Romania - la mana tehnocratilor europeni

Pentru Romania, urmatoarele 4 luni sunt mai importante decat ultimii 14 ani. La inceputul lunii octombrie va fi publicat raportul de tara al Comisiei Europene, de la care Romania asteapta sa obtina

Pentru Romania, urmatoarele 4 luni sunt mai importante decat ultimii 14 ani. La inceputul lunii octombrie va fi publicat raportul de tara al Comisiei Europene, de la care Romania asteapta sa obtina statutul de economie de piata functionala. Fara un asemenea calificativ, Bucurestiul nu va putea incheia negocierile cu Uniunea Europeana in 2004 si ii va fi foarte greu, daca nu imposibil, sa prinda trenul integrarii in 2007. Guvernul Nastase a luat in ultima vreme o serie de masuri de reforma, bine primite de executivul european, care asteapta insa rezultatele lor concrete. In functie de cum vor aprecia progresele realizate, tehnocratii de la Bruxelles vor da sau nu lumina verde Bucurestiului. Momentul in care se va lua o decizie atat de importanta pentru Romania nu ii va fi, din pacate, deloc favorabil. Dupa ce s-a ars cu cei zece nou-veniti, Comisia Europeana sufla acum si in iaurt. "Nu faceti ca ei, pentru ca nu ne mai puteti pacali", suna avertismentul dat Bucurestiului de catre Bruxelles. Intr-adevar, tarile care au aderat la 1 mai au cam tras pe sfoara executivul european. Cat timp au stat in "sala de asteptare", au facut tot felul de echilibristici monetare si fiscale pentru a lasa impresia ca sunt economii stabile si dinamice. Dupa ce au fost insa urcate in trenul european, au renuntat la jonglerii si adevarul a iesit la suprafata. Tarile in cauza n-au facut suficiente reforme structurale pentru a deveni economii de piata functionale. Multe intreprinderi din Cehia sau Polonia primesc inca subventii de la stat, pentru a putea supravietui. Presiunile in crestere pe care le exercita asupra finantelor publice, insuficienta restructurare la nivelul intreprinderii au dus la puternice derapaje. Comisia Europeana a pus sub supraveghere "deficitele excesive" ale Ungariei, Cehiei, Slovaciei si Poloniei, insa nelinistea castiga tot mai mult teren in vechile tari membre ale Uniunii Europene. Ultimul Eurobarometru arata ca aproape jumatate din populatia "celor 15" considera extinderea mai mult un pericol decat o oportunitate. Romania este dezavantajata si de faptul ca nu se va putea baza pe sprijinul politic in obtinerea statutului de economie de piata functionala, cum a fost cazul celor zece din primul val. Uniunea Europeana va avea, in septembrie, un alt executiv. Unii dintre actualii sai membri si-au gasit deja alte slujbe. Noii veniti au primit, ce-i drept, cate un post de comisar, dar fara portofoliu. Romania va ramane, deci, pe mana tehnocratilor, care, in dorinta de a nu-si bate noi cuie in talpa, vor pune in fata criteriile economice, nu cele politice, pe care mizeaza guvernantii nostri. Or, privite astfel lucrurile, este foarte greu de luat o decizie favorabila Romaniei. De ce? Economie de piata functionala inseamna, in esenta, intrare si iesire libera din piata, precum si o competitie neviciata de interventiile statului. Romania a facut progrese vizibile in indeplinirea unor asemenea conditii, insa ele sunt insuficiente pentru a inclina balanta de partea sa. Intrarea pe piata, de exemplu, se face mai usor dupa reducerea apreciabila a timpului de inregistrare a unei firme, dar ramane destul de anevoioasa din cauza coruptiei si a nivelului ridicat de impozitare. Si, la iesire, portile au fost mai larg deschise de Legea falimentului, care insa nu se aplica si la societatile cu relatii sus-puse, cum se exprima FMI. Tolerarea indisciplinei financiare este factorul care viciaza cel mai grav competitia in economia romaneasca. Care societate falimentara ar iesi de bunavoie din circuitul economic sau ar incerca sa devina rentabila cat timp guvernul ii permite sa consume fara sa plateasca? Datoriile intreprinderilor cu pierderi, care nu pot fi achitate niciodata de cei care le-au facut, sunt principalul obstacol in crearea unei economii de piata functionale. Nu intamplator, Banca Nationala a avertizat, in repetate randuri, ca, fara reducerea arieratelor, economia romaneasca nu va primi mult ravnitul statut. Nici Guvernul nu a ramas indiferent la asemenea semnale. Executivul a adoptat nu de mult o ordonanta de urgenta cu privire la diminuarea arieratelor din economie. Realizarea obiectivului propus nu este insa treaba usoara. Nici un guvern de dupa 1989 nu a redus arieratele. Toate doar le-au sters, iar, dupa un timp, au constatat ca s-au refacut la loc. Nici nu s-ar fi putut intampla altfel. Arieratele se reduc numai atunci cand sunt diminuate pierderile din economie, operatiune care presupune restructurarea sau falimentarea intreprinderilor neperformante. De aceea, tehnocratii de la Bruxelles nu se mai uita atat la ritmul de crestere sau la inflatie, cat la ceea ce se intampla la nivelul intreprinderii. Ritmurile inalte sau deficitele reduse ale Romaniei sunt succese incontestabile, dar, asa cum a demonstrat si experienta nefericita a celor care au intrat de curand in Uniunea Europeana, astfel de reusite sunt trecatoare daca in economia reala nu se actioneaza consecvent. Nu prin promisiuni, ca pana acum, ci prin actiuni concrete la nivelul intreprinderii poate guvernul Nastase sa convinga tehnocratii de la Bruxelles ca Romania nu va proceda ca tarile care i-au tras deja pe sfoara.