"Romanii par sa considere ziua nationala a Americii ca pe propria lor zi nationala!"

- declara Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti

Michael Guest a preluat functia de Ambasador al SUA in Romania pe data de 24 septembrie 2001. Avand o vechime de 20 de ani in serviciul diplomatic al SUA, Dl. Guest s-a specializat in afaceri europene. Experienta sa se concentreaza pe politici de securitate, incluzand NATO, si pe intarirea societatii civile si a legislatiei. Dl. Guest a intrat in diplomatie in anul 1981 si, la scurt timp dupa aceea, a preluat primul sau post la Consulatul General din Hong Kong. Din 1983 pana in 1985 a lucrat in domeniul politico-militar la Biroul de Securitate Europeana si Afaceri Politice. In aceeasi perioada a fost si membru al delegatiei SUA la negocierile pentru controlul armelor cu fosta URSS. In 1987 a fost numit Ofiter Politic la Ambasada SUA din Moscova pana in 1989 cand s-a inapoiat la Washington unde a preluat functia de Director Adjunct pentru Afaceri Politice la Biroul de Securitate Europeana si Afaceri Politice. In aceasta functie a avut urmatoarele responsabilitati: purtarea de discutii politice la NATO; organizarea participarii SUA la Conferinta pentru Securitate si Cooperare Europeana (CSCE de atunci); participarea ca membru al delegatiei SUA la intrunirea "Doi-plus-Patru" care a contribuit la reunificarea Germaniei. In 1991 a fost numit Consilier Politic Adjunct la Ambasada SUA de la Paris. Mai tarziu, intre 1996-1999 a avut functia de Adjunct al Sefului de Misiune la Ambasada SUA de la Praga, Republica Ceha, colaborand cu guvernul ceh in multe domenii care sunt actuale si in Romania. Inainte de numirea sa ca Ambasador al SUA la Bucuresti, Dl. Guest a avut functia de Secretar Asistent in exercitiu pentru Afaceri Legislative la Departamentul de Stat, intre ianuarie si mai 2001. In aceasta calitate a condus, permanent, dialogul dintre Departamentul de Stat si Congres in domeniul politicii externe. Tot in cadrul acestui birou, Afaceri Legislative, din mai 1999 a avut functia de Secretar Asistent Adjunct Principal. Intre 1985-1986, Dl. Guest a lucrat la Casa Alba ca Secretar Asistent de Presa, iar din 1994 pana in 1996, Secretar Executiv Adjunct al Departamentului. Dl. Guest detine o diploma "Master" in Afaceri Externe de la Universitatea din Virginia (Charlottesville, Virginia) si o diploma in Stiinte Politice si Istorice de la Universitatea Furman (Greenville, Carolina de Sud). Inainte de a intra in diplomatie, a urmat cursuri postuniversitare in economie internationala la Universitatea din Toulouse, Franta. - Aveti vreo amintire personala deosebita legata de 4 iulie pe care ati dori sa o impartasiti cititorilor nostri? - Pentru mine, ca pentru majoritatea americanilor, Ziua Independentei se sarbatoreste prin traditie cu familia si prietenii. Biserica unde tatal meu era preot organiza, de obicei, jocuri de baseball, precum si alte sporturi, urmate de un gratar urias. Biserica oferea hamburgeri si crenvursti, iar enoriasii aduceau bauturi, prajituri, salata de cartofi, salata de varza, precum si toate "adaosurile" pentru gratar - cum ar fi ketchup, mustar, ceapa, rosii si salata verde. Mai tarziu, cand m-am mutat la Washington, ma duceam uneori in centrul orasului, la Mall (n.red. pajistea de la poalele Capitoliului), sa ascult concertul special oferit de orchestra simfonica nationala. Desi era intotdeauna placut, nu m-am distrat niciodata atat de bine ca in zilele lipsite de griji ale tineretii mele din Carolina de Sud. - Credeti ca in ultima jumatate de veac s-a petrecut vreo schimbare semnificativa in modul in care sarbatoresc americanii 4 iulie? - Nu, nu cred. In multe privinte, 4 iulie este mai mult o sarbatoare a comunitatii si spiritului american decat a independentei Americii. Asa a fost de cand imi aduc eu aminte. Cu toate acestea, dupa tragediile de la 11 septembrie din Statele Unite, 4 iulie a devenit cumva mai patriotic, un moment de pomenire asociat pentru multi cu o intelegere mult mai profunda a ceea ce inseamna cu adevarat libertatea. - Ca diplomat, ati avut fara indoiala prilejul sa vedeti cum se sarbatoreste 4 iulie in diverse tari, inclusiv in Romania. Ce credeti despre modul in care sarbatoresc romanii ziua nationala a Americii in comparatie cu alte natiuni? - Anul trecut am fost coplesit de modul in care a fost sarbatorit 4 iulie in aceasta tara. Romanii par sa considere ziua nationala a Americii ca pe propria lor zi nationala! Sunt foarte mandru de lucrul acesta. Anul trecut am vazut o multime de oameni purtand tricouri si bandane cu steagul american, iar in jurul lacului Herastrau se stransese o multime impresionanta, dornica sa priveasca jocurile de artificii oferite de Camera de Comert Americana. Imi amintesc cum, la vederea steagului american care flutura pe masina mea, oamenii de pe margini aplaudau si faceau semnul victoriei. Am incercat un sentiment minunat. Nu cred ca am fost vreodata atat de mandru ca sunt american cum am fost aici, anul trecut, la 4 iulie. Nicaieri n-am mai incercat un asemenea sentiment, nici macar la Washington, capitala natiunii mele. - Ce credeti despre modul in care romanii sarbatoresc ziua lor nationala, in comparatie cu americanii? - E un mod foarte diferit de a sarbatori - mult mai retinut, daca ne gandim la gratarele si mesele noastre in aer liber. E adevarat ca, in 4 iulie este vara, iar ziua dumneavoastra nationala este iarna, asa incat diferentele de acest gen nu sunt de mirare! Si trebuie sa recunosc ca, in calitatea mea de diplomat, eu particip la manifestarile oficiale organizate de guvern. Poate ca romanii de rand sarbatoresc in casele lor si in comunitatile din care fac parte intr-o maniera mult mai spontana si mai vesela decat cea la care am avut eu ocazia sa fiu martor. - Ati vizitat multe locuri in tara noastra si ati intalnit o multime de romani. Exista vreo parte a Romaniei care sa va aminteasca de tara dumneavoastra? -Exista ceva in Bucovina care imi aminteste de zonele mai rurale din Carolina de Sud, locul unde am crescut. Nu pot spune insa cu precizie de ce. Evident ca noi nu avem uluitoarele manastiri din tinutul Sucevei; avem, in schimb, o multime de biserici vechi de tara si, intr-un fel, pasunile sculptate in contururi dulci in verdele muntilor imi amintesc de regiunea Piedmont, acolo unde am crescut. La fel si peisajele, dureros de frumoase, pe care le-am gasit cuibarite in lanturile de munti din Bucovina. Uneori, mi-e tare dor de Carolina de Sud, dar inima ma trage mereu inapoi spre Bucovina, acolo unde ma simt in foarte mare masura ca acasa.