Românul care a inventat telefonul din palmă

Peter Antoniac, profesor asociat la Universitatea din Oulu, Finlanda, şi-a imaginat un telefon mobil cu tastatură şi ecran proiectate, virtual, în palma utilizatorului, pe baza "realităţii

Peter Antoniac, profesor asociat la Universitatea din Oulu, Finlanda, şi-a imaginat un telefon mobil cu tastatură şi ecran proiectate, virtual, în palma utilizatorului, pe baza "realităţii augmentate" .

La prima vedere, nimic deosebit. Individul pe care-l urmăreşti cu coada ochiului se opreşte la un moment dat, scoate din buzunar o pereche de ochelari, şi-i fixează pe nas şi întinde palma mâinii stângi în faţa ochilor. C-un deget de la cealaltă mână se plimbă pe suprafaţa palmei, insistând din loc în loc. La un moment dat, l-auzi: "Alo, Paul? Vezi că întârzii". Îşi strânge palma şi încheie conversaţia. Science-fiction? Nici pe de parte. În cinci ani am putea să avem telefoane mobile cu tastatura în palmă, potrivit proiectului la care lucrează românul Peter Antoniac şi finlandezul Petri Pulli.

Într-o vreme în care românii căutau să se scuture de povara anilor "de aur", să se dezmeticească şi să-şi caute un rost, Peter Antoniac, student în anul II la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, din cadrul Politehnicii, dădea nas în nas cu internetul şi-şi plănuia să aducă lucruri noi în materie de procesare, de reţele de calculatoare.

"Din anul II de facultate, am fost implicat în cercetare, dat fiind că exista un laborator de procesare a semnalelor (DSP), în cadrul Facultăţii de Electrotehnică. Foarte dotat, laboratorul era printre puţinele locuri la acea vreme care aveau acces la internet, pot să spun, deci, că <> la Internet încă din 1993".

"Trebuie să plec, ca să-mi continuu visul"

Diplomă de licenţă, de studii aprofundate, diferite proiecte de software, câţiva ani petrecuţi la o firmă de birotică şi calculatoare, instalarea mai multor servere de internet pentru mai multe catedre din Politehnica bucureşteană... Ceva însă nu mergea. "Cred că hotărârea de a pleca am luat-o în 1996-1997 când, dată fiind situaţia politică şi economică stagnantă, am decis, într-o după-amiază de vară, venind de la facultate, că trebuie să plec din ţară pentru a-mi continua visul.

Norocul a făcut ca în acea perioadă să aflu de la mentorul meu, profesorul Aurelian Stănescu, de posibilitatea de a lucra la un institut de cercetare din Finlanda - VTT Electronics". A plecat mai întâi pentru patru luni, pe un proiect european de cercetare, iar în ianuarie 1999 s-a mutat cu totul în oraşul finlandez Oulu, acceptat fiind ca doctorand la universitate şi primind o bursă de studii din partea Academiei Finlandeze pentru o perioadă de patru ani.

Fiecare falangă, tastă de telefon mobil

Peter Antoniac a împlinit, în mai, 33 de ani. Şi îl preocupă, de mai bine de opt ani, problema asta a îmbunătăţirii interfeţei telefonului mobil. "Mi-a venit ideea în timp ce discutam cu profesorul Petri Pulli despre cum să construim o interfaţă care să permită accesul la un ecran mai mare şi posibilităţi nelimitate de configurare.

În timp ce discutam, am realizat că fiecare falangă a degetului poate să formeze o zonă specială şi să devină, astfel, o tastă de telefon mobil, formând chiar tastatura clasică de telefon mobil (taste 123, 456, 789, respectiv *0#). Împreună cu profesorul Pulli, am pus la punct ceea ce avea să devină MARISIL - Mobile Augmented Reality Interface Sign Interpretation Language, un limbaj şi un sistem de prelucrare a gesturilor care mimează interacţiunea cu un telefon mobil.

Numele ansamblului fizic este HandSmart, adică Mâna Deşteaptă. Există un prototip încă din 1999 şi am fost, recent, în Japonia, pentru şase luni, ca să continuu partea de cercetare începută în Finlanda".
Ce e realitatea augmentată?

Bun, bun, tastatură virtuală în palmă... Dar cum? Şi în ce fel? Şi cum o văd, dacă e virtuală? "Realitatea augmentată" e răspunsul. Şi ne explică tot Peter cum stau lucrurile. "Termenul <> se traduce prin <> , <> . O traducere pe înţelesul tuturor ar fi: <> . Practic, este o metodă de a adăuga în cadrul realităţii înconjurătoare obiecte virtuale ce sunt percepute doar de persoana care foloseşte respectiva tehnologie".

În cazul nostru, îţi pui la ochi o pereche de ochelari speciali (HMD - Head-Mounted Display) şi vezi, cu ajutorul lor, în palmă, imaginea unei tastaturi. Peter detaliază şi componenţa sistemului: "Avem nevoie de nişte ochelari care să poată afişa peste ceea ce vede utilizatorul (lumea reală) obiectul virtual (adică tastatura), de o cameră video în miniatură, dar cu o rezoluţie suficientă pentru a putea detecta uşor mâna umană, comparativ cu mediul în care operăm, şi de un sistem de procesare suficient de puternic care să permită procesarea de imagine în timp real".

Cum dai telefon?

"Camera video, prinsă de rama ochelarilor, preia imaginea şi o transmite la unitatea de procesare. Unitatea de procesare (destul de mică, astfel încât să fie purtată în buzunar sau la curea) extrage zona de interes (adică, palma) şi verifică în ce zonă a palmei este degetul arătător. Apoi, în funcţie de butonul respectiv din palmă, acţionează un eveniment (dacă utilizatorul a apăsat butonul 2, se formează 2).

Pentru utilizator, este foarte important să vadă în palmă cifra 2 şi aici intervin ochelarii.

Considerând că am lămurit un pic arhitectura sistemului, să dau un exemplu de utilizare: se pun ochelarii şi se porneşte sistemul. Utilizatorul nostru plasează mâna stângă ori mâna dreaptă în faţa ochelarilor. Camera video recunoaşte că e o mână în faţă şi, imediat, cu ajutorul ochelarilor, proiectează o imagine de tastatură pe fiecare falangă a degetului. Utilizatorul începe să apese cu arătătorul de la mâna adiacentă şi, astfel, să formeze numere de telefon, să navigheze pe internet, să scrie..."

Grant de la Nokia

Ca să-şi finalizeze lucrarea de doctorat, Peter Antoniac a primit chiar şi un grant de la Nokia, liderul mondial în producţia de telefoane mobile. "Nu pot să răspund însă la întrebarea privitoare la viitorul invenţiei şi la posibilitatea de a realizată sub tutela Nokia. Noi suntem deschişi către oricine, dar dorim să ne păstrăm independenţa. Acum, un astfel de sistem poate să coste în jur de 2.000-3.000 euro, însă pentru un sistem comercial, cu o clasă de utilizatori bine definită, preţul poate fi chiar sub 500 de euro, o dată ce este implementat pe bandă".

Conceptul acesta de cercetător crescut şi menţinut în România trebuie să dispară. Eu încă zâmbesc când mă uit la anumiţi doctoranzi care nu au publicat nimic în străinătate şi nici nu au părăsit spaţiul lor natal.
Peter Antoniac