Romania 2007 = Romania 2001

Proiectul bugetului de stat pentru 2004, pe care Parlamentul se pregateste sa-l ia la forfecat, incearca sa redea romanilor buna dispozitie. Un ritm de crestere inalt, de 5,5%, o inflatie exprimata,

Proiectul bugetului de stat pentru 2004, pe care Parlamentul se pregateste sa-l ia la forfecat, incearca sa redea romanilor buna dispozitie. Un ritm de crestere inalt, de 5,5%, o inflatie exprimata, pentru prima data dupa 1990, printr-o singura cifra sunt obiective ambitioase, menite sa inspire incredere in ziua de maine. Romanii, care de trei ani tot asteapta ca performantele economice ale Guvernului Nastase sa se faca simtite si in farfuria lor, sunt insa destul de sceptici. Neincrederea populatiei este justificata indeosebi de lipsa de transparenta in cheltuirea banului public. Cheia intelegerii intregului buget de stat se afla sub o caciula pusa anume pentru ca simplul cetatean sa nu stie ce este acolo. O parte din sumele inscrise la un capitol de cheltuieli sunt transferate la alt capitol, astfel incat ceea ce se vrea sa se ascunda de ochii contribuabililor se gaseste in diferenta dintre cele doua capitole. Printr-o astfel de operatiune se poate afla, de exemplu, ca in bugetul pentru 2004 subventiile cu caracter economic se ridica la 4,8% din PIB. O suma atat de importanta (circa 2,5 miliarde de euro) n-a mai fost prevazuta decat in bugetul pentru 2001, cand social-democratii, reveniti la putere, au tinut sa-si onoreze o parte din promisiunile electorale, indeosebi cele legate de reactivarea locurilor de munca neperformante. De altfel, intreprinderile cu pierderi nu ar putea supravietui daca nu ar primi subventii de la buget si nu ar fi pasuite la plata darilor catre stat. Atat subventiile, cat si datoriile fata de buget se ridica, fiecare, la peste 4% din PIB pe an. Cum s-ar putea ridica nivelul de trai al romanilor in conditiile in care castigul anual este de 5%, iar pierderea e dubla? Guvernul Nastase le-a dat o raza de speranta in 2002, cand a inceput sa asaneze economia si sa reduca subventiile. Bucuria romanilor a fost insa de scurta durata, pentru ca in anul urmator reforma a stagnat si uriasele sume de bani aruncate in "gaurile negre" din economie nu s-au mai redus. Dimpotriva, se asteapta, chiar dupa privatizarile de imagine de la sfarsitul lunii septembrie, sa creasca usor. Surpriza este insa furnizata de proiectul de buget pentru 2004, in care subventiile economice sunt ridicate din nou la nivelul-record din 2001. Aproape jumatate din subventii (2,1% din PIB) se vor indrepta spre agricultura, care va primi o suma dubla fata de anul precedent. Guvernul a promis ca va ajuta gospodariile mici, sub 5 ha, cu doua milioane de lei pentru fiecare ha. Agricultura are, intr-adevar, nevoie de bani, si inca de foarte multi bani, pentru ca este sectorul cu cea mai slaba eficienta economica (45% din populatia tarii realizeaza doar 11-13% din PIB). Cu o agricultura atat de inapoiata, Romania nu va putea intra niciodata in Uniunea Europeana. Este nevoie de o alta structura, moderna, a economiei rurale, in care oamenii sa nu mai depinda exclusiv de cultura pamantului. Dar o astfel de structura nu se poate crea prin stimularea micilor gospodarii ineficiente, care abia asigura traiul taranului de pe o zi pe alta. Cealalta jumatate din subventii se va duce in industrie, unde, in pofida unor importante privatizari, se produc inca pierderi mari. Cresterea arieratelor nu indica altceva decat faptul ca intreprinderile neperformante nu se restructureaza si continua sa supravietuiasca prin neplata furnizorilor si a bugetului de stat. Un alt fenomen, deosebit de ingrijorator, este intoarcerea la stat a tot mai multe societati privatizate, in special cu investitori autohtoni. Fenomenul renationalizarilor se datoreste faptului ca noii proprietari nu si-au respectat angajamentele din contract, indeosebi cele legate de investitii capabile sa repuna pe picioare intreprinderile respective, care stateau in continuare cu mana intinsa la stat. Fapt insa si mai preocupant este absenta perspectivei. Din proiectiile Ministerului Finantelor rezulta ca Romania anului 2007 va arata la fel ca Romania anului 2001, ca si cand in economie nu s-ar intampla nimic. In toti acesti ani, veniturile bugetare se mentin la acelasi nivel (circa 30% din PIB). E drept, unele impozite scad, dar altele cresc. Altfel spus, ceea ce se pierde prin reducerea CAS-ului se castiga prin cresterea accizelor si a impozitului pe profitul exportatorilor, care in anul 2004 se va dubla. Cauza slabelor incasari bugetare este insa alta: lipsa de preocupare. Scaderea impozitelor ar trebui, in mod normal, sa aduca la suprafata mai multi contribuabili. In Romania se intampla, insa, exact pe dos. Cand se reduc impozitele, la buget nu vin mai multi, ci mai putini bani, pentru ca lipsesc constrangerile tari. In loc sa amelioreze colectarea veniturilor, care i-ar aduce suficiente resurse pentru a scoate sanatatea sau invatamantul din actuala criza fara precedent, Ministerul Finantelor are alte preocupari. In proiectul de buget pentru 2004, si-a propus sa realizeze economii de 0,2% din PIB la dobanzile platite pentru datoria publica. Fireste, orice economie, oricat de neinsemnata ar fi, e bine venita. Cu o conditie: leacul folosit sa nu fie mai rau decat insasi boala. Or, ce face Ministerul Finantelor? Pentru a forta obtinerea de economii, Finantele nu mai recunosc, de o buna bucata de vreme, dobanda pietei interne. In asemenea conditii, bancile, care n-au mai cumparat titluri de stat ca inainte, s-au trezit ca multi bani zac nefructificati in seifuri. Pentru a nu le produce pierderi, au pompat banii respectivi in economie. Intreprinderile au luat credite din care au facut importuri. Exporturile n-au mai putut tine pasul cu importurile, fapt ce a dus la cresterea alarmanta a deficitului comercial. Derapajul extern va trebui insa corectat. Cum? Prin strangerea curelei. Inflatia, care ii va obliga pe romani sa se intinda cat ii tine plapuma, va restabili echilibrul, dar cu costuri sociale ce pot depasi de zeci de ori economiile pe care intentioneaza sa le faca Ministerul Finantelor. Principalul risc pe care Guvernul Nastase, preocupat pana acum doar de castigarea alegerilor din 2004, il ignora este deci scaparea de sub control atat a stabilitatii economice, cat si a celei sociale.