Românizarea Bulgariei

După ce ne-au bătut la turism, bulgarii ne iau faţa şi la comerţ. Mii de români trec săptămânal Dunărea cu bacul, de la Călăraşi spre Silistra, şi se întorc acasă încărcaţi cu

După ce ne-au bătut la turism, bulgarii ne iau faţa şi la comerţ. Mii de români trec săptămânal Dunărea cu bacul, de la Călăraşi spre Silistra, şi se întorc acasă încărcaţi cu alimente, îmbrăcăminte şi detergenţi

Hai la bulgari! Pentru turism? Nici pomeneală. Pentru cumpărături. Alimente, îmbrăcăminte, cosmetice. Pe străzile din Silistra au apărut indicatoare în limba lui Eminescu, să ştie oaspeţii, tot mai numeroşi, unde sunt centrele comerciale sau cârciumile. Ba la unele magazine poţi să plăteşti direct în moneda românească, în timp ce vânzătorii stau cu dicţionarul bulgar-român în buzunar. De, clientul nostru, stăpânul nostru!

Mergi de la Călăraşi pe o bretea cocoţată pe coama unui dig de apărare. Câţiva kilometri până la Dunăre. Ajungi la Chiciu. Aici se traversează fluviul cu bacul. De când cu integrarea în Uniunea Europeană a României şi Bulgariei, traficul a explodat. "Dom-ne, să vezi ce-i aici de vineri până duminică! Se face coadă de trei-patru kilometri. Maşini, lume. Lucrăm de dimineaţă până seara. Abia facem faţă. Înainte aveam două bacuri. Am mai adus unul. N-am mai văzut aşa ceva. Şi lucrez de 40 de ani pe Dunăre", zice Alexandru Dumitru, comandantul uneia dintre nave. Noroc că ne-am dus la mijlocul săptămânii. Circulaţia era "parfum". Merge lumea la cumpărături, zic. "Da, că şi eu mă duc o dată la trei-patru zile", aud de la căpitan. Face omul piaţa. Pâine, lapte, mezeluri, brânzeturi, carne, de toate. "E mult mai ieftin", explică şeful. Ajungem pe celălalt mal. Locul se numeşte Ostrov-Regie.

Circulaţia, dirijată în limba română

Cum cobori, aproape că te loveşti de gardul de la graniţă. Şi dincolo de gard, la doi paşi, blocurile cenuşii ale oraşului bulgăresc Silistra.

Lăsăm maşina la doi paşi de vamă şi hai la plimbare în Bulgaria. Trecem repede de punctul de control, unde doi vameşi, unul român şi altul bulgar, îşi pasează buletinele noastre, să le verifice pe rând. Gata. Mergem mai departe. Pe următorul gard scrie mare, în limba lor, "Bulgaria". Iar în spatele primului panou e altul, mult mai mare şi mai colorat. Credeam că am greşit drumul şi ne-am întors în România. Pe ditamai placa scria numai în româneşte. Adresele utile din urbe. Magazine, terase, cluburi şi lista e mai lungă. Ajungem la blocuri. Ca la noi. La parter, magazine. Vedem un loc cu mărfuri de toate felurile. Pe geam sunt marcate tot felul de cuvinte bulgăreşti. Dar cel mai mare "titlu" e în româneşte. Magazinului îi zice "Depozit". Intrăm şi dăm bună ziua. Un bărbat durduliu, între două vârste, vine repede la noi şi ne răspunde într-o românească stricată. Zice că e patronul, apoi se duce în spatele tejghelei şi de acolo ne arată o cărţulie cât palma. E dicţionarul bulgar-român. "Învăţat româneşte. Clienţi mulţi de la România. E nevoie de învăţat", râde omul.

Plata, direct în lei, în ţara levei

Ne căutăm prin buzunare. Nu avem decât lei de-ai noştri. Leva, ioc. "Nu problem dacă nu aveţi bani bulgari. Plătiţi cu lei. E buni", îşi freacă palmele comerciantul, bucuros de clienţi. Calcul simplu. O leva face aproape doi lei noi. Îmi spusese mai devreme căpitanul remorcherului că în Silistra sunt deja magazine, mai ales cele de alimente, care au început să vândă şi pe moneda românească, de câteva săptămâni încoace. Mă întorc la patronul bulgar, Milen Popov, după cum se recomandă. Vreau să ştiu ce face cu moneda românească pe care o încasează. Zice că e simplu. Se duce la Călăraşi, la o bancă, iar acolo transformă leii în euro.

Românul, frate cu bulgarul

Plecăm. Pe stradă întâlnim un bătrânel. Se plimba. Îl salutăm în româneşte. Se uită la noi ciudat. Apoi "rupe" şi el o dâmboviţeană de "baltă".

Când aude că suntem ziarişti, începe să se plângă de pensia mică. "Bine cu Europa. Fraţi români. Buletin. Treci graniţa. Eu pensie 90 de euro. Rău", zice Nicolae Ivanov, 72 de ani. Lasă, că nici la noi nu e mai bine, îl "încurajez" eu. Ajungem la o intersecţie. Pe unde s-o luăm? Culmea, singurul indicator de aici e tot în limba română. Pe o tablă legată de gardul unei şcoli scrie cu litere de-o şchioapă "magazin pentru români, confecţii de damă". Ajungem repede acolo. Vânzătoarea ne "miroase" imediat şi îi dă drumul pe limba lui Eminescu. Vrem să ştim preţurile. Ni le spune direct în lei. Dar în lei vechi. O geacă pleacă de la un milion şi ajunge, după calitate, până la trei milioane. Pantofi de vreo 500.000 de lei. Până la un milion.

50 de lei pentru 10 kilograme de brânză

Gata cu "excursia". Mai e puţin şi apune soarele. Şi aşa am venit târziu. N-am stat mai mult de o jumătate de oră la vecinii noştri. Să vă dăm nişte preţuri bulgăreşti. În lei româneşti. Pulpa de porc fără os e la mai puţin de 15 lei noi. Carnea tocată face 7 lei. Măslinele ajung 12 lei. La kilogram, evident. Mezelurile se învârtesc în jurul a 15 lei. Eram aproape de vamă. Ne ajung din urmă câţiva bărbaţi. Se luptau cu o grămadă de plase. Pline. Au venit oamenii de la Ploieşti până la Silistra.

Cum e? Întreb. "Am luat sticla de whisky cu 15 lei. Şi am dat 50 de lei pe zece kilograme de brânză franţuzească. Bine rău!", râd românaşii, care îşi făcuseră cumpărăturile de la un angro. Bulgarii ne promit numai preţuri mici. Şi ne mai aşteaptă pe la ei, zi de zi, dacă s-ar putea, după cum scrie pe alt panou de la ieşirea din ţara lor. Putem să-i refuzăm?