În România, legea protecţiei copilului e neclară şi şchioapă

Pentru mulţi români, intrarea României în UE a însemnat o şansă de a câştiga mai mulţi bani. Însă, în urma românilor plecaţi la muncă în străinătate rămân mii de copii

Pentru mulţi români, intrarea României în UE a însemnat o şansă de a câştiga mai mulţi bani. Însă, în urma românilor plecaţi la muncă în străinătate rămân mii de copii "abandonaţi".

De regulă, copiii "stranierilor" sunt lăsaţi în grija rudelor apropiate sau a vecinilor, dar aceştia nu le pot oferi dragostea, afecţiunea şi sprijinul necesare pentru creşterea şi dezvoltarea lor. Legislaţia românească nu are prevederi exacte privind tutela copiilor.

Plecarea românilor în Occident în căutarea unui loc de muncă mai bun afectează în mod direct copiii. De cele mai multe ori, minorii sunt expuşi riscurilor abuzului şi exploatării, acestea diminuându-le încrederea în forţele proprii şi în viitor.

Unul dintre factorii care contribuie la destrămarea familiilor şi la creşterea numărului copiilor lipsiţi de îngrijire părintească este sărăcia care determină emigraţia.

Datele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului referitoare la numărul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, centralizate la nivelul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, arată că: 30.591 de copii au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, 57.291 au un singur părinte plecat la muncă în străinătate şi 10.312 au părintele unic susţinător plecat la muncă peste hotare.

Iată situaţia pe grupe de vărstă ale copiilor rămaşi fără ocrotirea părintească: 21.450 de copii cu vârstă până în şapte ani şi 76.744 de copii cu vârstă peste şapte ani.

Plecarea unuia sau a ambilor părinţi dintr-o familie, la muncă în străinătate, a ajuns să fie un fenomen social. Tot mai mulţi copiii rămân la vârste din ce în ce mai mici fără sprijinul sufletesc al părinţilor.

La noi, părinţii care îşi neglijează copiii nu păţesc nimic

Contactat de "Adevărul", avocatul Nicoleta Romaşcanu, membru al Baroului Bucureşti din 1999, a declarat: "Părinţii care îşi neglijează copiii şi pleacă în căutarea unui loc de muncă mai bun nu păţesc mai nimic din punct de vedere legal, doar dacă nu apare copilul lor la televizor, la ştirile de seară. În acest caz, este posibil să se sensibilizeze şi vreun organism care consideră că ar fi necesar să ia atitudine."

"Copilul neglijat ar trebui să beneficieze de măsurile de protecţie specială prevăzute de lege. O măsură de protecţie specială cu caracter temporar care se stabileste în situaţia copilului neglijat este plasamentul în regim de urgenţă", a adăugat avocatul.

În ceea ce priveşte legislaţia din ţară, avocatul Nicoleta Romaşcanu a spus: "În România, Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului se ocupă mai mult de definirea instituţiilor, serviciilor şi organismelor cu atribuţii în domeniu (cât să nu mai ştii care şi cu ce se ocupă de fapt) şi mai puţin cu stabilirea unor obligaţii clare sub sancţiuni corespunzătoare care să conducă la protecţia efectivă a copilului neglijat.

Nicoleta Romaşcanu este indignată de faptul că legea nu prevede nici un fel de sancţiuni contra Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC). "Este cel puţin interesant că legea prevede o sancţiune în sarcina oricărei persoane care, prin natura profesiei sale, lucrând direct cu un copil, are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz şi neglijare şi nu sesizează DGASPC, dar nu prevede nici o sancţiune pentru cazul în care DGASPC nu ar verifica şi nu ar soluţiona aceste sesizări."

"Pentru verificarea situaţiilor de abuz şi neglijare, reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială au dreptul (dreptul, nicidecum obligaţia) să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze depre felul în care copiii sunt îngrijiţi.

Dacă în urma vizitelor (pe care nu e nimeni obligat să le facă) se constată că dezvoltarea fizică, morală sau socială a copilului e primejduită, serviciul public de asistenţă socială este obligat să sesizeze de îndată DGASPC. Pentru neîndeplinirea acestei obligaţii de sesizare, există o sancţiune, dar legiuitorul a omis să o precizeze şi o sancţiune pentru eventuala ei nerezolvare", ne-a explicat avocatul Nicoleta Romaşcanu.

În ce situaţii pot fi părinţii decăzuţi din drepturi

În România, copilul are dreptul prin lege de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă. Pentru aceasta, copilul, sau orice persoană care are cunoştinţă de un act de violenţă asupra unui copil, poate sesiza autorităţile abilitate prin lege (poliţia, Serviciul de asistenţă socială din Primărie, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului etc) să ia măsurile corespunzătoare pentru protejarea lui.

Violenţa asupra copiilor poate fi întâlnită acasă şi în familie: violenţa fizică (pedeapsă corporală), neglijarea, violenţa sexuală, practicile tradiţionale dăunătoare (inclusiv căsătoriile timpurii sau forţate), violenţa psihologică (insultă, ignorare, respingere, ameninţare, indiferenţă emoţională).

Decăderea din drepturile părinteşti conform Art. 109 din Codul Familiei poate apărea doar în următoarele cazuri: "Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de România."

În Spania, legea e mai clară

În Spania, de exemplu, instituţia care protejează copilul în caz de abuzuri sau neglijenţă este Agenţia de Protecţie a Minorului, departament din cadrul Serviciilor Sociale şi de Sănătate. Personalul care lucrează în Agenţie are responsabilitatea şi obligaţia legală de a investiga fiecare reclamaţie sau informaţie legată de un eventual caz de abuz sau neglijenţă asupra copilului.

În urma primirii unei sesizări a unui caz de rele tratamente aplicate minorului, personalul Agenţiei de Protecţie a Minorului începe investigaţiile, iar în momentul în care se dovedeşte că un copil este abuzat sau neglijat, în funcţie de gravitate, părinţii acestuia pot fi decăzuţi din drepturi, iar tutela minorului revine Serviciilor Sociale. Iată în ce cazuri un copil poate intra în grija statului, conform legilor spaniole:

-Abuzurile fizice se referă la rănirea, cu intenţie, a minorului: arsuri, fracturi, tăieturi, vânătăi sau la oricare alte acţiuni care ar putea pune în pericol viaţa acestuia: descărcarea unei arme de foc lânga un copil, lovirea unui copil cu o armă, etc.

- Abuzurile emoţionale includ şi situaţiile în care părinţii fac un copil să se simtă nedorit sau inferior: nu i se permite să aibă amici, este jignit, ameninţat, i se implementează ideea că nu reprezintă nimic ca persoană. Violenţa în familie, între părinţi, intră în categoria abuzului emoţional asupra copilului.

- Neglijenţa faţă de minor se referă la cazurile în care acestuia nu i se asigură un cămin, alimente, haine, îngrijire medicală, precum şi la situaţiile în care copilul mic este lăsat nesupravegheat sau în grija unei persoane incapabile de a-şi asuma această responsabilitate.

- Abuzul sexual include atât utilizarea copiilor în acte sexuale, cât şi fotografierea şi filmarea pornografică a acestuia sau obligarea minorului să se prostitueze.

În funcţie de fiecare caz, există multiple situaţii considerate abuz sau neglijenţă în relaţia cu minorul. Acestea sunt analizate şi se stabileşte dacă securitatea, sănătatea şi bunăstarea unui copil sunt puse în pericol. (Mihaela Colea, Castellon)


"Copiii percep plecarea părinţilor ca pe un abandon"

În cele mai multe cazuri copiii lăsaţi singuri acasă încep să aibă sentimente de abandon şi nesiguranţă, apar probleme la şcoală, se închid în ei şi nu mai comunică, nu se mai apropie de cei din jur.

"În comparaţie cu copiii obişnuiţi, micuţii care rămân fără îngrijire părintească nu au o copilărie normală, ei sunt nefericiţi şi se maturizează mai devreme decât ceilalţi. Relaţia lor cu persoanele din jur este stângace, ei considerând că sunt marginalizaţi faţă de ceilalţi semeni de vârsta lor", a declarat psihopedagogul Stan Liliana.

Copiii se manifestă diferit faţă de această traumă, unii dintre ei pot fi retraşi, alţii caută afecţiunea în altă parte.

Din punct de vedere al persoanelor cu care părinţii îşi lasă copiii, psihopedagogul Liliana consideră că micuţii percep mult mai uşor plecarea părinţilor atunci când sunt lăsaţi în grija rudelor. Dacă minorii sunt lăsaţi în grija unor persoane pe care nu le cunosc, ei se consideră abandonaţi, asemenea copiilor din centrele de plasament.

Însă, există şi situaţii fericite, atunci când părinţii plecaţi departe conştientizează nevoia copiilor lor şi încearcă să înlocuiască lipsa lor fizică prin lungi şi dese convorbiri telefonice sau prin internet.

"Aş vrea să se întoarcă ei acasă, nu să mă duc eu acolo"

Cucu Izabela, în vârstă de 14 ani, din Blaj, este elevă în clasa a VIII-a şi locuieşte cu fratele tatălui său şi cu soţia acestuia. Părinţii săi sunt plecaţi în Spania de patru ani, însă Izabela nu le simte lipsa, pentru că păstrează legătura cu ei.

"Vorbesc cu părinţii mei la telefon foarte mult, mă sună şi mă întreabă dacă am probleme, dacă am nevoie de ceva. Îmi e dor de ei, dar mă vizitează când pot şi vorbim la telefon de trei ori pe săptămână.", spune Izabela.

Izabela spune despre părinţii săi: "Vor să mă ia în Spania, ca să locuiesc acolo cu ei, însă eu nu vreau să fac şcoala acolo, pentru că nu vreau să mă despart de prietenii mei. Aş vrea să se întoarcă ei acasă, nu să mă duc eu acolo."

"O consider copilul meu"

Un alt caz fericit este cel fetiţei Carmen Maria, în vârstă de 11 ani. Carmen este originară din Fieni, judeţul Dâmboviţa şi de şapte ani locuieşte cu bunicii, pentru că mama sa este plecată la muncă în Spania. Ceviciuc Carolia, bunica micuţei, a preluat în istanţă tutela nepoatei sale.

Situaţia micuţei Carmen este una fericită, pentru că are parte de toată atenţia şi îngrijirea bunicilor şi vorbeşte cu mama sa în fiecare săptămână.

Bunica povesteşte că mama fetiţei a vrut de multe ori să o ia în Spania, dar Carmen a refuzat. "Este o fetiţă foarte isteaţă, merge la concursuri, la olimpiade şi vrea să-şi termine studiile aici. Nu este greu să am grijă de ea, o consider copilul meu. La copiii mei nu am ţinut aşa de mult cât ţin la ea, pentru ea fac orice."

Mama copilei trimite lunar bani şi vorbeşte cu ea aproape zilnic pe internet, însă toate lucrurile acestea nu pot suplini total lipsa părintelui.


E o idee bună să-ţi laşi rudele să-l crească pe cel mic?

Asociaţia Alternative Sociale (AAS) este o organizaţie neguvernamentală, apolitică şi non-profit, înfiinţată de un grup de studenţi în ultimul an de studiu la Facultatea de Asistenţă Socială a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, în anul 1997.
AAS enumeră un set de avantaje şi dezavantaje referitoare la situaţia în care un copil este lăsat în grija rudelor:

Motive pro:
• Membrii familiei, mai ales bunicii, îţi vor iubi copilul aproape la fel de mult cum îl iubeşti şi tu
• Copilul tău va dezvolta, probabil, o relaţie foarte apropiată cu ruda respectivă, fiecare îmbogăţindu-şi astfel viaţa
• O rudă care are deja copii va avea mai multă experienţă în îngrijirea acestora
• Un membru al familiei locuieşte probabil destul de aproape
• Are un program mai flexibil
• Îl poate lua pe cel mic de la grădiniţă sau de la şcoală
• Poate avea grijă de copil, dacă este bolnav
• Copilul va fi îngrijit într-un mediu familiar

Motive contra:
• O rudă, mai ales una în vârstă, s-ar putea să aiba probleme fizice, neputând să facă faţă unui copil mic, oricât ar vrea
• Probabil are alte lucruri pe care trebuie să le rezolve în acel interval de timp, lucruri pe care nu le poate amâna sau anula
• Poate avea concepţii diferite despre ce înseamnă disciplina, mersul la oliţă, făcutul temelor etc. Probabil va fi dificil să-ţi educe copilul aşa cum ai vrea tu să o facă
• Dacă nu se mută la tine acasă şi are grijă de un copil foarte mic, probabil va fi nevoie să cumperi căte două bucăţi din fiecare obiect necesar copilului: pătuţ, cărucior, apoi premergător etc. Unul pentru casa ta, altul pentru celălalt loc.
• Probabil vei dori ca cel mic să se joace cu cei de vârsta lui, dar o rudă mai în vârsta s-ar putea să nu se simtă bine într-un grup în care se află doar mame tinere.