România, printre puţinele ţări în care Max Mara produce

Compania italiană de modă a deschis recent la Craiova o fabrică unde muncesc 600 de oameni Adevărul: Când aţi început să lucraţi cu grupul Max Mara? Luca Donnini: Am început în

Compania italiană de modă a deschis recent la Craiova o fabrică unde muncesc 600 de oameni

Adevărul: Când aţi început să lucraţi cu grupul Max Mara?

Luca Donnini: Am început în urmă cu 20 de ani. Pot spune că eram doar un copil. Am fost chemat de proprietarul companiei, Achille Maramotti. La acea vreme lucram într-un domeniu care nu are nicio legătură cu moda, la o companie de echipamente de iluminat din Florenţa. M-a sunat secretara lui Achille Maramotti acasă şi m-a chemat în Reggio Emilia (n.r. - oraş în Italia), unde îşi are sediul central Max Mara.

- Dacă nu cunoşteaţi domeniul, de ce aţi ales să lucraţi pentru Max Mara?

Când eşti tânăr, eşti interesat de tot ce înseamnă life style. În plus, vindeam echipamente de iluminat, ceea ce nu era un domeniu foarte provocator.

- Care este strategia Max Mara pentru dezvoltarea pe piaţa românească?

Am deschis primul magazin aici în urmă cu 10 ani, iar acum este timpul să mărim numărul de magazine. După intrarea României în Uniunea Europeană, puterea de cumpărare a românilor va creşte. Nu doar în Bucureşti, ci în întreaga ţară. Acesta este şi motivul pentru care încercăm acum să deschidem magazine şi în oraşe ca Braşov, Timişoara, Constanţa. Sperăm că vom face acest lucru tot cu Alsa Boutique, partenerii noştri români. Analizăm în acest moment cele mai potrivite zone.

- Aveţi operaţiuni de producţie în România?

Ca mulţi alţii, avem şi aşa ceva. Max Mara are 20 de linii de colecţii şi avem nevoie de acest lucru. În plus, România a ajuns la un nivel foarte bun pe acest segment. Dacă facem o comparaţie cu Italia sau alte ţări europene, într-adevăr, mâna de lucru este mai ieftină aici. Dar noi avem chiar fabrica noastră la Craiova unde avem 600 de angajaţi. România este una dintre puţinele ţări în care am investit în producţie. Normal că în această afacere te temi de costurile pe care le implică mâna de lucru pe termen lung. Privim această piaţă pe termen lung, dar dacă vom întâmpina probleme de producţie cu adevărat importante, ne vom retrage pas cu pas.

- Care este suma investită în promovare?

Ca recunoaştere internaţională, brandul Max Mara este cel mai notoriu şi cu cel mai mare număr de magazine. Dar noi avem mult mai multe branduri, iar pentru promovarea publicitară şi pentru marketing investim cel puţin 10 milioane de euro pe an, inclusiv în licenţe şi joint-venture-uri.

- Tot pentru promovare aveţi revista MM Magazine?

Publicăm această revistă de peste 15 ani. A început ca orice catalog de prezentare pe care şi-l editează casele de modă şi era distribuit în doar 10.000 de copii pe sezon, la punctele de vânzare. Acum, are peste 500.000 de exemplare, iar în unele ţări comercializăm revista. Pot spune că nici nu mai este revista noastră. Sunt aproape independenţi. Au propriul redactor-şef, editori, pagini de publicitate. Bineînţeles, Max Mara încă ocupă 80% din conţinutul revistei.

- De ce aţi lansat, anul acesta, şi linia de rochii de mireasă?

Această piaţă începe să devină din nou interesantă. Nu există un interes numai pentru rochia de mireasă în sine, ci şi pentru brandul care se ascunde în spatele rochiei.

- Ce a însemnat pentru dezvoltarea brandului Max Mara colaborarea cu designeri faimoşi ca Franco Moschino şi Karl Lagerfeld, de exmplu?

A fost extrem de importantă. Această afacere înseamnă în primul rând creativitate, diversitate şi noutate. Iar colaborarea, pe care o întreţinem şi în prezent, i-a oferit brandului acel ceva distinct.

- Familia Maramotti s-a gândit vreodată să vândă afacerea?

Nu. Sunt la curent cu situaţia de pe piaţă în care afacerile de familie sunt vândute. Este şi cazul familiei Marzzoto, care a vândut Valentino. Familia Maramotti este încă foarte implicată în companie şi, după părerea mea, acesta este un semn bun, pentru că nu cred că au vreo intenţie să vândă sau să devină o companie publică. Asta chiar dacă au interese şi în domeniul imobiliar şi cel bancar.

- Cum credeţi că va fi influenţată industria de interesul tot mai mare al fondurilor de investiţii cu capital de risc în companiile din sector?

Industria de modă, astăzi, este şi industria de retail, care generează foarte mulţi bani. Aşa că bineînţeles că aceste grupuri financiare sunt interesate. Dar gruprile mari încă mai au nevoie de designeri şi designerii au nevoie de grupuri mari pentru a se face văzuţi.

- Dar dacă aceste fonduri sunt interesate mai mult de dezvoltarea diviziilor de pret-a-porter, şi nu şi pe cele de couture, cum este cazul grupului Permira, care a chiziţionat Valentino, care va fi efectul asupra industriei?

Când Gucci a cumpărat Yves Saint-Laurent au făcut acelaşi lucru. Au dorit să-l transforme într-un brand de prêt-à-porter, dar şi-au dat seama că brandul are nevoie de strălucire, de sentimentul romantic care de altfel este esenţa Yves Saint-Laurent aşa cum esenţa Valentino este rochia elegantă italienească. Dacă uiţi asta, brandul va dispărea. Într-adevăr, pentru a face un spectacol de modă, la Milano sunt necesare milioane de euro. Dar acest show legitimează valoarea brandului, şi fără el acesta devine unul comercial şi mai puţin interesant pentru public.

- Vă temeţi de o supraexpunere a brandului?

- Ne temem câteodată să nu fim percepuţi ca având produse de clasă medie, din cauza extinderii foarte mari a segmentului de distribuţie. Dar suntem atenţi să ne apărăm imaginea şi să ne controlăm dezvoltarea în aşa fel încât calitatea să nu fie afectată.

Dar nu vom scădea numărul de magazine. Atât timp cât există spaţiu de extindere, vom face asta. Acum ne concentrăm pe obiectele care atrag clienţii tineri. Vrem să dezvoltăm linia de accesorii. Am observat că accesoriile aduc, mai mult decât hainele, clienţii tineri, şi strategia noastră prezentă pe asta se bazează: să creăm noi generaţii de clienţi.

Max Mara, haine de stradă din materiale de lux

Max Mara sau Casa Max Mara a fost fondată în 1951 de Achille Maramotti, iar primul magazin a fost inaugurat în oraşul italian Reggia Emilia în acelaşi an. Numele de Max Mara este o alăturare între termenii "Max", cum îi spuneau prietenii lui Achille Maramotti, recunoscut pentru eleganţa sa, şi "Mara" de la "Maramotti". Prima colecţie a însemnat două paltoane şi un costum, care erau de fapt copii ale colecţiilor couture de la Paris.

La origini Achille era avocat, dar istoricul familiei sale în industrie l-a marcat suficient se pare. Mama lui este cea care a înfiinţat o şcoală de croitori în 1923, iar bunica sa, Marina Rinaldi, deţine un magazin de croitorie. Ca orice companie de vestimentaţie pret a porter, Max Mara a privit întotdeauna Parisul ca sursă de inspiraţie. Aşa că nu este de mirare că filosofia colecţiilor Max Mara este: haine gata de purtat în materiale de lux. Compania italiană se numără printre primele case de pret a porter din lume pentru că în acea perioadă oamenii de obicei îşi croiau singuri hainele sau mergeau la croitor.

Achille Maramotti, printre cei mai bogaţi oameni din lume

Acum, la mai bine de doi ani de la moartea lui Achille Maramotti, grupul este condus de cei trei copii ai săi. Ignazio Maramotti este preşedintele companiei de modă Max Mara, Luigi Maramotti este preşedintele general al grupului, iar Maria Ludovica Maramotti este preşedinte al Manifatture del Nord, divizia de producţie. În întreaga lume, Max Mara are peste 4.200 de angajaţi şi 2.082 de magazine în 90 de ţări şi a avut, în 2005, venituri de peste 1,1 miliarde de euro. Peste 45% din producţie este pentru export.

Cel mai bine vândut produs al Max Mara este paltonul crem. Grupul a vândut nu mai puţin de 100.000 de exemplare în valoare de 1.000 de euro bucata. Până la moartea sa, Achille Maramotti era unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, cu o avere de 2,1 miliarde de dolari. În România, brandul Max Mara este prezent printr-un singur magazin, deschis în franciză de compania Alsa Boutiques.