Romano-maghiarii

Dupa cate a obtinut UDMR in ultimii 7-8 ani - perioada in care a impartit Puterea -, pericolul asimilarii minoritatii maghiare din unele zone ale Transilvaniei de catre romani nu mai exista decat in

Dupa cate a obtinut UDMR in ultimii 7-8 ani - perioada in care a impartit Puterea -, pericolul asimilarii minoritatii maghiare din unele zone ale Transilvaniei de catre romani nu mai exista decat in mintile agitate ale revansarzilor. Mai degraba s-ar putea vorbi acum de o tendinta de scadere a populatiei romanesti din judetele Harghita si Covasna, determinata fie de exod, fie de asimilare de catre populatia maghiara - majoritara in zona. Asimilarea a prins forme grotesti in sate precum Doboi (comuna Plaiesii de Jos, judetul Harghita), unde, in ultimii zeci de ani, s-a format, treptat, o noua etnie: romano-maghiarii. Doboienii au fost, la origine, romani si se considera, in continuare, romani. Numai ca singurele locuri in care se aude vorbindu-se romaneste in Doboi sunt biserica (toti doboienii sunt ortodocsi) si, din cand in cand, scoala. Limba materna a doboienilor este acum maghiara. Ei se striga Janos in loc de Ion, Andras in loc de Andrei, iar pe multe dintre crucile ortodoxe din cimitirul satului am gasit nume unguresti - erau, de fapt, forme maghiarizate ale numelor romanesti, care acum sunt trecute chiar si in actele de identitate. Taxa radio-tv, platita pentru... Duna TV Cocotata pe unul din dealurile care imprejmuiesc Doboii, biserica satului, veche de aproape 120 de ani, este astazi in ruina. Dorinta cea mai mare a zecilor de enoriasi care se strang aici cu sfintenie, duminica de duminica si cu prilejul sarbatorilor ortodoxe, pentru hrana spirituala pe care le-o impartaseste parintele Vasile Bobeica, este sa-si vada renovat (restaurat) sfantul lacas. Ecaterina Todoran este pensionata pe caz de boala, dar duminica se imbraca in straie de sarbatoare si urca dealul care duce la biserica: "Asta este tot ce avem romanesc in satul asta. Nici macar la televiziunea noastra nu ne putem uita, ca nu este releu in zona. Dar taxa radio-tv tot trebuie sa platim. Cei care au posibilitatea, si-au montat antena parabolica si prind Duna TV (post de televiziune din Ungaria - n.a.)". Ecaterina (Katalin pentru cunoscutii din sat si chiar pentru rude) isi aduna greu cuvintele. Ai putea jura ca este o unguroaica care vorbeste o romana usor stricata. De fapt, mica fiind, a invatat doar ungureste. Romana o stie din perioada in care a stat in Capitala. "Am ajuns sa ne fie rusine sa ne dam copiii la scoala in limba romana. In jurul nostru sunt doar unguri, iar noi suntem foarte putini. Daca nu stii ungureste, se uita la tine ca la ultimul om. Si chiar daca stii, cand e vorba sa-ti gasesti o slujba in zona, ca roman nu ai sanse. Eu am lucrat in Bucuresti si, cand am revenit aici, am fost pentru putin timp achizitor de lapte. Imediat au gasit o inlocuitoare unguroaica". Ecaterina-Katalin spune ca procesul de maghiarizare s-a acutizat dupa 1940. Datele istorice arata ca preotul de atunci a fost izgonit din sat, biserica si scoala au fost inchise (scoala a fost redeschisa abia in 1965). In 1944, hortystii au ucis cu bestialitate doi sateni romani: notarul Ioan Ardelean a fost impuscat, iar sotia sa, dupa ce a fost violata, a fost aruncata in rau si imobilizata - pentru a se ineca - cu o stiva de lemne. Fapte suficiente pentru ca teama sa se strecoare in memoria colectiva. Populatia romaneasca din Doboi numara, in deceniul 4 al secolului trecut, peste 200 de suflete. In 1941 a scazut la 45. Dupa reintregirea tarii, unii au revenit in sat, astfel ca, in 1977, s-a ajuns la 143 de locuitori. La recensamantul de anul trecut au raspuns insa "prezent" doar 106. Doctorul din sat, care se trage dintr-o familie de romani (Stoica), se considera ungur, a trecut la catolicism. La fel au procedat si altii, mai ales in urma casatoriilor mixte. "Avem cerere aprobata pentru construirea unei scoli in care sa se studieze in limba romana (exista in sat o salita amenajata pe post de gradinita si scoala, in care, daca ar sta ceva timp, pana si un eschimos ar risca sa faca reumatism; cu putinul bagaj material de care dispune, educatoarea-invatatoare se straduieste sa predea in limba romana, dar copiii continua sa vorbeasca intre ei in ungureste - n.a.), dar nu sunt fonduri, cum nu sunt nici pentru renovarea bisericii. Oamenii au pensii de 300-400 de mii de lei, batranii de 80 de ani trebuie sa munceasca pamantul pentru a supravietui. Din ce sa mai doneze?" Desi isi tine firea, ochii Ecaterinei s-au umezit. Alti sateni, ca Gheorghe (Gyuri) Todoran, ruda cu Ecaterina, sunt mai senini: "Am 74 de ani si niciodata n-am fost deranjat de ei (de ungurii din zona -n.a.). Daca-ti vezi de treaba, te lasa-n pace". In biserica, prapurii sunt inscriptionati in ungureste: Kaszon Feltiz (in loc de Plaiesii de Jos), Kaszon Altiz (in loc de Plaiesii de Sus). Parintele Bobeica, bacauan de origine, a fost nevoit sa accepte asemenea aberatii, dar nu a ascuns cat i-a fost de greu sa se adapteze: "Oamenilor le este foarte greu aici. Este o jertfa sa traiesti in aceste conditii". Este insa hotarat sa ramana, sa nu-si ia talpasita, ca predecesorii sai, din pricina greutatilor: "Avem nevoie, pentru restaurarea bisericii, de 3 miliarde de lei. Cu greu, oamenii din sat ar putea strange 200 de milioane. Biserica ne-ar putea ajuta cu maximum 500 de milioane, dar tot nu e suficient, nu putem risca sa incepem. Poate vom gasi, prin mila Domnului, o sponsorizare".