Romanie, saracie

Adusi la exasperare de inlantuirea in saracie, fara perspective de a se elibera in tara lor, in aceasta viata, romanii isi cauta bunastarea "dincolo", cu orice pret: riscandu-si timpul ramas de trait,

Adusi la exasperare de inlantuirea in saracie, fara perspective de a se elibera in tara lor, in aceasta viata, romanii isi cauta bunastarea "dincolo", cu orice pret: riscandu-si timpul ramas de trait, pentru cateva sute de euro sau sekeli. Muncind intr-un an cat intr-o viata in Romania, uneori in conditii inumane, uneori cu bomba explodand in blocul sau trenul de alaturi si omorand rude, prieteni. Daca Guvernul de la Tel Aviv n-ar fi pus piedici de netrecut in calea migratiei muncitorilor straini, romanii ar fi continuat sa invadeze Israelul, chiar daca tot al doilea conational s-ar fi intors in tara intre patru scanduri sau in fiole - functie de resturile ramase dupa atentate. Intre un tren care i-ar duce la cules de capsuni, in Spania, trecand pe langa un acolit al lui bin Laden butonand la un celular, si un tren care i-ar repatria fara riscuri, romanii dau clar de inteles ce ar alege: "Sa traiesti o viata intreaga in saracie, tot un fel de bomba e, dar cu efect intarziat", si-a explicat determinarea de a ramane in Spania o culegatoare de capsuni. Romanii care au plecat sa munceasca "afara" nu primesc statut de refugiati. Totusi, multi s-ar putea plange, pe buna dreptate, ca au fost alungati din tara de promisiunile neacoperite si statisticile trucate de guvernanti. Sa ne gandim doar la sutele de mii de concediati colectiv din perioada Ciorbea-Vasile, carora li s-au promis (noi) locuri de munca. Au vazut doar cum s-au tocat aiurea si deturnat sute de milioane in valuta, fonduri externe, destinate crearii acelor locuri de munca. Cu satisfactia sportivului care a castigat medalia de aur olimpica, Guvernul Nastase se impauneaza cu o statistica oficiala, care arata ca, in Romania, saracia a scazut in 2003, fata de anul 2000. Inca nu stam chiar ca in 1996 - cand si-atunci era dezastru -, inca un sfert din populatie traieste sub pragul saraciei, stabilit, cine stie cum, la 1,75 milioane lei, dar, chipurile, e mai bine. Nu trebuie sa contrazicem sau sa punem sub semnul intrebarii concluziile avansate de specialistii Comisiei guvernamentale Anti-Saracie, pentru a dovedi ca, de fapt, nu e mai bine. Sau ca, daca pentru unii - putini - e mai bine, pentru altii - multi - e mai rau. Si ca protectia sociala consecutiva cresterii economice n-a facut decat sa redistribuie saracia, stimuland, pe alocuri, nemunca. Ca majoritatea celor care si-au imbunatatit standardul de viata, iesind din saracie prin munca cinstita, pot fi gasiti pe plantatiile spaniole, prin abatoarele nemtesti si hotelurile italiene sau printre rudele lucratorilor din strainatate. In mod pervers, statisticile incomode au fost si sunt ascunse cu dibacie. Statistica saraciei a fost data publicitatii prin grija celor de la Banca Mondiala. In continuare, nu se spune, oficial, cati romani muncesc la negru si cati in strainatate. In privinta acestora din urma, nu se stie (?) nici macar numarul celor care au contracte in regula, darmite al celor exploatati in economiile subterane. Castigul de moment este ca statul scapa de o povara: daca nu ar munci la negru, in tara sau in strainatate, romanii respectivi ar provoca un somaj de proportii, cu efecte explozive. Necunoscand, vezi Doamne, amploarea exacta a fenomenului muncii la negru, statul se poate face ca il combate, tolerandu-l in realitate sau chiar incurajandu-l si obtinand, astfel, o statistica a somajului demna de lauda Europei. O astfel de politica submineaza, insa, viitorul. Munca la negru inseamna neplata oricaror forme de asigurari - de somaj, de sanatate, de pensie. Prin urmare, cei apti de munca, care nu se regasesc, acum, in statisticile somajului, fara sa fie angajati cu forme legale, vor aparea, peste 10-20-30 de ani, in statisticile protectiei sociale. Adica, vor fi tinuti in spate de copiii nostri. Aceiasi copii care, astazi, sunt categoria de varsta cea mai afectata de saracie: o treime dintre copiii Romaniei si tinerii cu varsta de pana la 24 de ani traiesc in saracie. Acea saracie exprimata prin suma de 1,75 milioane lei venit lunar - mai putin de 45 de euro, cati se castiga in Spania, intr-o zi.