SUA şi Europa riscă zece ani de criză

Doar stimularea „agresivă“ a economiilor poate scoate ţările din recesiune, susţine Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel. Statele Unite şi zona euro riscă să piardă un deceniu de creştere economică, dacă nu încurajează economiile şi nu „salubrizează“ sistemul bancar.

Citiţi şi:

Krugman despre criza financiară: Ar fi trebuit să îmi dau seama
Câstigătorul Nobelului pentru economie se declară terifiat de actuala criză financiară

Avertismentul aparţine profesorului Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie. Aflat în aceste zile la Beijing, Krugman a făcut o serie de prognoze asupra situaţiei economice mondiale, preluate de Reuters.

„Operăm cu jumătăţi de măsură care ajută economia să şchiopăteze fără a se redresa şi cu măsuri care ajută băncile să supravieţuiască fără a fi cu adevărat prospere. Facem ceea ce au făcut japonezii în anii ‘90”, a comentat Krugman.

“Principala mea îngrijorare este că Statele Unite şi zona euro vor înregistra decenii pierdute, asemenea Japoniei, în anii 1990”, a afirmat el.

Krugman consideră că numărul angajărilor nu va creşte în 2009 şi 2010 în Statele Unite, unde rata şomajului a atins în aprilie 8,9%, maximul ultimilor 25 de ani. “Necesitatea şi urgenţa unui al doilea program de stimulare economică devine din ce în ce mai clară. Au nevoie de măsuri foarte, foarte puternice de stimulare”, a declarat americanul, referindu-se atât la ţara sa, cât şi la statele UE.

În viziunea lui Krugman, testele de stress derulate de guvernul SUA la cele mai mari 19 bănci americane “au câştigat timp” pentru Administraţia Obama, însă nu au răspuns întrebării dacă băncile au suficient capital pentru a-şi îndeplini rolul cheie în economie.

China acţionează periculos

Pe de altă parte, Krugman a lăudat China pentru implementarea  accelerată a programului uriaş de stimulare economică, însă a criticat Beijingul pentru că nu a dat semne că e dispus să treacă la un model de creştere economică alimentat de cererea internă.

Dacă excedentele mari ale Chinei (10% din PIB) în raport cu partenerii comerciali externi persistă, alături de şomajul ridicat din SUA şi creşterea economică slabă din UE, urmează să apară tensiuni politice, creând noi presiuni pe scena globală, consideră laureatul Nobel.

Băncile austriece, prea expuse în Est

O altă declaraţie recentă a lui Paul Krugman a făcut vâlvă în estul Europei. Luna trecută, economistul a afirmat că expunerea prea mare a băncilor din Austria pe pieţele emergente din Europa răsăriteană reprezintă un “risc serios” pentru această ţară.

„Austria ar putea avea nevoie de un program de susţinere a băncilor care va pune o presiune uriaşă asupra resurselor ţării”, a avertizat el.

Creditele acordate de băncile austriece în Europa de Est „sunt ieşite din grafic” comparativ cu împrumuturile celorlalte instituţii financiare, ceea ce înseamnă riscuri uriaşe dată fiind criza valutară din ţările din regiune, consideră laureatul Premiului Nobel. Declaraţiile au fost dezminţite de oficialii austrieci.

Principala mea îngrijorare este că SUA şi zona euro vor înregistra decenii pierdute, asemenea Japoniei, în anii 1990.

Paul Krugman laureat al Premiului Nobel pentru economie

Cine este Paul Krugman

Paul Krugman este profesor de economie şi relaţii internaţionale la Universitatea Princeton, iar din 1999 este editorialist la “The New York Times”.

Înainte, a predat şi la alte universităţi renumite din SUA. Anul trecut a primit Premiul Nobel pentru economie pentru contributia sa la dezvoltarea teoriei economice a „noului comerţ” care surprinde remodelarea schimburilor comerciale de la nivel internaţional. Considerat un economist de orientare liberală, Krugman este autor a peste 200 de studii academice şi a 20 de cărţi.

Ce a păţit Japonia în anii 1990

În anii 1980, băncile nipone creditau cu uşurinţă. Bursa şi piaţa imobiliară au cunoscut un boom fără precedent.

Încurajate, întreprinderile (dar şi oamenii obişnuiţi) s-au îndatorat peste măsură. A fost epocă în care, spun analiştii, Japonia dădea impresia că poate cumpăra lumea.

La începutul anilor 1990, Banca Japoniei a realizat pericolul şi a mărit brusc dobânzile, declanşând criza. Bursa a căzut zgomotos, iar piaţa imobiliară a pierdut între 60% şi 80 %.

Băncile, care s-au trezit de pe o zi pe alta cu un munte de creanţe dubioase, au scumpit creditele antrenând falimentul a mii de întreprinderi mici şi mijlocii. O parte importantă din patrimoniul niponilor, umflat artificial prin speculaţii, s-a volatilizat.

În ciuda a nu mai puţin de 11 planuri de redresare, economia niponă a avut suferit timp de zece ani din cauza greşelilor comise în 1990, confruntându-se, pentru prima oară de la război, cu recesiunea.