Adevarul.ro

Suntem campioni la proiecte încropite pe genunchi şi făcute din .

Unde va fi România peste cinci ani? Un răspuns convingător nu este în stare să dea niciun politician, ministru sau analist-comentator. Pentru că România nu are planuri. Fiecare dintre noi ne facem planuri: mai chivernisim nişte bani pentru că este criză, ne gândim la culesul viei, la zugrăvitul bucătăriei, să ne dea Dumnezeu sănătate să le ducem pe toate până la capăt! Aşadar, avem planuri în viaţa asta şi peste cinci ani putem să ne „vedem” şefi pe undeva (cine nu vrea să ajungă şef?).

Totuşi, unde va fi România peste cinci ani? Înainte de 1989, aş fi răspuns fără ezitare: vom ajunge în „Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată şi Înaintarea României spre Comunism”. Şi pentru asta existau planuri cincinale. Planurile se depăşeau. Cu burţile goale, cu minciuni, dar se depăşeau! N-am ajuns în „societatea multilaterală”. A fost o utopie, o prostie, comuniştii şi-au bătut joc de vieţile noastre! Dar aveam un plan cât de cât general, o iluzie, ceva care să ne amăgească...

De 20 de ani, România nu are niciun plan. Atât de tare ne-au scârbit planurile cincinale, încât le-am evacuat din viaţa României. Nomenclaturiştii din linia a doua ajunşi la putere s-au lepădat de cincinale, îmbrăcând hainele de capitalişti. Planificarea a devenit ceva... comunist. Cine planifică este comunist, adică prost.

Nu-mi amintesc să fi fost stabilit un plan pe patru sau şase ani (să nu fie cinci!) care să fi fost dus până la capăt, indiferent că a fost demis secretarul de stat, schimbat ministrul, premierul sau partidul de guvernământ. Toate planurile care s-au făcut la noi au fost nişte aranjamente pentru găşti, familii, clienţi şi pentru „ai noştri”. N-au fost planuri pentru România, ci nişte găinării ambalate şi prezentate cu ştaif la televizor.

Planurile cincinale au fost înlocuite cu... proiecte. S-a declanşat o altă întrecere (socialistă) de făcut proiecte. Asta după ce politicienii ne-au îmbrobodit cu promisiuni. Am înghiţit promisiunile, dar proiectele ne-au stat în gât. Suntem campioni la proiecte încropite pe genunchi, pe colţul mesei şi făcute din „vorbe”. Cade ministrul, cade şi proiectul. Doi impostori critică proiectul, se bagă proiectul în sertar. Şeful de partid strâmbă din nas la un proiect, hai să-l uităm! Rămâne „moştenirea grea”, care naşte „luări de poziţii”, acuze, polemici şi mult circ.

Reforma educaţiei, a sistemului sanitar, construcţia de autostrăzi, promovarea turismului – toate sunt dovezi clare că în minţile guvernanţilor şi ale politicienilor lipsesc planurile. Încă nu s-au născut acei conducători care, sacrificându-şi nevestele, progeniturile şi prietenii, să facă planuri numai pentru România. Brambureala continuă.