si pietre incinse si am petrecut o noapte la 300 de metri de con. Capitala este un oras care are cateva cladiri mai inalte, in zona centrala, iar in rest sunt doar case. Este un oras cu probleme, pentru ca in Papua sunt aproximativ 800 de dialecte, asta insemnand aproape 800 de etnii, care se intalnesc in Capitala. Locuri de munca nu prea exista, iar banii sunt foarte putini. Securitatea pentru turisti si straini este destul de precara, mai ales dupa ce se intuneca. Este un oras care nu m-a atras, dar situatia este cu totul alta in provincie.
- Poate acolo ar trebui sa mearga un turist...
- Cu siguranta. Sunt locuri excelente pentru scufundari, sunt plaje cu nisip negru de vulcan sau cu nisip alb de calcar coralian, poti sa faci croaziere pe mare sau poti sa traiesti mancand numai fructe si mancare traditionala. Cateodata chiar fara a plati nimic. Oamenii vin si iti ofera numai din placerea de a sta de vorba cu tine, de a te intreba de unde esti si ce vrei sa faci. Spre exemplu, porcul este la mare cinste in Papua si nu se mananca decat la marile sarbatori. In momentul in care un barbat vrea sa se casatoreasca trebuie sa-si cumpere nevasta, iar un porc este egal cu cinci femei. Prin unele insule chiar se mai folosesc colierele din scoici ca moneda de schimb. Oamenii au fost o surpriza pentru mine: nu ma asteptam sa fie atat de primitori.
- Turisti erau?
- Destul de putini, in ciuda faptului ca acum, intre noiembrie si aprilie, e sezonul secetos. Apele sunt foarte frumoase, marea este albastra. Turistii nu prea vin pentru ca exista doua mari probleme: asistenta medicala si infrastructura. Sosele, de pilda, exista doar in jurul marilor orase. Cu toate astea este o tara care are un mare potential. In principal, australienii au investit acolo si ofera o baza de cazare destul de buna. Poti sa gasesti o camera cu 10-20 de euro pe noapte. Mancarea este destul de scumpa, mai ales la produsele importate din Australia si Noua Zeelanda, dar avantajul este ca se poate negocia totul. In schimb, fructele si legumele sunt foarte ieftine. Poti sa cumperi un ananas de trei kilograme cu o jumatate de euro, iar doua kilograme de banane cu un sfert de euro.