S-a intamplat in America

Dupa hotia infioratoare din meciul de cupa Dinamo-Astra, mi-am zis inca o data ca degeaba am fost bagati in NATO si degeaba om ajunge si in UE: ne mai trebuie un secol ca sa intram in randul tarilor

Dupa hotia infioratoare din meciul de cupa Dinamo-Astra, mi-am zis inca o data ca degeaba am fost bagati in NATO si degeaba om ajunge si in UE: ne mai trebuie un secol ca sa intram in randul tarilor civilizate. Dupa ce ecourile deciziei arbitrilor s-au stins in sala Petersen, in Pittsburgh, leaganul industrial al Americii albe, anglo-saxone si puritane, nu mi-a mai ramas decat sa ma intreb: si acolo ce ne asteapta? Doroftei Inima de Leu a boxat ca un mare sportiv al lumii, nefiind nici pe departe o masina oarba de dat si incasat pumni. A atacat tot timpul, fara sa faca vreodata pasul inapoi, a lovit hotarat si in plin, insa fara ura, fara dusmanie. Toata atitudinea lui in ring respira cinste, fair play, respect pentru adversar. De cel putin doua ori, Spadafora a fost in situatia de a fi scos din lupta inainte de limita. Americanul isi pipaia uluit falcile, nevenindu-i sa creada ca incaseaza crosee si directe in plina figura. Leonard nu s-a napustit salbatic asupra lui, l-a tocat in schimb sistematic cu serii la corp si la cap, a stiut cand sa danseze in jurul adversarului si cand sa intre decis la bataie. Spadafora n-a facut decat sa se apere, nereusind sa-l puna vreodata cu adevarat in dificultate pe Doroftei. Atat de bine a boxat romanul incat a reusit sa intoarca un rezultat dinainte aranjat. N-am nici o indoiala ca arbitrii erau chititi sa-l dea pe Spadafora castigator, daca meciul ar fi fost intr-o zona de echilibru. Or, Doroftei impunandu-se clar, le-a fost pur si simplu tarsa de rumoarea uriasa pe care ar fi starnit-o decizia in favoarea americanului. Asa ca, prin draw-ul pronuntat, au ales rusinea in locul scandalului. Mi-au dat lacrimile de furie pentru Doroftei. Sa batjocoresti in felul acesta un om care reprezinta esenta spiritului sportiv intr-o lume in care acest spirit e de atatea ori alungat... Mi-au venit in minte toti fotbalistii care abia ciupiti de adversar se zvarcolesc pe gazon ca injunghiati, cersind atentia arbitrului. Toti tinerii tenismani care au mereu a se plange ca-i deranjeaza ceva, soarele, gardul, arbitrul, cotul si dau cu racheta de pamant de-o sparg... "Mosul" a boxat si iar a boxat, fara sa-si asigure nici o retragere, fara sa-si construiasca scuze, iar la sfarsit, dupa ce a fost furat pe fata, in loc sa se vaiete a mai avut puterea sa declare: "In seara aceasta s-a putut vedea box pe televizoare. A fost un meci intre doi campioni. Eu am boxat, restul e treaba arbitrilor". Pentru foarte multi romani, America este un model, tara care nu are numai cea mai inalta tehnologie, dar si cea mai prestigioasa justitie din lume. Ce s-a intamplat la Pittsburgh ii va fi lovit in moalele capului: vasazica nici peste Ocean nu scapam de Romel, Gigel, Fanel, Jenel? O fi si pe-acolo un Mitica Dragomir? Daca asa ceva se poate intampla in box, cu arbitrii-judecatori, oare nu e posibil sa se intample si in salile tribunalelor? In editorialul anterior, despre Justitia romana - prinsa cu coruptia in gura, incheiam sugerand ca americanii sa aduca aici nu numai baze militare, ci si judecatorii de campanie. Acum, ce sa mai zic? Poate imi spune domnul ambasador Michael Guest, dar as vrea s-o faca in acelasi stil impetuos in care critica coruptia din Romania. Totusi, o speranta ramane. "Pittsburgh Post-Gazette" spune ca "cel mai urat rezultat al acestei lupte a fost scorul final", vazandu-l castigator pe Doroftei. "New York Daily News" da scorul 115 la 113 pentru Doroftei. Oficialii HBO - 117 la 111. Iata ca si in marea America, nu numai in Romania, presa libera poate sa ramana ultima speranta pentru dreptate.