Romania - sponsorul sarman al Americii?

In toamna lui 2002, presedintele Bush imi spunea la Casa Alba intr-un interviu acordat ziarului Adevarul: "Romania este varful de lance al NATO spre Est". In noiembrie acelasi an, la Bucuresti,

In toamna lui 2002, presedintele Bush imi spunea la Casa Alba intr-un interviu acordat ziarului Adevarul: "Romania este varful de lance al NATO spre Est". In noiembrie acelasi an, la Bucuresti, presedintele SUA isi intarea spusele: "Vizita mea si a Laurei in frumoasa dvs. tara a fost scurta, dar prietenia si in curand alianta dintre tarile noastre vor fi de durata". La randul sau, secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, vorbea inaintea razboiului din Irak despre statele din Est ca despre "noua Europa, noii aliati ai Americii". La Praga, in noiembrie 2002, Romania a primit invitatia de aderare la NATO. La 2 aprilie, premierii a sapte state est-europene s-au aliniat pe peluza Casei Albe pentru ca tarile lor sa intre oficial in Alianta. Pentru Romania si Bulgaria, acest lucru a insemnat singura ancora valabila in Occident. Pentru alte cinci state, admiterea in NATO a insemnat mult mai putin, pentru ca de la 1 mai vor intra cu drepturi depline in UE. Formal, America si-a indeplinit angajamentele fata de Romania. Pentru prima data in istoria sa, securitatea Romaniei este cu adevarat garantata, admiterea in NATO fiind cel mai bun lucru intamplat tarii noastre de la Marea Unire incoace. Dar statutul de aliat al Americii a insemnat de-a lungul timpului mai mult decat protectia militara. Din Europa ravasita dupa al doilea razboi mondial si pana in Japonia, trecand prin Indonezia, alianta adevarata cu Statele Unite a insemnat, intre altele, si exportul de democratie si prosperitate. Or, in cazul Romaniei, pana acum statutul de aliat al Americii se manifesta intr-un mod unilateral. Compania americana Bechtel a primit fara licitatie un contract de 2,5 miliarde de dolari pentru constructia autostrazii Brasov-Bors. Atribuirea fara licitatie unei companii americane a celei mai mari lucrari de investitie de pana acum din Romania post-comunista a provocat furia Uniunii Europene, care acorda anual tarii noastre un ajutor nerambursabil de peste un miliard de euro. Cand Guvernul Romaniei a oferit lucrarea lui Bechtel a mizat pe o importanta contributie financiara americana la proiect, contributie care apoi s-a redus la zero. Mai mult, cu contractul in buzunar, Bechtel si-a luat partener de afaceri o companie din Turcia - nu dintr-o tara membra a Uniunii Europene - pe care a salvat-o astfel de la faliment. Lockheed Martin a primit si ea comenzi de la Guvernul Romaniei de circa 300 milioane de dolari pentru radare folosite intens de aviatia militara si civila si de meteorologi. Northrop Grumman a primit un contract de reabilitare a sase baze militare din Romania, in speranta ca una sau doua dintre ele vor putea fi eventual folosite ca baze permanente in tara noastra de cateva zeci de militari americani. Northrop vizeaza si alte proiecte, de circa 200 de milioane de dolari, cu guvernul roman. Firma Harris a livrat deja radiorelee de 100 milioane de dolari guvernului si pregateste o comanda de alte cateva zeci de milioane. Sunt numai cateva exemple de mari companii americane ce totalizeaza contracte de miliarde de dolari cu Guvernul Romaniei. Faptul ca firme din SUA obtin lucrari in Romania cu sau fara licitatie este bine venit. Adesea, companiile americane sunt lideri mondiali in domeniu, lucrarile sunt de cea mai buna calitate, pretul este corect, iar contractele sunt transparente - posibilitatile de coruptie fiind mult limitate. Singura problema este ca toate aceste contracte se fac exclusiv din putinii bani ai Romaniei si cu garantia totala si suverana a Guvernului roman. Acest lucru determina FMI - organism bazat in America - sa impiedice acordarea de Guvern a altor garantii pentru credite externe necesare infrastructurii, educatiei sau sanatatii. Firmele americane fac acelasi gen de afaceri ca in Romania si in Rusia sau China. Si atunci unde este statutul promis tarii noastre de aliat al SUA? Sa fie alianta valabila strict in domeniul militar? Este adevarat ca militarii romani din Afganistan si - fereasca Dumnezeu - din Irak mor ca si cei americani. Greutatile pe care le intampina sunt la fel si sangele lor are aceeasi culoare. Un aliat adevarat al SUA trebuie sa indeplineasca insa in afara criteriilor militare si un minimum de criterii in domeniul politic si al economiei de piata. Cum in mod evident Romania nu straluceste in aceste domenii, daca America ar fi cu adevarat interesata de aceasta alianta, ea ar trebui sa o ajute sau sa o oblige sa le indeplineasca. Or, in domeniul politic, deocamdata, Statele Unite pun in dificultate Romania in fata Bruxellesului prin presiunile pe care le fac pentru reluarea adoptiilor internationale. Si asta dupa ce, in aceasta primavara, Bucurestiul a fost in pericol de a-i fi fost suspendate negocierile de aderare la UE tocmai din aceasta cauza. In domeniul economic, situatia este de-a dreptul paradoxala: America, cea mai bogata tara a lumii, ia din Romania - cel mai sarac aliat din NATO - mult mai multi dolari decat a investit vreodata. Dolari care, ironia soartei, provin in cea mai mare parte din euro trimisi acasa de cei peste doua milioane de romani care muncesc in Uniunea Europeana. Alianta Americii cu Romania schioapata astazi din cauza Bucurestiului. Categoric, SUA au acum probleme globale mult mai importante decat cele privitoare la situatia din Romania. Dar de aproape doi ani, Guvernul roman nu s-a putut obisnui cu ideea ca tara a fost invitata si a intrat in NATO. Traumatizati de incertitudinea admiterii, devenita evidenta abia dupa 11 septembrie, oficialii romani nu indraznesc inca sa deschida gura pentru a spune ceva in fata oficialilor americani. Probabil ca nu e usor sa vorbesti in contradictoriu fara sa tremuri cu Powell, Rumsfeld sau Condoleezza Rice, cerand actiuni concrete si pentru Romania. Dar pana cand nu va indrazni cineva sa faca acest lucru, Romania nu-si va depasi statutul de aliat de mana a saptea al Americii.