Romania de protocol
0Fortat de imprejurari, Bebe Ivanovici, vestit baron de Ilfov, a devenit, miercuri, pentru cateva ore, prieten al naturii. Evenimentul s-a petrecut pe soseaua Bucuresti-Urziceni, pe un camp din
Fortat de imprejurari, Bebe Ivanovici, vestit baron de Ilfov, a devenit, miercuri, pentru cateva ore, prieten al naturii. Evenimentul s-a petrecut pe soseaua Bucuresti-Urziceni, pe un camp din apropierea localitatii Afumati. Aici, Bebe, ca un adevarat vataf de judet ce este, a dirijat toata functionarimea din zona la carat mormanele de gunoaie care agresasera retina premierului. Pana sa se intoarca Adrian Nastase de la Buzau, adica pret de trei-patru ceasuri, se facuse curat. Gunoierii de ocazie isi indeplinisera sarcina, dovedind inca o data ca reflexele comuniste functioneaza bine, chiar daca, de data aceasta, se declansasera cu o mica intarziere. Anuntul "Vine tovarasul!" baga, pe vremuri, in priza toata suflarea muncitoare. Fie ca aparea tovul suprem, fie vreun tov mai mic, traseul vizitei trebuia sa arate impecabil. Caci tovul trebuia protejat. El nu putea fi ofensat cu o realitate hada, apasatoare, ci rasfatat cu privelisti limpezi, armonioase, prefabricate ale societatii multilateral dezvoltate. Deplina satisfacere a tovului - ca incununare a oricarei vizite de lucru - dadea emotii puternice tovilor locali, care tresareau la orice miscare a indexului oficial. Cand tovul pleca multumit, burdusit cu "realizari" pe post de suveniruri turistice, se relaxau si ei in scaunele de primi si vici, bucurosi ca aveau sa-si pastreze privilegiile. Filosofia supravietuirii era simpla: realitatea este aceea pe care o vede tovarasul, restul nu exista. La 15 ani de la caderea comunismului, aceasta mentalitate are inca multi adepti. Responsabilii locali, alesi democratic, au aceleasi reflexe ca si predecesorii lor. Relatarile despre pregatirea vizitelor prezidentiale sau guvernamentale in orasele tarii sunt trase la indigo. Curatenie generala, asfaltari urgente, marcaje proaspete, aurolaci si cersetori evacuati, statui lustruite sau date cu negru incat voievozii neamului arata ca niste mauri sclipitori. Pentru locuitorii Iasiului, desele vizite ale lui Ion Iliescu sunt o binecuvantare, deoarece urbea se primeneste pe tot parcursul prezidential. Daca este iarna, muntii de zapada sunt carati la marginea orasului si trotuarele curatate, ceea ce inseamna o adevarata binefacere. Altfel, ca peste tot, zapada s-ar topi incet, transformand gunoiul ascuns sub ea intr-o pasta cleioasa, de culoarea catranului. Ceea ce i s-a intamplat lui Bebe Ivanovici a fost, fara indoiala, un accident. Daca ar fi fost informat din vreme ca seful de partid si guvern avea sa treaca, in microbuz, chiar pe feuda sa, l-ar fi scutit de privelistea respingatoare de pe marginea drumului. I-ar fi asternut un covor de iarba cruda, presarata cu ghiocei, ca doar vin alegerile si Bebe vrea sa candideze din nou. Dar circumstantele i-au fost potrivnice, nu a actionat la timp si tovul s-a infuriat. "Este cea mai urata, cea mai murdara iesire din Bucuresti! Daca pana saptamana viitoare, cand o sa vin sa vad, nu este rezolvata problema, zburati cu totii!", a izbucnit el. Nefericit pentru presedintele Consiliului Judetean Ilfov, accidentul de la Afumati este providential pentru Romania. Sa ne imaginam ca Bebe Ivanovici ar fi fost prevenit la timp si ar fi facut curat inainte de trecerea premierului. Atunci, acesta nu s-ar mai fi simtit agresat vizual, nu am mai fi avut probleme cu ecologia si nimeni nu s-ar fi obosit sa le rezolve. Degeaba s-ar fi mirat oaspetii straini - precum, anul trecut, un sindicalist suedez - de productia mare de butelii de plastic crescuta pe ogoare! Ea nu ar fi existat, daca nu ar fi vazut-o Adrian Nastase. In zadar ar fi scris ziarele ca 80.000 de tone de "peturi" sufoca Romania, ca groapa de gunoi Glina este o bomba ecologica, ca toate raurile sunt poluate, iar deseurile se intind pana in inima muntilor! Nimic din toate acestea nu ar fi fost real. A fost nevoie de un accident ca premierul sa dea nas nu cu pagini din megaprogramul Romania Curata, ci chiar cu Romania reala. Si i s-a parut greu de suportat. "Nu se poate, nu se poate asa ceva! Cum sa incheiem capitolul de mediu cu o tara care arata asa?", s-a lamentat premierul, de parca ar fi guvernat pe alta planeta. Romania nu numai ca "arata asa", ci "este asa", dar guvernantii ei nu o vad in adancime decat accidental. Altfel le repugna.