Romania presmierului Ion Iliescu

I s-a spus ca ar fi fost mai bine sa "stea in banca lui". De ce nu a facut-o? Aceasta a fost una dintre intrebarile adresate presedintelui Ion Iliescu intr-o emisiune televizata joi seara. Problema in

I s-a spus ca ar fi fost mai bine sa "stea in banca lui". De ce nu a facut-o? Aceasta a fost una dintre intrebarile adresate presedintelui Ion Iliescu intr-o emisiune televizata joi seara. Problema in cauza, in care i s-a sugerat ca ar fi fost bine sa nu se amestece, era una economica si, mai ales, strict de competenta guvernului - introducerea cotei unice de impozitare. Intorcandu-se catre moderator, Iliescu a evitat, asa cum face de obicei, un raspuns direct. Cu retorica specifica lui in astfel de situatii, presedintele s-a intrebat: "Pai, e corecta o asemenea pozitie? Cu un asemenea presedinte care ramane ce? Spectator de vitrina? Care nu se implica in problemele oamenilor?". La o asemenea dorinta nestavilita de implicare te intrebi: oare de ce sa nu fie domnul presedinte numit si prim-ministru ca sa poata sa ia decizii economice direct, dar si sa-si asume consecintele? Si sa se numeasca, sa zicem, presmier. Astfel, presmierul ar putea sa trimita cadou tuturor celor care au sustinut cu argumente cota unica de impozitare - printre care si reprezentantii Bancii Mondiale si FMI, fostului premier Adrian Nastase, reprezentantilor patronatelor, investitorilor straini etc - cate un curs din "Finantele publice", care se preda la ASE, cu hartiute la anumite pagini: "Sistemul cotelor unice apartine istoriei sistemelor de impozitare in fazele incipiente ale capitalismului modern din secolul al XIX-lea. Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, mai toate tarile dezvoltate au trecut spre sistemul progresiv, care este mai eficient pentru echilibrul social, solidaritate sociala si justitie sociala". La care ar putea adauga: "Toate exemplele care arata ca in tari in tranzitie sistemul cotelor unice a avut rezultate spectaculoase in ce priveste reducerea evaziunii fiscale si a muncii la negru sunt numai exceptiile care confirma regula". Ar mai putea, din pozitia de presmier, sa il mai tempereze putin pe ministrul Controlului, Ionel Blanculescu, care ii tot da inainte cu starpirea muncii la negru, repetandu-i ce a spus in fata studentilor din Petrosani: "Economia subterana are si o latura pozitiva, deoarece, ocolind fiscalitatea, creeaza locuri de munca". Iar in loc de statut de economie de piata functionala, presmierul Iliescu ar putea obtine pentru Romania statutul de economie subterana de piata, ca forma de supravietuire a unei economii conduse prost, a unei economii oficiale sugrumate de politicieni iresponsabili. E drept ca in conditiile unei asemenea "politici" fiscale, lui Ion Iliescu i-ar fi aproape imposibil sa mai plateasca pensiile celor carora acum le plange pe umar, salariile medicilor si ale profesorilor si sa asigure functionarea scolilor, spitalelor, Politiei etc. Dar in acelasi timp ar putea avea nesperata ocazie de a da proba practica la hranit poporul cu discursuri demagogice. De asemenea, actualul presedinte ar scapa de frustrarea de a spune numai pe la seminarii si mese rotunde ce parere are despre organismele financiare internationale. La masa negocierilor, cand FMI si Banca Mondiala ar cere privatizarea sau lichidarea intreprinderilor cu pierderi sau limitarea salariilor in intreprinderile de stat care sunt prost administrate si consuma mult mai mult decat produc, ar putea sa le spuna in fata, asa cum a declarat la inceputul acestui an, la Focsani, de Ziua Unirii: "organismele internationale (de data aceasta apelativul ar fi "voi") impun Romaniei sa privatizeze sistemul bancar pentru ca apoi tara noastra (eventual "tarisoara") sa stea cu mana intinsa la bancile straine, iar toata plusvaloarea creata de societatea romaneasca sa ia drumul intereselor straine" . In acest fel ar obtine si adeziunea PRM - asa cum s-a intamplat si la momentul izbucnirii verbale sus mentionate. Si, cine stie, ar putea fi primul pas in castigarea unui nou partener la guvernare. Apoi, in fata aceluiasi FMI, s-ar putea contrazice, reprosandu-i ca "nu intelege rolul fiscalitatii reduse, care ar putea creste numarul agentilor economici si al investitorilor straini", adaugand, asa cum a facut in martie a.c. in fata reprezentantilor Consiliului Investitorilor Straini: "Sunt specialisti care spun ca bugetul poate avea venituri mai mari daca fiscalitatea este ridicata, dar rezultatul este contrar". Iar daca ar fi intrebat cum se explica in acest caz pozitia adoptata in chestiunea cotei unice, cu certitudine ar raspunde ca a fost gresit, ba chiar in mod rauvoitor inteles. Presmierul Iliescu ar revolutiona si sistemul de atragere a investitorilor straini - asa cum a declarat presedintelui ARIS, la acea vreme cu un usor oftat de neputinta - prin implementarea modelului chinez si vietnamez de abordare a investitiilor straine. Iar in ce priveste pretentiile oamenilor de afaceri straini si autohtoni de a-si sti garantata proprietatea, le-ar reteza-o scurt: "E un moft chestiunea aceasta cu sfanta proprietate privata", "proprietatea inseamna a-l lega pe om de pamant ca-n feudalism". Astfel demarata guvernarea, presmierul Iliescu ar trebui sa isi asume si disparitia reformei, si plecarea din tara a celor capabili si dornici sa munceasca si sa castige mai mult, si generalizarea economiei subterane si a muncii la negru, dar si meritul scrierii in cartile de economie a unui capitol nou si original, nicicum suspectabil de plagiat.