Înapoi la România

Ceva rămâne neclar: care vor fi temele viitoarei campanii electorale Şi acum, ce-ar trebui să facem, după schimbul de replici care a prefaţat sezonul politic de toamnă? Să-i încurajăm

Ceva rămâne neclar: care vor fi temele viitoarei campanii electorale

Şi acum, ce-ar trebui să facem, după schimbul de replici care a prefaţat sezonul politic de toamnă? Să-i încurajăm de pe margine? Să punem reporterii să umble de la un om politic la altul, ca să ceară replica şi apoi replica la replică, aşa, cam după modelul ştirilor sportive de la 8 seara?

În definitiv, umflarea în pene a liderilor politici de acum, de la sfârşitul vacanţei de vară, seamănă cu declaraţiile ameninţătoare pe care şi le aruncă unii altora "oamenii de fotbal", înaintea derby-urilor.

Asta se vede. Altceva rămâne încă neclar: care vor fi temele viitoarei campanii electorale? Ce-şi vor propune, aşadar, să rezolve cu prioritate partidele care vizează guvernarea?

Până acum, guvernările se axau pe două direcţii principale: gestionarea crizei economice interne şi îndeplinirea condiţiilor pentru aderarea la organizaţiile euroatlantice. Însă lucrurile s-au schimbat fundamental. Acum, discuţiile ar trebui să se mute înspre gestionarea inteligentă a creşterii economice.

Marea problemă aici este că, dincolo de rezultatele economice, sectorul public trece printr-o criză profundă. Lăsat în pace şi scăpat de povara susţinerii unor întreprinderi-mamul de stat ineficiente, sectorul privat a crescut spectaculos. Dar infrastructura a ajuns o piedică în calea continuării dezvoltării unor regiuni întregi.

De exemplu, grupul Mercedes a ales un oraş din Ungaria, şi nu unul din România, ca locaţie a viitoarei sale fabrici, din cauza avantajelor oferite de infrastructura din ţara vecină. Sistemele de sănătate şi educaţie traversează o criză acută de personal şi de credibilitate. În plus, evenimentele de la Craiova arată cât de nesigură poate fi viaţa în marile oraşe.

România nu poate continua să se dezvolte, iar aceasta să nu se reflecte în creşterea calităţii vieţii cetăţenilor ei: autostrăzi, şosele mai bune, educaţie şi ocrotire a sănătăţii de calitate mai ridicată, mai multă siguranţă şi civilizaţie pe străzi. Toate acestea presupun însă o adevărată revoluţie în cadrul sectorului public, în paralel cu deschiderea porţilor către sectorul privat, acolo unde acesta se poate dovedi mai eficient.

Din păcate, acest început de toamnă nu ne-a adus o astfel de discuţie. Timp până în 30 noiembrie ar mai fi. Dar are cineva curajul de a paria că dezbaterea chiar va avea loc ?