Românii economisesc în lei şi se împrumută în valută

Pentru prima dată de la explozia creditului de consum, depozitele populaţiei sunt mai mari decât creditele contractate Febra împrumuturilor pentru dotarea gospodăriilor cu un frigider

Pentru prima dată de la explozia creditului de consum, depozitele populaţiei sunt mai mari decât creditele contractate

Febra împrumuturilor pentru dotarea gospodăriilor cu un frigider ori un aragaz nou s-a mai domolit. Pe ansamblu, veniturile românilor au mai crescut. În aceste condiţii, s-au pus mai mulţi bani de-o parte. Această nouă apetenţă pentru economii ar putea fi legată de creşterea împrumuturilor pe termen lung, mai ales în valută: românii păstrează bani ca să poată face un credit imobiliar.

Datele prezentate la sfârşitul săptămânii trecute de Banca Naţională arată că depozitele în lei (indiferent de scadenţă) ale gospodăriilor populaţiei erau, la data de 31 iulie, de 37,1 miliarde de lei, cu 51,2% mai mult decât în urmă cu un an.

Ritmul este aproape impresionant, dacă ne uităm pe stasticile din urmă, raportate în perioade similare. Spre exemplu, la 31 iulie 2006, economiile în lei ale populaţiei erau în creştere cu numai 18,7% faţă de anul precedent. Dar, în primul rând, ritmul de 51% este relevant pentru că a depăşit ritmul de creştere a creditelor în lei contractate de populaţie (acestea au ajuns, la sfârşitul lunii iulie 2007, la 28,9 miliarde de lei, în creştere cu 48,4% în ultimele 12 luni).

Această devansare este o premieră după 2004, anul îndeobşte considerat ca anul exploziei creditului de consum (începând cu faimosul "credit doar cu buletinul").

E drept că, în ultimul an, creditul populaţiei în valută a crescut cu 87% (până la echivalentul de 23,6 miliarde de lei), de două ori mai repede decât economiile în valută. Dar creşterea puternică a economiilor în lei a făcut să se ajungă, din nou, la o premiră pentru ultimii ani - total depozite ale populaţie (echivalentul a 55,2 3 miliarde de lei) peste total credite (echivalentul a 52,5 miliarde de lei).

În condiţiile în care dobânzile la depozite sunt, pe an ce trece, mai puţin tentante, iar dobânzile la împrumuturi încep cât de cât să scadă (ca urmare a concurenţei din sistemul bancar) poate părea un paradox această apetenţă "bruscă" a populaţiei pentru economisire.

"Creşterea economisirii în paralel cu creşterea veniturilor poate fi considerată un semn al îmbunătăţire a nivelului de trai", spune Liviu Voinea, directorul de cercetare al Grupului de Economie Aplicată. Dar, analistul arată că actuala creştere a economisirii poate fi influenţată şi de creditele contractate sau pe care populaţia se pregăteşte să le ia - spre exemplu, pentru plata asigurărilor ataşate creditelor ori constituirea unui avans consistent pentru credite mari.

De notat aici reorientarea populaţiei spre creditele în valută. Iar acestea se acordă, în general în sume mari şi perioade lungi (în special, pentru achiziţionarea unei locuinţe). De altfel, cum arată inclusiv datele BNR (vezi "Adevărul", 22 august), populaţia aproape că nu mai solicită credite pe perioade sub cinci ani, urmare a creşterii gradului de îndatorare, dar şi a restricţiilor impuse creditului de consum.

Reîntoarcerea la depozite bancare, "şansa" deficitului de cont curent

Dacă se confirmă în perioada următoare reîntoarcerea românilor spre economisire, sunt şanse ca şi deficitele tot mai mari ale economiei să intre într-o zonă acceptabilă de acoperire. Altfel, viitorul (cel puţin pe termen mediu) nu sună prea bine.

Ultimul record al deficitului de cont curent (diferenţa dintre intrările şi ieşirile de capital) estimat pentru acest an este de 11,5% din PIB de către Comisia Naţională de Prognoză (în primăvară), respectiv de aproape 14% de către organizaţii independente (spre exmplu, raportul de săptămâna trecută al Raiffeisen).

"Deficitul de cont curent va fi cel mai probabil singurul indicator asupra căruia vom opera o modificare în prognoza de toamnă", spune preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză, Ion Ghizdeanu.

El adaugă însă că modificarea nu va fi substanţială şi nu se va ajunge la 13%, pentru că sunt aşteptate o serie de evoluţii care să tempereze creşterea deficitului comercial, principalul responsabil pentru deficitul de cont curent.

Chiar dacă, din experienţă, în a doua parte a anului, importurile cresc mai repede (importurile energetice, dar şi importurile pentru investiţiile care se finalizează spre partea a doua a anului), de această dată se întrevede şi o creştere mai accentuată a exporturilor.

"Să luăm în calcul că leul, după creşterea puternică de la începutul anului, începe să intre pe o pantă de depreciere, care îi va ajuta pe exportatori. În plus, aceştia sunt ajutaţi şi de conjunctura internaţională", arată preşedintele CNP.

Spre exemplu, în primul trimestru al anului, chiar dacă volumul exporturilor a crescut foarte puţin (2,6%), valoric, creşterea a fost substanţială, datorită unei creşteri medii a preţurilor externe de 11%.

Expoturile nu ajung să bată importurile

"Revenirea" exporturilor nu înseamnă însă că aceastea vor ajunge să crească mai repede decât importurile. Prognozele arată că de-abia după 2010 s-ar putea ajunge la o asemenea situaţie, până atunci economia având nevoie de importuri pentru dezvoltare. Datele oficiale arată că, în aceste an (primele cinci luni), ponderea importului de bunuri de capital (pentru investiţii) a ajuns la 18,8%, depăşind importul de bunuri de consum (15,9%).

Dar, chiar dacă importăm tehnologie, aceasta nu se vede şi în exporturile cu valoare adăugată foarte mare - arată analistul Liviu Voinea. "În "95, potrivit Eurostat, 3% din exporturile româneşti erau <> . După 10 ani, proporţia este aceeaşi". Analistul crede că, aşa cum se prezintă lucrurile acum, soluţia reducerii deficitului stă în reorientarea exporturilor către state din afara UE, în special din imediata apropiere.

50%, acoperire din surse autonome

Până atunci, problema de bază rămâne cine finanţează deficitul. Până anul trecut, răspunsul confortabil era investiţiile străine directe, pentru că acopereau şi 80% din deficitul de cont curent.

La sfârşitul primului semestru din 2007, investiţiile (din care jumătate erau credite de la firma-mamă către filiala din România) mai acopereau sub 40% din deficitul de 7,8 miliarde de euro.

"Sigur, nu vom mai avea explozii investiţionale, dar putem conta pe surse autonome de finanţare, precum remiterile din străinătate, investiţiile de protofoliu şi fondurile europene nerambursabile. Una peste alta, vom avea o acoperire de peste 50%, ceea ce pentru 3-4 ani este un nivel acceptabil", spune Ion Ghizdeanu.

Liviu Voinea spune însă că, în afara investiţiilor străine directe, principala sursă de finanţare care poate fi luată în considerare la acoperirea deficitului este datoria externă, care însă creşte într-un ritm ameninţător de mare, care nu poate fi menţinut prea mult de economie.

Singurul respiro ar mai putea veni din schimbarea de trend a comportamentului financiar, respectiv economisirea va creşte mai repede decât împrumuturile care, în ultimă instanţă, alimentează consumul.