Românii pierd banidacă îi pun la bancă

Pentru prima dată după 2000, dobânzile bancare sunt atât de mici încât nu mai acoperă inflaţia. Spre exemplu, suma de 10.000 RON depusă la începutul anului, la care se adună o dobândă

Pentru prima dată după 2000, dobânzile bancare sunt atât de mici încât nu mai acoperă inflaţia. Spre exemplu, suma de 10.000 RON depusă la începutul anului, la care se adună o dobândă medie cuprinsă între 5,5 şi 6 la sută, va avea în ultima zi a lunii decembrie o valoare reală mult mai mică, echivalentul a 9.730 - 9.769 RON.
Inflaţia, prognozată pentru acest an la 7 la sută, va depăşi câştigurile. 10.000 RON depuşi la 1 ianuarie 2006 sunt bonificaţi în medie cu 600 RON de către băncile cu pondere semnificativă în sistemul românesc, respectiv cu 550 RON de către cele mai slab cotate. Aşadar, la sfârşitul anului, vom avea 10.600 RON, respectiv 10.550 RON, bani din care trebuie să plătim impozitul de 16% pe dobânda bancară, rămânând astfel cu un sold de 10.504 RON, respectiv 10.462 RON. Dar puterea de cumpărare va fi în decembrie cu cel puţin 7 la sută mai mică decât acum, pentru că aceasta este inflaţia. Scăzând 7 la sută din solduri obţinem ceva mai puţin decât am depus astăzi în bancă: 9.768,72 RON în primul caz, respectiv 9.729,66 RON în cel de-al doilea. Analiştii financiari numesc aceasta "dobândă real-negativă".
La întrebarea firească "de ce băncile au ajuns să ofere dobânzi situate cu câteva puncte procentuale sub nivelul inflaţiei", ar putea fi cel puţin două explicaţii. În primul rând, chiar BNR oferă băncilor, pentru depozitele plasate de acestea, o rată a dobânzilor de numai 7,28 la sută, la 12 luni. Pe de altă parte, băncile şi-au reorientat politica de atragere a resurselor. Până nu de mult, depozitele firmelor şi economiile populaţiei constituiau principala bază a veniturilor instituţiilor bancare. În ultima perioadă, dobânzile practicate la credite şi, în general, creditarea au devenit principala sursă de profit. Într-adevăr, la depozite se oferă, în medie, o dobândă de 5,5-6 la sută, în timp ce la credite se percepe un câştig de peste 12 la sută. Altfel spus, băncile cumpără lei cu "preţul" de 6 la sută din suma atrasă, apoi îi vând mai departe cu dublul acestui "preţ". Cam aceasta ar fi configuraţia circulaţiei banilor prin sistemul bancar românesc, care se pregăteşte pentru "marea schimbare" aşteptată de la investitorii străini.