România pică Bac-ul. De ce?

De 20 de ani nu reuşim să răspundem la ce foloseşte educaţia Vă place starea învăţământului românesc? În fiecare an, părinţi şi copii, picăm cu brio Bac-ul. Scandalurile se

De 20 de ani nu reuşim să răspundem la ce foloseşte educaţia

Vă place starea învăţământului românesc? În fiecare an, părinţi şi copii, picăm cu brio Bac-ul. Scandalurile se ţin lanţ. Posturile de televiziune şi ziarele nu mai prididesc să dea ştiri despre profesori corupţi, despre bani strânşi de elevi şi despre înalta tehnologie a copiatului.

An de an părăsesc şcoala generaţii de elevi care au fentat sistemul. Au copiat, au trişat la lucrări, la teze, la examene. E de mirare cum, în întreg Ministerul Educaţiei, nu se găseşte o persoană cu mintea limpede care să realizeze că totul e o comedie.

Şi nu e doar vina profesorilor. E şi vina părinţilor. Şi totul începe de când copiii merg la grădiniţă. Pe multe mame şi taţi îi macină o dorinţă absurdă de a avea cel mai bun copil la învăţătură, cel mai deştept, cel mai inteligent.

Oameni buni, frumuseţea copiilor constă în faptul că sunt diferiţi! Unul e bun la desen, altul e bun la cifre. Celălalt se pricepe la litere, altul la dans, la fotbal, la alergat, la mecanică, şi aşa mai departe.

Învăţământul public încearcă să-i facă pe toţi la fel. Şi, pe zi ce trece, cu fiecare bac pe care-l picăm, am senzaţia că un copil smuls din acest sistem corupt are mai multe şanse decât un premiant care trişează pentru a obţine nota maximă.

Domnule ministru Cristian Adomniţei, ce valoare are un examen luat cu casca în ureche? Ce valoare are o lucrare de dictare la limba română? Niciuna. Iar acel elev care râde pe treptele liceului lăudându-se cum a fentat profesorul supraveghetor va porni în viaţă convins că poate obţine totul printr-o şmecherie.

Noroc că viaţa e mult mai complicată decât examenul la mate! Dar, în loc de un om cinstit, societatea se alege cu un dezamăgit care va încerca mereu să trişeze.

Ne place să ne lăudăm celor care stau să ne asculte ce deştepţi sunt copiii noştri, ce înaintaţi sunt la învăţătură în comparaţie cu "proştii" de spanioli, americani, francezi, care învaţă tabla înmulţirii la 12 ani, pe când ai noştri o ştiu din grupa mare.

Dar e mai puţin important când o înveţi. E important s-o înveţi cu plăcere şi abia după ce ai înţeles că ai nevoie de ea. Că e util în viaţă să ştii să faci înmulţiri şi împărţiri. Asta e diferenţa fundamentală între noi şi occidentali. Noi învăţăm din obligaţie, ei - că au nevoie.

În fiecare an, România pică Bac-ul din cauza faptului că, de aproape 20 de ani, nu reuşim să răspundem la o întrebare simplă: la ce foloseşte educaţia?