România, exclusă de la metropolizarea Europei

Germania, cunoscută în lume drept cel mai bun exemplu de dezvoltare durabilă, are 11 regiuni metropolitane, în timp ce Marea Britanie are tot nordul "metropolizat". Noi încă discutăm

Germania, cunoscută în lume drept cel mai bun exemplu de dezvoltare durabilă, are 11 regiuni metropolitane, în timp ce Marea Britanie are tot nordul "metropolizat". Noi încă discutăm proiecte

Dintre noile state membre UE, Polonia a făcut cele mai mari progrese la capitolul zone metropolitane prin regiunea Katowice. România bate însă pasul pe loc.

Potrivit unei statistici mondiale, prezentate anul trecut de către preşedintele Comitetului Economic şi Social European (CESE), Dimitris Dimitriadis, există 400 de metropole cu o populaţie de peste un milion de locuitori, în timp ce acum un secol numai 16 astfel de zone aveau o populaţie de peste un milion.

Această creştere a zonelor metropolitane s-a simţit în ultimii 50 de ani şi în spaţiul european, care a fost marcat de apariţia centrelor de gravitaţie, reprezentate de zonele metropolitane. În România încă se mai fac studii, se tatonează terenul, iar autorităţile de la Bucureşti par să fi îngropat tema de trei ani încoace.

Avantaj: armonizarea infrastructurii

Avantajele de care au beneficiat ţările care au deja zone metropolitane sunt dezvoltările armonioase în ceea ce priveşte infrastructura, amenajarea teritoriului, economia şi aspectele sociale, precum şi dezvoltarea infrastructurilor de transport şi telecomunicaţii între metropole. "Zonele metropolitane sunt laboratoarele economiei mondiale. Sunt motoarele economiei şi centre de creativitate şi inovare", a precizat preşedintele CESE, Dimitris Dimitriadis.

În Marea Britanie s-a ajuns la stadiul în care preocuparea principală a guvernului este legată de oraşele care au rămas pe dinafara zonelor metropolitane. Astfel, alături de Londra, cele mai multe zone metropolitane s-au dezvoltat în nordul Angliei: Manchester, Liverpool, Leeds, Sheffield, Newcastle şi York. Bilbao, excepţia din Spania.

În Italia, reforma constituţională din 2001 a autorizat înfiinţarea a trei zone metropolitane în jurul oraşelor Roma, Napoli şi Milano.

În Spania, tema zonelor metropolitane este pusă în umbră de autonomia teritorială. Astfel, există o situaţie tensionată între guvernul central, comunităţile autonome şi potenţialele zone metropolitane, cum sunt Madrid, Barcelona şi Valencia. O excepţie este Bilbao, care este un succes din punctul de vedere al metropolizării pe baza unui parteneriat public-privat.

Zona metropolitană uneşte ţări

Nici graniţele teritoriale nu mai stau în calea creării zonelor metropolitane. Centrope este, de pildă, zona metropolitană care uneşte Viena, Bratislava, Brno şi Gjor, regiuni care fac parte din patru ţări. Un alt exemplu este şi Copenhaga-Malmo, o zonă metropolitană care uneşte oraşe din Danemarca, respectiv Suedia.
Dintre cele mai noi state membre UE, Polonia a făcut cele mai mari progrese la acest capitol. Regiunea Katowice a dobândit recent statutul specific de zonă metropolitană.

400 de metropole

- cu o populaţie de peste 1 milion de locuitori sunt în prezent în lume

Zonele metropolitane sunt laboratoarele economiei mondiale. Sunt motoarele economiei şi centre de creativitate şi inovare.
Dimitris Dimitriadis,
preşedintele CESE

Reţeta nemţilor, vestită în lume

Germania este ţara care a implementat cel mai bine programele de dezvoltare durabilă printr-un parteneriat excelent între autorităţile publice, sectorul privat şi societatea civilă.

Astfel, astăzi există unsprezece regiuni metropolitane, precum Nürnberg, care cuprinde oraşul Nürnberg şi o serie de localităţi urbane şi rurale învecinate.

Altele cuprind parţial mai multe landuri, de exemplu Frankfurt Rhein-Main şi Hamburg. Altele sunt părţi ale unui land, de exemplu München şi Ruhrgebiet.

În multe cazuri există deja o regionalizare tematică, de exemplu în domeniul culturii, sportului şi peisajelor. În toate aceste situaţii, teritoriul include oraşe mai mari sau mai mici şi zone rurale.