Dosar: România, sub dictatura funcţionarilor de ghişeu

Anul trecut, Guvernul a disponibilizat zeci de mii de bugetari, dar lanţul birocratic a rămas intact. În această săptămână, Dosarul „Adevărul“ a făcut o radiografie a zecilor de drumuri pe care sunt nevoiţi să le facă românii pentru obţinerea unor documente oficiale sau autorizaţii.

Cartea de identitate, principalul document al oricărui cetăţean român, nu poate fi obţinută fără cel puţin trei drumuri. Unul dintre paşi este procurarea timbrului judiciar de un leu. La Serviciul Evidenţa Populaţiei, acolo unde se realizează documentul, nu poate fi plătită nicio taxă.
Obţinerea tuturor avizelor pentru construcţia unei case este un obiectiv aproape imposibil de realizat pentru un om obişnuit. Pentru înmatricularea unei maşini sunt necesare mai multe drumuri prin tot oraşul. La sfârşit, e posibil ca autoturismul respectiv să aibă deja rodajul făcut.

Totul se întâmplă mult mai rapid la vecinii noştri bulgari sau unguri. În România, pare că fiecare instituţie este stat în stat. De multe ori, este o lipsă totală de comunicare chiar şi între departamentele aceluiaşi organism. Şi asta se întâmplă în condiţiile în care toate instituţiile importante au fost informatizate.

În 2011, Guvernul a anunţat că vor mai fi daţi afară circa 50.000 de bugetari. Aceasta este şansa de a reforma şi sistemul administrativ, nu doar de a fi îndeplinit planul în faţa FMI. Mai-marii ţării ar trebui să înţeleagă faptul că interconectarea bazelor de date ar putea rezolva o mare parte din probleme şi ar costa mai puţin, pe termen lung, decât salariile unor funcţionari ţinuţi artificial în sistem.

România, sub dictatura birocrației

Românii sunt obligaţi să stea la cozi imense pentru a-şi plăti dările la stat Foto: Mircea Păun

Contribuabilul este nevoit să facă drumuri între ghişee, să stea ore întregi la coadă şi să completeze nenumărate formulare doar pentru a plăti bani la stat. Peste 75.000 de bugetari au fost concediaţi anul trecut. Guvernul a ratat însă ocazia de a reforma sistemul, întrucât de „plimbătorii de hârtii" nu s-a atins nimeni. Românul este nevoit, în continuare, să umble cu valiza de acte pe la zeci de ghişee pentru aproape orice. Statul nu stă mai bine fiind incapabil să ofere oamenilor posibilitatea de a-şi plăti rapid taxele, impozitele şi amenzile. Un cerc vicios ce pare a nu-i interesa pe mai-marii ţării mulţumiţi doar cu disponibilizările angro. În momentul de faţă, aproape toate instituţiile statului sunt informatizate, dar bazele de date nu sunt interconectate. Rezultatul: funcţionarii te plimbă după zeci de adeverinţe ştampilate în loc să dea un simplu click. Dar astfel îşi justifică existenţa miile de angajaţi mereu nervoşi din spatele ghişeelor.

Înmatricularea unei maşini durează, în România, aproape o săptămână.  După semnarea contractului de vânzare-cumpărare, cel care vrea să dea maşina trebuie să meargă la circa financiară  pentru a radia fiscal autovehiculul. Cumpărătorul ia fişa de înmatriculare ştampilată în dreptul vânzătorului şi merge la circa financiară de care aparţine pentru a înregistra maşina. Tot acolo se plăteşte o taxă de înmatriculare. Urmează plata contravalorii certificatului de înmatriculare, care se face la bancă.

Între timp, cumpărătorul trebuie să facă o programare la RAR pentru certificatul de autenticitate al maşinii. Cu toate aceste acte în braţe, plus dovada plăţii asigurării RCA, vânzătorul şi cumpărătorul trebuie să se prezinte la birourile de înmatriculări ale poliţiei. Acolo se mai plăteşte contravaloarea plăcuţelor de înmatriculare, iar actele maşinii sunt gata în cel mult 24 de ore.

În cazul în care autoturismul este adus din altă ţară, procedura impune şi un drum la trezorerie pentru a fi plătită contravaloarea taxei de poluare. Acelaşi lucru trebuie făcut şi în cazul maşinilor noi, cumpărate de la reprezentanţă.

O excepţie: Arad

Aradul este singurul judeţ în care autorităţile au reuşit să scurteze drumurile celor care îşi cumpără o maşină, semn că se poate. De aproape doi ani, toate taxele se plătesc la sediul RAR din oraş, mai puţin cea de poluare, care se încasează la Finanţe. „Mi-am cumpărat o maşină second, din Germania. Am plătit drumul câteva sute de euro, plus taxele pentru firma de intermedieri, plus taxa de poluare. În total aproximativ 1.000 de euro fără costul maşinii", a declarat Mihai Tomoioagă, din Arad.

Cei care nu apelează la o firmă de intermedieri auto trebuie să ştie că la sediul RAR din Arad se întocmeşte tot dosarul de înmatriculare. După ridicarea actelor de la RAR, urmează două drumuri la sediul Finanţelor Publice Arad: o dată pentru lăsarea actelor pe baza cărora este calculată taxa de poluare şi a doua oară pentru plata taxei. „Nu am avut probleme niciodată. Nu se stă la rând. Trebuie venit însă de două ori", spune Călin Arusti, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Arad.  ;  Ana Maria Loga, Claudia Untaru

Eficienţa maghiară

În Ungaria, proprietarul maşinii primeşte numerele definitive în aceeaşi zi. „Proprietarul maşinii ia legătura cu reprezentanţa firmei producătoare, iar de aici i se întocmesc toate actele, fie că maşina e nouă, fie că e second-hand. Astfel, în doar câteva ore, proprietarul are maşina înmatriculată", a declarat Traian Cresta, viceprimarul oraşului Battanya din Ungaria.

Doar câteva ore în Bulgaria

În Bulgaria, înmatricularea se face de regulă într-o singură zi, astfel că un român care pleacă din Bucureşti spre Ruse la şase dimineaţa se întoarce seara în România, la volanul maşinii proprii, cu număr bulgăresc. Asta pentru că RAR-ul bulgăresc împarte acelaşi sediu cu Poliţia Rutieră. Acolo se plătesc toate taxele necesare.

Ce spun autorităţile

Conform Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, au fost demarate formalităţile pentru dezvoltarea unei aplicaţii informatice care va permite serviciilor publice comunitare încasarea  tuturor taxelor aferente unei înmatriculări.

Timbru de un leu pentru buletin

Cartea de identitate se obţine relativ simplu, cel mai greu lucru de procurat fiind timbrul fiscal de 1 leu care se găseşte, teoretic, la Poştă. Mai este de achitat o taxă la CEC de 7 lei. La poliţie trebuie prezentat certificatul de naştere în copie şi original, precum şi actul de proprietate al casei. Cei care nu au casă proprietate personală, trebuie să vină cu contractul de închiriere sau să găsească pe cineva să-i ia în spaţiu.

În ultimul caz, la poliţie trebuie să se prezinte şi proprietarul casei respective. Buletinul este gata în aproximativ şapte zile. Evident că toate taxele ar trebui să fie plătite acolo unde se face cartea de identitate, adică la poliţie.

Amenzile de circulaţie pot fi plătite pe loc

Cereţi-le agenţilor de circulaţie să vă primească banii de amendă!  Foto: Dorin Constanda

Pentru a evita tevatura plăţii unei amenzi banale de circulaţie trebuie să ştiţi că acestea pot fi achitate, pe loc, la agentul care a constatat contravenţia. De cele mai multe ori, poliţiştii vă trimit direct la bancă sau la administraţia fiscală. Trebuie să insistaţi să plătiţi pe loc, conform prevederilor legale, şi să primiţi chitanţă. Altfel, va trebui să faceţi un drum la o bancă, iar dovada achitării contravenţiei trebuie trimisă la Serviciul Poliţiei Rutiere pe raza căruia a fost aplicată sancţiunea.

Chiar şi aşa, este bine să păstraţi o copie după chitanţă pentru situaţia în care amenda se pierde între poliţie şi Fisc. În multe localităţi există şi posibilitatea achitării contravenţiei direct la sediile administraţiilor financiare locale. În urmă cu câţiva ani, autorităţile au anunţat înfiinţarea unui ghişeu online de plată a impozitelor, taxelor şi amenzilor. Aceasta ar fi fost soluţia cea mai eficientă de a reduce mulţi paşi birocratici. Din păcate, acest ghişeu electronic nu funcţionează nici în momentul de faţă.

www.ghiseul.ro - lansare amânată

Deşi trebuia să fie funcţional din această lună, mult lăudatul sistem electronic de plată online a taxelor şi impozitelor (SNEP) - www.ghiseul.ro - este şi astăzi inutilizabil. Lansarea a fost amânată, iar termenul este incert. Sistemul este aşteptat cu interes şi de funcţionarii publici, care speră că SNEP le va uşura considerabil munca. „Cu siguranţă că acest portal nu va ajunge la maturitate în 2011, dar poate că peste câţiva ani contribuabilii vor conştientiza importanţa şi utilitatea lui. Orice lucru care poate moderniza sistemul actual de plată a taxelor şi impozitelor este de bun augur. Chiar dacă SNEP nu va fi perfect, sperăm să fie măcar perfectibil", a declarat pentru „Adevărul" Sebastian Oprescu, preşedintele Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici.

O lună pentru înfiinţarea PFA

Nervi, drumuri şi o groază de bani cheltuiţi de persoanele cărora firmele la care se angajează le-au cerut să-şi creeze singuri PFA (Persoană Fizică Autorizată). Una dintre aceste persoane este o studentă din Iaşi care a fost admisă să lucreze la un call center din municipiu. Tânăra a umblat nu mai puţin de o lună şi a cheltuit 800 de lei pentru a-şi face actele de angajare.

Acte peste acte

Practic, tânăra a făcut naveta de la Iaşi la Vaslui, locul natal pentru a-şi întocmi dosarul pentru PFA.„A fost foarte multă umblătură. A trebuit să stau la o grămadă de ghişee din Casa de Pensii şi din Casa de Sănătate din Vaslui, a trebuit să-mi fac o rezervare pentru PFA la Registrul Comerţului şi a doua zi să revin ca să o iau, am avut nevoie şi de o adeverinţă de rol de la Primăria Vaslui, am fost şi la Universitate pentru a-mi elibera diploma de studii. Toată luna noiembrie am umblat din instituţie în instituţie pentru a aduna toată această hârţogăraie", spune tânăra.

După ce a scăpat de adunat acte a aflat de la firma din Iaşi că trebuie să-şi facă şi ştampilă, lucru care i-a mai întârziat angajarea cu încă vreo două zile. „Nimeni nu mi-a spus că se poate face ştampila pe loc şi m-a mai ţinut încă vreo câteva zile în aşteptare. Am cumpărat registre şi am plătit mereu pe oriunde am fost. Am dat cam 600 de lei numai pe acte, dar cu tot cu transportul cred că se mai adaugă vreo 200 de lei", mai spune proaspăta angajată. ;Vasilica Costin

Sute de kilometri pentru un paşaport

Daniel Stanciu, un contribuabil păţit  Foto: Adevărul

Patru drumuri trebuie să facă hunedorenii care au nevoie de un paşaport. Pentru obţinerea lui, cei interesaţi trebuie să ştie din capul locului că totul începe şi se termină la Deva. Criza a redus în judeţ numărul centrelor de preluare a documentelor pentru eliberarea paşaportului de la 12 la unu. „Fondurile publice alocate au ajuns doar pentru dotarea cu aparatură foto specializată a centrului de la Deva. Restul s-au închis", spune comisar-şef Achim Stoica, şeful Serviciului Public Comunitar pentru Evidenţa şi Eliberarea Paşapoartelor Deva.
Aşa că, în funcţie de localitatea lor de domiciliu, cei care vor un paşaport trebuie să facă un prim „pas" lung de până la 150 de kilometri. 

Ajuns la Deva, contribuabilul îşi ia bonul de ordine după care, de obicei, începe căutarea unui serviciu public de fotocopiere a documentelor care trebuie prezentate în copie. Urmează cel de-al treilea drum, la Trezoreria Hunedoara, unde cetăţeanul achită două taxe, una de paşaport şi una consulară.

Cu documentele, copiile şi chitanţele obţinute, contribuabilul se aşază la o coadă pe trei rânduri, dacă nimereşte o zi cu 200 de solicitări de paşaport, sau, dacă e norocos, îşi depune documentele şi pleacă acasă. Nu a terminat încă. Îl mai aşteaptă drumul cel mai lung pentru a-şi ridica documentul de la Deva.

Patru drumuri

Daniel Stanciu vrea să-şi ajute un prieten stabilit în Austria şi a venit la serviciul paşapoarte pentru a afla de ce documente are nevoie amicul său. „Eu am noroc că sunt din Orăştie şi nu trebuie să străbat prea mulţi kilometri, cum fac cei din Valea Jiului, spre exemplu. În plus, nu ştiu de ce trebuie să aştepţi aşa mult după un paşaport şi de ce nu poate fi expediat prin curierat! Asta te-ar scuti de multe drumuri", a declarat bărbatul de 39 de ani. Există însă şi o „veste bună". Dacă până în această vară, obţinerea paşaportului necesita cinci drumuri, acum au rămas doar patru,  pentru că cele două taxe cerute nu mai trebuie plătite separat la CEC şi Trezorerie. ; Adrian Sălăgean, Iulia Tudor

Balamucul construirii unei case

Foto: Lucian Muntean

Îndeplinirea condiţiilor legale pentru ridicarea unei construcţii poate dura mai bine de şase luni. Simpla dărâmare a unui perete dintr-un apartament necesită, pe lângă zecile de avize, şi două planuri cadastrale. Pentru a putea ridica o casă trebuie, în primul rând, să obţineţi certificatul de urbanism de la Primărie pe baza unei cereri-tip şi a planurilor cadastrale vizate de oficiul de cadastru, la scările 1:5000 până la 1:500. După aceasta, se elaborează proiectul, în funcţie de dorinţele dumneavoastră, dar şi de condiţiile impuse de certificat. Trebuie obţinute apoi avizele de construire de la autorităţi, dar şi de la furnizorii de utilităţi (gaz, apă, curent).

Toate acestea pot dura luni în şir, ca să nu mai vorbim de zecile de condiţii impuse. Următorul pas este obţinerea Autorizaţiei de Construire de la Primărie, care are obligaţia să elibereze documentul în maximum 30 de zile de la depunerea tuturor documentelor mai sus-menţionate.

Se încep apoi lucrările de execuţie, după ce sunt anunţate atât municipalitatea, cât şi Inspecţia de Stat în Construcţii. Dacă există modificări faţă de proiectul aprobat de Primărie, acestea se pot face prin dispoziţii de şantier întocmite de proiectant şi se emite o nouă Autorizaţie de Construire. Se întocmeşte apoi cartea tehnică a construcţiei. La sfârşit se face recepţia lucrărilor de construire şi se declară încheierea acestora la Primărie şi la Inspecţia de Stat în Construcţii.

Pentru un om obişnuit, construirea unei case cu respectarea tuturor acestor condiţii este un obiectiv aproape imposibil de realizat. În fapt, cei care intenţionează să se înhame la un astfel de drum apelează în cele mai multe cazuri la serviciile unui arhitect care, contra sumei de 2.500-3.000 de euro, se ocupă de toate actele. Chiar şi aşa, obţinerea avizelor durează între trei şi şase luni.

Autorizaţia de demolare a unui perete

Pentru a dărâma un perete într-un apartament, trebuie, în primul rând, ca acesta să nu afecteze structura de rezistenţă a clădirii. Primul document care trebuie obţinut este Certificatul de Urbanism. Este nevoie de o cerere-tip, două planuri cadastrale, la scara 1:500 şi 1:2000, o copie după actul de proprietate şi după schiţa apartamentului şi un Certificat de Atestare Fiscală în original. Trebuie reţinut că este necesară plătirea unei taxe ce variază în funcţie de suprafaţă. Trebuie obţinută apoi Autorizaţia de desfiinţare a pereţilor, pentru care se completează o altă cerere-tip.

De asemenea, este necesar acordul Asociaţiei de Proprietari a blocului şi o declaraţie dată de notariat din care să reiasă că imobilul nu a fost înstrăinat, ipotecat, etc. Apoi pot începe lucrările şi ar trebui încheiat un contract cu o întreprindere de salubrizare privind transportul deşeurilor rezultate. Obţinerea tuturor acestor acte durează între trei şi şase luni. ;Silviu Brumă

Soluţie

Cei care intenţionează să-şi ridice o casă apelează în cele mai multe cazuri la serviciile unui arhitect care, contra sumei de 2.500-3.000 de euro, se ocupă de toate documentele şi avizele. Chiar şi aşa, obţinerea avizelor durează între trei şi şase luni.

Toate autorizaţiile, în numai două luni

David Repassy (36 de ani), din Budapesta, povesteşte că pentru a-ţi construi o casă în apropiere de capitala Ungariei ai câteva proceduri stricte de urmat. „Iniţial, trebuie să vorbeşti cu experţi care să alcătuiască planurile clădirii, să vadă pe ce fel de sol va fi construită casa. Ai nevoie de o declaraţie de la reprezentantul firmei care se va ocupa de construcţie, pentru că el va fi responsabil în cazul în care nu se respectă ceva. Aceste demersuri pot dura până la 20 de zile", povesteşte David.

Apoi se cer aprobări de la regia de apă şi canal, agentul de salubritate, şi compania care furnizează electricitate. Astfel, într-un interval de timp cuprins între 30 de zile şi 60 de zile, termen maxim legal, obţii avizul final pentru construcţie.

„După ce ai primit avizul de construcţie, trebuie să notifici Primăria că vrei să te apuci de lucru şi să aştepţi încă 15 zile înainte de a construi. Acest termen este necesar pentru ca Primăria să poată trimite notificări la vecini. Astfel, ei au timp să-şi exprime eventualele nemulţumiri legate de construcţie înainte să te apuci de lucru. Cine vrea însă să reducă aceste 15 zile poate să meargă personal la viitorii vecini şi să strângă semnături că nu au nimic împotrivă", a mai spus David Repassy. ; Georgiana Anghel

Înfrântă de birocraţia din România 

Ecaterina Artiomov spune că-şi va face actele la Chişinău

Ecaterina Artiomov (22 de ani) este din Streşeni, o localitate din Republica Moldova situată la aproximativ 20 de kilometri de Chişinău. În urmă cu patru ani a venit la Baia Mare ca studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii de Nord. Acum face masterul în „Drepturile Omului" şi se zbate să-şi facă rost de cetăţenia română pentru a se angaja. „Mai am doi fraţi, mama este casnică, iar tatăl meu este la muncă în Spania. Mi-aş dori să mă pot angaja pentru a mă întreţine singură", spune tânăra.

Teoretic, e cetăţean al României

În luna septembrie 2009, Ecaterina a început primele demersuri pentru obţinerea cetăţeniei române. S-a prezentat la Bucureşti la Direcţia Cetăţenie din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. „N-a fost foarte greu să obţin cetăţenia. Mi-am depus dosarul anul trecut în luna septembrie. A mers foarte uşor, iar la 10 noiembrie anul acesta am primit o scrisoare prin care eram înştiinţată că sunt cetăţean român", explică Ecaterina.

Abia după ce a primit acest document, care, de fapt, îi atestă calitatea de cetăţean român, dar nu-i conferă niciun fel de drept legal, a intrat în hăţişurile birocraţiei. Teoretic, Ecaterina este cetăţean român pentru că are actele care atestă acest lucru, dar practic nu e deloc aşa. „Trebuie să-mi transcriu toate actele, să primesc certificat de naştere, carte de identitate şi cod numeric personal", explică studenta.

Purtată pe drumuri

La 29 noiembrie, tânăra a plecat la Bucureşti la Serviciul de Stare Civilă, unicul loc din ţară unde se pot transcrie acest gen de documente. După ce a stat mai bine de zece ore la rând în frig şi ploaie pentru a putea intra, fata a renunţat. „În opt ore de program au intrat doar 33 de oameni, pentru că portarii fac legea acolo. Am vrut chiar să dau şpagă să intru, pentru că mi-a cerut unul dintre ei, dar am renunţat pentru că oricum nu ajungeam la timp la trenul de întoarcere", dezvăluie Ecaterina.

Dezamăgită, studenta a revenit la Baia Mare şi spune că va face aceleaşi demersuri, dar la Chişinău şi pe bani. „Am ales să merg la Chişinău, chiar dacă acolo aceste acte se plătesc cu 150 de euro. La Bucureşti, ele sunt gratuite, dar după umilinţa îndurată prefer să plătesc", a mai spus basarabeanca. ;Anca Miklos

„Avem nevoie de mai mulţi funcţionari"

Analistul economic Ilie Şerbănescu (foto) este de părere că nivelul birocraţiei din România nu diferă foarte mult de cel existent în alte ţări europene. „Efectele neplăcute ale birocraţiei însă, pe care le resimţi în faţa ghişeului, ţin de cultura noastră. Noi toţi suntem de vină", a precizat Ilie Şerbănescu pentru „Adevărul".

Analistul consideră că, pentru a diminua aceste efecte neplăcute, statul ar avea nevoie de mai mulţi funcţionari. „Sunt foarte multe domenii în administraţie - mai ales în cele unde se lucrează cu publicul - care au deficit de forţă de muncă. Aici mă refer la funcţionarul de ghişeu, cel care este prost plătit şi suprasolicitat, şi nu la mulţimea de «coate goale» care freacă hârtii în agenţii guvernamentale cu activitate obscură. De funcţionari de ghişeu avem nevoie, pentru că sunt foarte puţini, cred că până în o sută de mii. În ţările nordice, de exemplu, sunt de cinci ori mai mulţi funcţionari decât în România", a mai spus Ilie Şerbănescu.

El a adăugat că nu are încredere în aşteptatul sistem de plată online a taxelor şi impozitelor. „În esenţă, ideea este bună. Însă funcţionarea acestui sistem fără să întâmpine probleme de ordin tehnic este o condiţie care nu cred că va fi îndeplinită. Cu siguranţă, va fi haos total, o debandadă", a încheiat analistul. ;Răzvan Priţulescu

„Birocraţie de tip oriental"

Profesorul universitar Mircea Coşea, preşedintele Fundaţiei pentru Studii de Prognoză şi Strategie Economică (FSPSE), consideră că „nu nivelul birocraţiei contează, ci calitatea ei, birocraţia fiind indispensabilă unui stat modern".

„Birocraţia trebuie să fie un serviciu public de natură socială, care să servească cetăţeanul în relaţia lui cu instituţiile statului. În România, în schimb, avem o birocraţie de tip oriental, un instrument arbitrar al statului, perceput de cetăţean ca un duşman al său. Este o problemă de mentalitate. Un birocrat adevărat trebuie să fie în primul rând un consultant. Birocratul nostru, deşi un simplu angajat al statului, îşi creează un soclu mult prea înalt, de unde-l priveşte de sus pe cetăţean", a declarat profesorul Mircea Coşea pentru „Adevărul".